Alergia atopica

Alergia atopica

Termenul de alergie atopică presupune tendinţa de a manifesta, în anumite condiţii, afecţiuni ca astmul bronşic, rinita alergică, urticaria, dermatita atopică (eczematiformă), iar în cazuri extreme, şocul anafilactic.

Aceste reacţii de hipersensibilitate apar la anumiţi alerge-ni (substanţe capabile să producă alergie). Încă nu se cunosc toţi alergenii care pot să inducă astfel de stări, dar printre cei consideraţi actualmente declanşatori se numără: praful de casă, părul de animale, polenurile (care declanşează manifestări sezoniere) şi unele alimente (mai ales laptele şi unele fructe, ouăle, carnea de peşte). In multe cazuri de alergie atopică nu se poate identifica factorul implicat în producerea acesteia.

Diagnosticul unei alergii urmăreşte în primul rând identificarea cauzei, "lucru posibil prin anamneză (întrebări detaliate) şi prin teste cutanate. Interogatoriul va stabili tipul de reacţie alergică, prezenţa în familie a unor astfel de manifestări, precum şi toate condiţiile în care acestea apar (anotimp, frecvenţă, caracter peren sau sezonier, particularităţi ale locuinţei -umezeală, praf, animale de casă). Testele cutanate sânt o etapă importantă în realizarea bilanţului pentru fiecare pacient şi se realizează în servicii de specialitate.

După obţinerea tuturor acestor date, urmează tratamentul individualizat al bolii. In cazul în care s-a putut stabili exact cauza alergiei, un pas important este evitarea expunerii la alergii: evitarea unui anumit aliment , evitarea animalelor domestice, evitarea camerelor umede, neaerisite, evitarea saltelelor şi plapumelor de lână şi bumbac, aspirarea şi scuturarea zilnică a locuinţei, dar fără a provoca ridicarea prafului.

In ce priveşte medicamentele, se pot utiliza, în funcţie de forma clinică, antihistaminice, antipruriginoase, spray-uri nazale cu corticosteroizi, decongestionante nazale pe termen scurt, aplicaţii locale, în cazul eczemelor, sau tratamente specifice, în cazul astmului bronşic alergic sau al şocului anafilactic.

Dacă tratamentul medical eşuează, de multe ori este vorba despre o neînţelegere în ce priveşte medicaţia (doza, frecvenţa, modul de administrare).

Există şi tehnici de hiposensibilizare care durează timp îndelungat şi au o eficacitate crescută în unele cazuri (de exemplu, alergia la acarieni). Aceste procedee se aplică în centre specializate, în cazul în care tratamentul profilactic nu a dat rezultate.

Pot fi utile şi curele climatice la munte, la mare sau în sanatorii speciale. (Săptămâna)