Salmoneloza

Salmoneloza

Odată cu sosirea anotimpurilor calde, sporeşte numărul de boli infecţioase intestinale, din care face parte şi salmoneloza.

Această maladie se înregistrează în forme sporadice pe parcursul anului, însă în anotimpurile calde pot apărea epidemii (focare). Mai des izbucnirile de salmoneloză sunt legate de nunţi, cumătrii, zile de naştere şi alte celebrări organizate în anotimpurile calde cu încălcări de preparare a bucatelor.

Salmoneloza este o boală infecţioasă acută din grupul infecţiilor zooantroponoze şi intestinale, provocată de mai multe tipuri de microbi cu denumirea de salmonele, ce pătrund în organismul uman pe cale bucală prin intermediul diferitor produse alimentare, caracterizându-se clinic printr-o intoxicaţie pronunţată, febră, vome şi scaune lichide repetate, care duc mai frecvent la o deshidratare pronunţată şi dereglarea a mai multor sisteme ale organismului.

Trebuie de menţionat, că salmonelele sunt foarte rezistente la acţiunea diferitor factori din mediul ambiant. Spre exemplu, la fierberea bucăţilor de carne cu greutatea de 400 gr, ele pier peste 2 ore şi 30 min.; în carnea sărată şi afumată vieţuiesc 75-80 zile, în unt - circa 120 zile, în praful de cameră - 90 zile, în sol - circa 5 luni, în excrementele uscate ale animalelor - 3-4 ani. În produsele de carne preparată şi lactate salmonelele nu numai că se păstrează până la 4 luni, dar şi se multiplică vădit, nemodificându-le exteriorul şi gustul lor.

În calitate de sursă de infecţie pot fi bovinele, ovinele, caprinele, porcinele, diferite păsări, mai ales cele înotătoare (gâşte, raţe), şobolani, şoareci, alte rozătoare, chiar şi peştii. Mai frecvent la raţe şi gâşte, mai rar la găini, în ultimii ani pot fi infectate cu salmonele şi ouălele lor, ce de asemenea prezintă un mare pericol pentru sănătatea omului.

De menţionat, că numărul mare de specii ale animalelor infectate, necesitatea de a contamina timp îndelungat cu mai multe categorii de animale şi rezistenţa mare a microbilor în mediul ambiant sunt factori importanţi ce contribuie la răspândirea bolii. Putem atenţiona că un pericol mare pentru răspândirea infecţiei îl constituie animalele şi oamenii purtători de salmonele.

Molipsirea oamenilor are loc mai frecvent pe cale alimentară, prin intermediul produselor animaliere infectate. Carnea, laptele, ouăle şi peştele prezintă principalele alimente prin care se transmite infecţia. Carnea de porc, pasăre, vită, alte animale, consumată semicrudă sau afumată şi ţinută timp de câteva ore la temperatura de +10°C; ouăle proaspete şi derivatele lor, în special cele de raţă şi gâscă, preparate sub formă de cremă, maioneză, îngheţată, duc de multe ori la dezvoltarea salmonelozei la oameni.

Laptele şi derivatele lui (brânzeturile, smântâna, untul) pot transmite salmoneloza, dacă provin de la animalele bolnave sau purtătoare de aceşti microbi. De menţionat, că un mare pericol în privinţa infectării oamenilor cu salmonele îl prezintă consumul în hrană a ouălelor crude, mai cu seamă de gâscă şi raţă, însă în acest aspect, în ultimul timp un pericol mare îl mai prezintă şi ouălele de găină chiar şi de la fabricile avicole.

Salmoneloza se mai poate transmite prin intermediul apelor din râuri, lacuri, care sunt poluate cu excrementele animalelor bolnave ori purtătoare de aceşti germeni. În Republica Moldova au fost descrise focare de salmoneloză în rezultatul molipsirii a apelor din fântâni de către vrăbiile bolnave. Însă totuşi focarele hidrice sunt rare. Se mai poate răspândi salmoneloza şi prin intermediul muştelor.

