HIPERURICEMIILE

HIPERURICEMIILE



Prin hiperuricemie se intelege cresterea valorilor acidului uric in sange, peste 70 mg la litru la barbati si 60 mg la femei.

Cresterea valorilor uricemiei constituie un factor de risc pentru guta, litiaza renala, nefropatia interstitiala etc. Homeostazia uratilor plasmatici este mentinuta de balanta dintre aport (intrari) si excretie (iesiri). Acidul uric este produsul de eliminare care rezulta din metabolismul nucleoproteinelor (purinelor). Aportul rezulta din ingestia de purine, din catabolismul nucleoproteinelor celulare si din transformarea directa in acid uric a unei parti a purinelor sintetizate de organism, plecand de la substantele de care dispune (glicocol, glutamina, acid aspartic).



Eliminarile de acid uric se realizeaza prin degradare intestinala si eliminare prin rinichi. Acidul uric se gaseste liber in plasma. Cand ajunge la o limita de con­centrare, precipita. Precipitarea in tesuturi, care provoaca tofii gutosi, poate fi re-dizolvata. Aceasta inseamna ca tofii gutosi pot fi influentati prin Tratament. in raport cu mecanismele care determina hiperuricemia, aceasta poate fi primara (idiopatica) sau secundara.


Hiperuricemiileprimare apar la 3% dintre adultii barbati (la femei mai putin). in numeroase cazuri exista un factor genetic. Se datoreaza:


- excesului de aport (nucleoproteinele aduse cu alimentele, substante uricogene ca alcoolul si lipidele, catabolismul acizilor nucleici in tesuturi);
- exagerarea procesului sintezei „de novo" a purinelor;
- eliminarea renala si intestinala insuficienta a acidului uric;
- distrugerea insuficienta a acidului uric in organism. Hiperuricemii secundare apar in:
- supraalimentatia proteica in special purinica;
- boli renale ca: insuficienta renala cronica, boala polichistica renala, pielone­frita cronica etc;- catabolismul exagerat al nucleoproteinelor celulare, care apare in poliglobulii, anemii hemolitice, sindroame mieloprOliferative, mielom, leucoza mieloida, neo-plazii etc, cu hiperproductie de acid uric endogen;
- hiperuricemia medicamentoasa: dupa administrarea de diuretice (saludiuretice, diuretice mercuriale, acetazolamida), dupa administrare de salicilat de sodiu sau aspirina;
- in anumite boli ca diabetul cu cetoacidoza, inanitie, obezitate.