Glaucom - nu va lasati orbiti!
Glaucom - nu va lasati orbiti!
Vazul este simtul care ne aduce peste 90% din informatiile provenite din mediul exterior si, de aceea, este considerat cel mai pretios. Ochii pot fi, insa afectati de foarte multe boli, care pot limita sau distruge complet vederea, printre care si glaucomul. Aceasta boala se caracterizeaza prin distrugerea completa si progresiva a nervului optic. Campul vizual se restrange treptat pana cand se ajunge, in final la orbire.
Din ce cauza apare glaucomul?
Medicii si cercetatorii nu stiu exact cauza aparitiei glaucomului. Boala se asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune crescuta în ochi, sursa acesteia fiind umoarea apoasa, un lichid transparent, produs în permanenta în interiorul ochiului, cu scopul de a curata si hrani tesuturile.
Corneea si cristalinul nu sint vascularizate, pentru a fi transparente, ele fiind “hranite“ de umoarea apoasa (lichidul intraocular). Tensiunea lichidului intraocular este balanta între productia si drenarea acestuia. El este secretat de catre corpul ciliar, “hraneste” cristalinul, cornea si irisul, si este drenat în sistemul venos.
Glaucomul este caracterizat prin blocarea drenajului acestui lichid. Se împarte în glaucom “cu unghi deschis”, atunci cind drenajul în unghiul irido-cornean la radacina irisului este prezent, si “cu unghi închis”, cînd drenajul în aceasta zona este absent.
În cazul unui ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi în proportii egale, iar presiunea din interiorul ochiului se mentine constanta. Cresterea acestei presiuni din diverse motive determina treptat pierderea vederii.
Factori de risc pentru glaucom
* Pacienti cu vîrste peste 45 de ani
* Antecedente de glaucom în familie (rude de singe, nu rude prin alianta)
* Diabet zaharat (mai ales de tip 1)
* Hipertensiune intraoculara
* Hipotensiune intraoculara
* Pacienti cu miopie severa
* Pacienti care se plîng de dureri de cap de tip migrenos
Trebuie stiut, însa, ca principalul factor de risc pentru glaucom îl reprezinta presiunea intraoculara crescuta. Multi oameni însa cred ca hipertensiunea intraoculara este sinonima cu glaucomul. Este doar un factor de risc, asa cum este si hipertensiunea arteriala pentru infarctul miocardic. Nu toate persoanele cu infarct miocardic au hipertensiune arteriala si nu toti pacientii cu hipertensiune arteriala fac infarct miocardic. Doar 10% din cei cu hipertensiune intraoculara au glaucom, iar 40% din cei cu glaucom au tensiune intraoculara normala.
Diagnosticul glaucomului
Diagnosticul de glaucom se poate face relativ simplu si nu implica investigatii invazive pentru pacient. Marea dificultate este faptul ca glaucomul nu da simptome specifice pîna în momentul în care vederea este mult afectata. Astfel, majoritatea pacientilor sînt diagnosticati în faze avansate ale bolii. În mod caracteristic, în glaucom se produce o îngustare a cîmpului vizual dinspre periferie spre centru.
Pentru a stabili diagnosticul, se realizeaza patru teste relativ simple:
1. Masurarea presiunii intraoculare
2. Examinarea nervului optic
3. Examinarea unghiului de drenaj. Acest element este foarte important pentru stabilirea tipului de glaucom, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite de la un pacient la altul.
4. Examinarea cîmpului vizual care este investigatia care stabileste în ce masura este afectata capacitatea pacientului de a vedea.
Se poate vindeca glaucomul?
Glaucomul este o boala progresiva, care dureaza toata viata si pîna la ora actuala nu se cunoaste nici un tratament care sa-l vindece. Orice pierdere de vedere care s-a produs înainte de diagnosticarea glaucomului nu mai poate fi recuperata.
Cu toate acestea, majoritatea medicamentelor pentru glaucom sînt eficiente în reducerea presiunii intraoculare, tinînd, astfel, sub control glaucomul. Dupa diagnosticare, este foarte important ca pacientii sa mearga regulat la control si sa urmeze cu strictete tratamentul prescris.
Astfel, medicul oftalmolog poate sa supravegheze presiunea intraoculara, deoarece glaucomul se poate agrava fara ca pacientul sa-si dea seama.
Tratamentul glaucomului
In momentul de fata, nu exista medicamente ce pot sa vindeca glaucomul, adica pacientii care si-au pierdut o buna parte din cîmpul vizual nu-si mai pot recapata vederea. Toate medicamentele folosite pîna în prezent reusesc sa stopeze sau sa întîrzie cu mult agravarea bolii, prevenind astfel aparitia orbirii. Aceste medicamente scad presiunea intraoculara, indiferent de forma de glaucom - cu presiune intraoculara crescuta sau nu.
Cele mai multe medicamente pentru glaucom se prezinta sub forma unor picaturi de ochi. Daca picaturile de ochi nu pot reduce suficient presiunea intraoculara, se recurge la alte variante terapeutice disponibile. Acestea includ tratamentul laser sau chiar tratamentul chirurgical care rezolva drenajul deficitar al ochiului.
De aceea, diagnosticarea din timp a bolii este esentiala! Dupa vîrsta de 40 de ani, este bine sa mergeti la un control regulat la oftalmolog, chiar daca nu aveti aparente probleme de vedere.
