Normativele igienice ale calitatii apei

Normativele igienice ale calitatii apei

Au fost elaborate câteva standarde pentru calitatea apei. STAS Apa potabiă se referă la calitatea apei de robinet care se foloseşte pentru necesităţile menajere în locuinţe, instituţii curative şi de copii, pentru prelucrarea produselor alimentare, la unităţile de alimentaţie publică, pentru menţinerea igienei personale. Acest standard se referă şi la apa fierbinte din sistemul de aprovizionare centralizat.

Apa de destinaţie menajeră trebuie să aibă o calitate, ca să poată fi băută fără nici o teamă de careva consecinţe epidemiologice.

Standardul de stat delimitează indicii potabilităţii apei în 3 grupuri:
1. Indicii organoleptici ai apei:
a) mirosul la temperatura de 20°C - cel mult 2°;
b) gustul la temperatura de 20°C - cel mult 2°;
c) culoarea - cel mult 20°;
d) apa nu trebuie să conţină floră acvatică sau substanţe insolubile (pelicule).

Indicii organoleptici pot fi determinaţi cu ajutorul organelor de simţ. Gustul este creat de substanţele minerale şi organice dizolvate în apă. O apă potabilă nu trebuie să posede gust specific. Gustul nu are o semnificaţie categorică, multe ape sunt nedaunătoare, cu toate că prezintă un gust amar, sărat etc.

Indicii organoleptici al apei de apeduct
Miros (la 20°C), până la 2 grade
Gust (la 20°C), până la 2 grade
Coloraţia, 20 grade
Turbiditatea după scara-standard, 1,5 mg/l

Mirosul este determinat de substanţele volatile si gazele dizolvate în apă. În apele de profunzime substanţele volatile provin din straturile profunde ale solului şi aceste ape nu sunt dăunătoare sănătăţii, pe când diferite substanţe minerale sau organice, care dau apei un miros specific, se găsesc în apele de suprafaţă şi indică o impurificare recentă şi uneori chiar dăunătoare.

Culoarea apei depinde de substanţele dizolvate în ea. Apele uşor colorate trebuie considerate suspecte, fiindcă pot fi impurificate cu substanţe toxice.

Concentraţiile sărurilor minerale nu trebuie să influenţeze asupra proprietăţilor organoleptice ale apei; reziduul uscat -1000 mg/l, sulfuri - până la 500 mg/l, cloruri - cel mult 350 m/l, duritatea generală - până la 7 mg - echiv./l (în unele cazuri până la 10 mg - echiv./l), fier - până la 0,3 mg/l, în unele cazuri - până la 1 mg/l, mangan - până la 0,5 mg/l, cupru - până la 1 mg/l, zinc - 5 mg/l.

Concentraţia admisibilă a substanţelor chimice (naturale sau adăugate în timpul condiţionării apei) ce alterează organoleptica apei: reziduu uscat, mg/l 1000; Sulfaţi, mg/l 500; Cloruri, mg/l 350; Duritatea generală, mg/- echiv./l7,0; Fier, mg/l 0,3; Mangan, mg/l 0,1; Cupru, mg/1 1,0; Polifosfaţi, mg/l 3,5; Zinc, mg/l 5,0.

Concentraţiile substanţelor folosite pentru prelucrarea apei sau nimerite în sursa de apă cu reziduurile nu trebuie să altereze organoleptica apei. In acest caz standardul de stat prevede: concentraţia clorului liber să nu fie mai mare de 0,5 mg/l, a clorului rezidual "doraminic" de - 1,2 mg/l, aluminiul rezidual - până la 0,5 mg/1, tripolifosfatul - până la 3,5 mg/1, hexametafosfatul până la 3,5 mg/l, reacţia activă a apei în limitele 6,5-9.

Indicii substanţelor nocive din apă sunt prevăzuţi pentru:
a) fluoruri - de cel mult 1,5 mg/l, azotul intraţilor - de cel mult 45 mg/l, stronţiu - 7 mg/l, molibden - 0,25 mg/1, plumb - până la 0,03 mg/l.

Substanţele chimice de provenienţă naturală sau adăugate la apă în timpul condiţionării (mg/l):
Aluminiu (rezidual) 0,5; Beriliu 0,0002; Molibden 0,25; Arsen 0,5; Nitraţi (N03) 45,0; Poliacrilamid (rezidual) 2,0; Plumb 0,03; Selen 0,001; Stronţiu 7,0; Fluor, pentru zonele climaterice I şi II 1,5, Fluor pentru zona III 1,2, Fluor pentru zona IV 0,7.

b) substanţele adăugate ca reagenţi în apă la prelucrarea ei, spre exemplu poliacrilamid - nu mai mult de 2 mg/1, hidrazin - hidrat - 0,01 mg/l;

c) substanţele care nimeresc în apă împreună cu reziduurile industriale sau agricole care au fost neutralizate puţin sau deloc. Lista CMA a acestor substanţe a fost publicată de către Direcţia principală a serviciului sanitaro-epidemiologic al Ministerului Sănătăţii al RM.

3. Indicii de securitate epidemiologică a apei:
a) indicele-coli de cel mult 3;
b) indicele bacterian de cel mult 100 în 1 ml de apă.

În cazurile când nu dispunem de surse de apă conform exigenţelor STAS-ului, o vom utiliza pe cea mai potrivită, care ar putea asigura populaţia cu apă potabilă, în mod centralizat, după o prelucrare corespunzătoare.

În aceste cazuri apa sursei menite pentru aprovizionarea centralizată trebuie să aibă anumite calităţi: mirosul şi gustul la temperatura de 20°C - cel mult 2 grade, reziduu uscat - până la 1000 mg/l, sulfaţi - până la 500 mg/l, cloruri - până la 350 mg/l, duritatea generală» până la 7-mg-echiv./!. Dacă apa corespunde cerinţelor enumerate mai sus, alte neajunsuri ale ei (culoarea, turbiditatea etc) sunt lichidate prin procedee tradiţionale de prelucrare a apei (coagulare, limpezire, filtrare, dezinfectare).

Dacă aprovizionarea cu apă se face în mod decentralizat, adică din fântâni săpate, în aceste cazuri trebuie să corespundă cerinţelor generale faţă de apa potabilă, desigur, aceste cerinţe fiind nu chiar atât de stricte ca în STAS. De aceea în practica sanitară ne folosim de anumite normative pentru aprecierea calităţii apei din sursele decentralizate.

Indici şi normative
transparenţa cel puţin 30 cm; culoarea cel mult 30°; mirosul, gustul până la 2-3 grade; duritatea generală până la 10 mg.-echiv./l; conţinutul de fluor până la 1,2 mg/l; conţinutul de nitraţi până la 45 mg/l (calculat în azotul nitraţilor-până la 50 mg/1).

Indicii bacteriologici ai calităţii apei: Indicele-coli nu mai mare de 10;
Indicele microbian: până la 300 - 400/1 mg de apă;
Indicii chimici de poluare a apei: puterea de oxidare până la 4 mg/l;
Sărurile de amoniu până ia 0,1 mg/l;
Cantitatea de nitriţi până la 0,002 mg/l;

Dacă condiţiile sanitare ale sursei de apă corespund exigenţelor şi rezultatele analizei de laborator a apei sunt bune, ea poate fi băută fără nici o prelucrare. Dacă prin analize s-a determinat că sursa e poluată, apa poate fi folosită numai dezinfectând-o în prealabil prin fierbere sau clorizare. În aceste cazuri se ia în considerare şi starea sanitară a fântânii.