HIPERTENSIUNEA ARTERIALA a

HIPERTENSIUNEA ARTERIALA


O ancheta epidemiologica din U.S.A. (1974), arata ca majoritatea femeilor si barbatilor varstnici au presiunea sistolica superioara valorii de 160 mm Hg si cea diastolica, inferioara valorii de 100 mm Hg. De aici, s-a impus termenul de hipertensiune arteriala sistolica. Hipertensiunea la varstnici.creste la femei, cu precadere.

La batrani se intalneste obisnuit hipertensiunea arteriala sistolica, dar se intalnesc si forme esentiale (sistolo-diastolice). Cu inaintarea in varsta, creste frecventa hipertensiunii sistolice. Atunci cand este prezenta hipertensiunea esen­tiala (sistolo-diastolica), hipertensivii care pot supravietui si ajunge la varsta a treia. Hipertensiunea este principalul factor de risc la varstnic, crescand incidenta accidentelor vasculare cerebrale si coronariene.


HTA esentiala nu este caracteristica varstnicului, ea apare in cursul varstei ti­nere sau adulte si evolueaza la batrani cu unele caractere clinice speciale. Este o hipertensiune sistolo-diastolica, cu o evolutie mai blanda, cu gravitate moderata. Formele maligne sunt foarte rare. De obicei hipertensiunea se insoteste de atero-scleroza.


Hipertensiunea arteriala sistolica este adevarata hipertensiunea geriatrica. Ten­siunea arteriala diastolica este normala sau putin crescuta. Se asociaza leziunilor difuze de arterioscleroza. Apar frecvente accidente coronariene si cerebrale. Evolutia este benigna.
Hipertensiunea arteriala secundara sau simptomatica se intalneste extrem de rar la varstnic. O exceptie o constituie forma mixta, avand componenta reno-vasculara (placi ateromatoase in arterele renale) si hipertensiunea de origine renala parenchimatoasa (pielonefrita si glomerulonefrita reprezinta 50% dintre cazuri).
Simptomatologia, la varstnic, a hipertensiunii arteriale, are unele particularitati:
- uneori se intalnesc cazuri cu valori tensionale crescute, fara semne clinice;
- simptomatologia este de obicei nezgomotoasa;
- apar frecvent simtome nespecifice (cefalee, vertij, palpitatii, tulburari de ve­dere, nicturie);
- apar adeseori Simptome de suferinta cardiaca: dispnee de efort, disconfort toracic, palpitatii, galop.
- la varstnicii dupa 70 de ani apar semne de insuficienta circulatorie cerebrala: insomnii, agitatie, dezorientare.
Semnificative sunt: arterele periferice dure si sinuoase, examenul fundului de ochi modificat, calcificarile carjei aorlice etc.


Complicatiile sunt cardiace, cerebrale si renale, si tin de modificarile ateroscle-rotice.
Terapeutica. Spre deosebire de trecut, astazi, aceasta forma de hipertensiune este tratata corect si continuu. Se urmareste scaderea valorilor tensionale pana la limite normale. Tratamentul corect reduce riscul aparitiei infarctului miocardic, al insuficientei cardiace si accidentelor vasculare cerebrale. Nu se prescriu abuziv . calmante si repaus. Nu se prescrie un regim desodat strict, sever. Se urmareste scaderea progresiva ponderata. Tratamentul trebuie sa fie bland si continuu, ur­marind scaderea treptata a valorilor tensionale. Se incepe Tratamentul cu diuretice, in doze mici si blande (furosemidul se prescrie numai in situatii particulare). Ulterior se poate asocia, tot in doze mici, clonidina, alfa-metildopa (bine tolerata, dar cu risc de depresii) si hidralazina - in formele rezistente. Rezerpina se va evita, datorita riscului de depresie, dar se poate prescrie in asociatie cu hidralazina (Hipazin, Adelphan). Beta-blocantele, daca nu sunt contraindicate (BPOC, insuficienta cardiaca decompensata, diabet zaharat), pot fi utile. Blocantii calciului (nifedipinul) si vasodilatatoarele dau rezultate superioare. Captoprilul este rau tolerat.