Cercul de foc al Pacificului
Cercul de foc al Pacificului (engleză The Pacific Ring of Fire) este cea mai întinsă şi activă zonă vulcanică de pe Terra concentrând 62% din vulcanii activi existenţi în prezent (peste 350 din cei 600 vulcani activi).
Două treimi din acest cerc se află în arcurile insulare din Pacificul de Vest, iar restul pe ţărmurile pacifice ale celor două Americi. Cercul de Foc al Pacificului este o suprafaţă frecventată de cutremure şi erupţii vulcanice care încercuiesc oceanul Pacific. Forma zonei de foc este a unei potcoave de 40.000 de km. El este alcătuit din 452 de vulcani activi. Aici se găsesc 75% din vulcanii activi ai lumii. Fosele care mărginesc Pacificul sunt activate din punct de vedere seismic, fapt care determină producerea a numeroase cutremure, care, asociate vulcanismului activ, justifică denumirea de centura de foc sau cercul de foc dată de specialişti acestei zone. Din cele 100 de cutremure de mare magnitudine care au avut loc la jumătatea secolului al XX-lea, 75 s-au produs în această zonă. Inelul este întreupt numai de-a lungul coastei vestice a SUA şi Canadei, unde nu apare nici o fosă şi unde se produc rareori cutremure. Dar, în sudul ţărmului pacific al SUA, se află cea mai lungă zonă de fractură oceanică, Mendcino (lungă de peste 3000 km.), care se continuă pe uscat cu una dintre cele mai mari falii terestre, San Andreas (California). De-a lungul Centurii de foc au loc deplasări submarine care provoacă tsunami (valuri oceanice devastatoare care invadează coastele pacifice). Cercul de foc al Pacificului
Printre vulcanii din cercul de foc se înscriu: Asama (cel mai activ dintre cei 57 vulcani japonezi aflaţi în activitate), Bromo, Tambora şi Perbuaton, cei mai distrugători dintre cei peste 100 de vulcani activi din Arhipeleagul Indonezian, Kliucevski Kamaceatka, Katmai în Alaska şi Mauna Loa su Kilauea sau Taali. Dintre cutremurele catastrofale din centura de foc amintim pe cele din câmpia japoneză Kanto din septembrie 1923, din insula filipineză Mindanao (aprilie 1955), cele din Peru din noiembrie 1946, ianuarie 1962, mai 1970, octombrie 1970, octombrie 1974, aprilie 1988, noiembrie 1996 sau din California, San Francisco, cel din 1906.
Cercul de foc constă în cea mai mare parte dintr-o serie de insule aşezate sub formă de arc în Pacific, ca de exemplu:
Cercul de foc al Pacificului
* Insulele Aleutine
* Insulele Kurile
* Insulele Ryukyu
* Insulele Mariane
* Insulele Filipine
* Insula Noua Guinee
* Insulele Solomon
* Noile Hebride
Cercul de foc al Pacificului
Linia arcului de cerc se continuă pe coasta de vest a continentelor:
* America de Nord
* America de Sud
* Antarctida (Vulcanul Erebus)
* Asia
o Peninsula Kamceatka cu Klucevskaia Sopka
Această linie a vulcanilor activi urmează o crăpătura submarină a scoarţei pământului care înlesneşte urcarea magmei la suprafaţă.
Două treimi din acest cerc se află în arcurile insulare din Pacificul de Vest, iar restul pe ţărmurile pacifice ale celor două Americi. Cercul de Foc al Pacificului este o suprafaţă frecventată de cutremure şi erupţii vulcanice care încercuiesc oceanul Pacific. Forma zonei de foc este a unei potcoave de 40.000 de km. El este alcătuit din 452 de vulcani activi. Aici se găsesc 75% din vulcanii activi ai lumii. Fosele care mărginesc Pacificul sunt activate din punct de vedere seismic, fapt care determină producerea a numeroase cutremure, care, asociate vulcanismului activ, justifică denumirea de centura de foc sau cercul de foc dată de specialişti acestei zone. Din cele 100 de cutremure de mare magnitudine care au avut loc la jumătatea secolului al XX-lea, 75 s-au produs în această zonă. Inelul este întreupt numai de-a lungul coastei vestice a SUA şi Canadei, unde nu apare nici o fosă şi unde se produc rareori cutremure. Dar, în sudul ţărmului pacific al SUA, se află cea mai lungă zonă de fractură oceanică, Mendcino (lungă de peste 3000 km.), care se continuă pe uscat cu una dintre cele mai mari falii terestre, San Andreas (California). De-a lungul Centurii de foc au loc deplasări submarine care provoacă tsunami (valuri oceanice devastatoare care invadează coastele pacifice). Cercul de foc al Pacificului
Printre vulcanii din cercul de foc se înscriu: Asama (cel mai activ dintre cei 57 vulcani japonezi aflaţi în activitate), Bromo, Tambora şi Perbuaton, cei mai distrugători dintre cei peste 100 de vulcani activi din Arhipeleagul Indonezian, Kliucevski Kamaceatka, Katmai în Alaska şi Mauna Loa su Kilauea sau Taali. Dintre cutremurele catastrofale din centura de foc amintim pe cele din câmpia japoneză Kanto din septembrie 1923, din insula filipineză Mindanao (aprilie 1955), cele din Peru din noiembrie 1946, ianuarie 1962, mai 1970, octombrie 1970, octombrie 1974, aprilie 1988, noiembrie 1996 sau din California, San Francisco, cel din 1906.
Cercul de foc constă în cea mai mare parte dintr-o serie de insule aşezate sub formă de arc în Pacific, ca de exemplu:
Cercul de foc al Pacificului
* Insulele Aleutine
* Insulele Kurile
* Insulele Ryukyu
* Insulele Mariane
* Insulele Filipine
* Insula Noua Guinee
* Insulele Solomon
* Noile Hebride
Cercul de foc al Pacificului
Linia arcului de cerc se continuă pe coasta de vest a continentelor:
* America de Nord
* America de Sud
* Antarctida (Vulcanul Erebus)
* Asia
o Peninsula Kamceatka cu Klucevskaia Sopka
Această linie a vulcanilor activi urmează o crăpătura submarină a scoarţei pământului care înlesneşte urcarea magmei la suprafaţă.
0 comments :
Trimiteți un comentariu