Vazul este simtul care ne aduce peste 90% din informatiile provenite din mediul exterior si, de aceea, este considerat cel mai pretios. Ochii pot fi, insa afectati de foarte multe boli, care pot limita sau distruge complet vederea, printre care si glaucomul. Aceasta boala se caracterizeaza prin distrugerea completa si progresiva a nervului optic. Campul vizual se restrange treptat pana cand se ajunge, in final la orbire.
Din ce cauza apare glaucomul?
Medicii si cercetatorii nu stiu exact cauza aparitiei glaucomului. Boala se asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune crescuta în ochi, sursa acesteia fiind umoarea apoasa, un lichid transparent, produs în permanenta în interiorul ochiului, cu scopul de a curata si hrani tesuturile.
Corneea si cristalinul nu sint vascularizate, pentru a fi transparente, ele fiind “hranite“ de umoarea apoasa (lichidul intraocular). Tensiunea lichidului intraocular este balanta între productia si drenarea acestuia. El este secretat de catre corpul ciliar, “hraneste” cristalinul, cornea si irisul, si este drenat în sistemul venos.
Glaucomul este caracterizat prin blocarea drenajului acestui lichid. Se împarte în glaucom “cu unghi deschis”, atunci cind drenajul în unghiul irido-cornean la radacina irisului este prezent, si “cu unghi închis”, cînd drenajul în aceasta zona este absent.
În cazul unui ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi în proportii egale, iar presiunea din interiorul ochiului se mentine constanta. Cresterea acestei presiuni din diverse motive determina treptat pierderea vederii.
Factori de risc pentru glaucom
* Pacienti cu vîrste peste 45 de ani
* Antecedente de glaucom în familie (rude de singe, nu rude prin alianta)
* Diabet zaharat (mai ales de tip 1)
* Hipertensiune intraoculara
* Hipotensiune intraoculara
* Pacienti cu miopie severa
* Pacienti care se plîng de dureri de cap de tip migrenos
Trebuie stiut, însa, ca principalul factor de risc pentru glaucom îl reprezinta presiunea intraoculara crescuta. Multi oameni însa cred ca hipertensiunea intraoculara este sinonima cu glaucomul. Este doar un factor de risc, asa cum este si hipertensiunea arteriala pentru infarctul miocardic. Nu toate persoanele cu infarct miocardic au hipertensiune arteriala si nu toti pacientii cu hipertensiune arteriala fac infarct miocardic. Doar 10% din cei cu hipertensiune intraoculara au glaucom, iar 40% din cei cu glaucom au tensiune intraoculara normala.
Diagnosticul glaucomului
Diagnosticul de glaucom se poate face relativ simplu si nu implica investigatii invazive pentru pacient. Marea dificultate este faptul ca glaucomul nu da simptome specifice pîna în momentul în care vederea este mult afectata. Astfel, majoritatea pacientilor sînt diagnosticati în faze avansate ale bolii. În mod caracteristic, în glaucom se produce o îngustare a cîmpului vizual dinspre periferie spre centru.
Pentru a stabili diagnosticul, se realizeaza patru teste relativ simple:
1. Masurarea presiunii intraoculare
2. Examinarea nervului optic
3. Examinarea unghiului de drenaj. Acest element este foarte important pentru stabilirea tipului de glaucom, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite de la un pacient la altul.
4. Examinarea cîmpului vizual care este investigatia care stabileste în ce masura este afectata capacitatea pacientului de a vedea.
Se poate vindeca glaucomul?
Glaucomul este o boala progresiva, care dureaza toata viata si pîna la ora actuala nu se cunoaste nici un tratament care sa-l vindece. Orice pierdere de vedere care s-a produs înainte de diagnosticarea glaucomului nu mai poate fi recuperata.
Cu toate acestea, majoritatea medicamentelor pentru glaucom sînt eficiente în reducerea presiunii intraoculare, tinînd, astfel, sub control glaucomul. Dupa diagnosticare, este foarte important ca pacientii sa mearga regulat la control si sa urmeze cu strictete tratamentul prescris.
Astfel, medicul oftalmolog poate sa supravegheze presiunea intraoculara, deoarece glaucomul se poate agrava fara ca pacientul sa-si dea seama.
Tratamentul glaucomului
In momentul de fata, nu exista medicamente ce pot sa vindeca glaucomul, adica pacientii care si-au pierdut o buna parte din cîmpul vizual nu-si mai pot recapata vederea. Toate medicamentele folosite pîna în prezent reusesc sa stopeze sau sa întîrzie cu mult agravarea bolii, prevenind astfel aparitia orbirii. Aceste medicamente scad presiunea intraoculara, indiferent de forma de glaucom - cu presiune intraoculara crescuta sau nu.
Cele mai multe medicamente pentru glaucom se prezinta sub forma unor picaturi de ochi. Daca picaturile de ochi nu pot reduce suficient presiunea intraoculara, se recurge la alte variante terapeutice disponibile. Acestea includ tratamentul laser sau chiar tratamentul chirurgical care rezolva drenajul deficitar al ochiului.
De aceea, diagnosticarea din timp a bolii este esentiala! Dupa vîrsta de 40 de ani, este bine sa mergeti la un control regulat la oftalmolog, chiar daca nu aveti aparente probleme de vedere.
0 comments :
Trimiteți un comentariu