La copii de până la un an, salmoneloza se întâlneşte sub formă de infecţie nozocomială (molipsire intraspitalicească), când la boala de bază a copilului se mai asociază şi salmoneloza, fiind dobândită prin intermediul obiectelor contaminate de la alte persoane ori direct de la mamele bolnave sau purtătoare de aceşti germeni.

Mai menţionăm, că salmonelele, nimerind în produsul alimentar nu numai că se păstrează, dar şi se înmulţesc în el destul de intens, producând toxine. Infectarea se produce mai des şi mai intens, dacă produsele alimentare se păstrează într-un loc cald şi sunt fărâmiţate (carne tocată, vinegretă cu carne, răcituri, salată cu ou etc), de aceea deconectările electrice care au loc destul de frecvent la noi în timpul de vară prezintă un mare pericol în răspândirea salmonelozei.

Gravitatea evoluţiei bolii depinde de cantitatea de salmonele şi toxina lor, nimerite în organismul omului. Maladia se dezvoltă acut după o perioadă de incubaţie, care variază între 6-48 ore, mai frecvent 12-24 ore. Salmoneloza evoluează în diverse forme clinice: gastrointestinală, tifoidă, septicemică, subclinică şi portaj de salmonele. Cu o frecvenţă de 98% se întâlneşte forma gastrointestinală, care la rândul său se subdivizează în gastrită, gastroenterită, enterită, enterocolită, gastroenterocolită. Majoritatea din formele enumerate pot decurge uşor, semigrav şi grav.

Formele uşoare se manifestă prin dureri abdominale moderate, slăbiciuni generale, inapetenţă, frison, greţuri, diaree nepronunţată, fiind însoţite de temperatură normală ori până la 38°C.
In cazuri grave debutul bolii poate fi brusc şi se caracterizează prin inapetenţă totală, frisoane, greţuri chinuitoare, vome repetate, dureri pronunţate în abdomen, uneori sub formă de crampe.

La bolnavi se ridică brusc temperatura până la 39-40°C, care poate scădea rapid până la subnormal. Au loc scaune frecvente apoase cu un miros fetid şi de o culoare verzuie. Apar convulsii musculare foarte dureroase, mai des în muşchii membrelor inferioare, scade tensiunea arterială, pulsul devine frecvent şi filiform, poate apărea colapsul. Dacă pacientul din aşa stare nu se adresează după ajutorul medical, maladia poate avea un sfârşit tragic.

Formele generalizate (tifică şi septicemică), după cum s-a menţionat, se întâlnesc rar, însă decurg destul de grav, cu simptome de intoxicaţie pronunţate, febră înaltă şi de lungă durată, dar fără dereglări evidente din partea tractului digestiv. Ele sunt mult asemănătoare cu febra tifoidă şi septicemia. Uneori tabloul clinic al salmonelozei este asemănător cu cel al holerei, în care simptomele de deshidratare predomină evident faţă de cele de intoxicaţie, iar maladia peste o perioadă scurtă duce la dezvoltarea şocului hipovolemic, care la rândul său, dacă bolnavul nu este spitalizat de urgenţă, se poate sfârşi tragic.

E necesar de mai menţionat, că formele subclinice şi portajul decurg fără semne de boală, însă persoanele cu astfel de salmoneloză, din punct de vedere epidemiologic, sunt deosebit de periculoase, dacă ele participă la prepararea hrănii, la distribuirea şi realizarea ei, precum şi acele, ce lucrează în colectivele de copii.

Tratamentul bolnavilor cu forme medii şi grave se efectuează în secţiile de boli infecţioase, iar a celora cu forme uşoare - la domiciliu.

Măsurile de profilaxie a salmonelozei vor fi concentrate mai întâi asupra sursei de infecţie. Animalele suspecte la salmoneloză, precum, şi cele bolnave, trebuie supuse unui control riguros de către serviciul veterinar şi izolate. Trebuie de nimicit sistematic rozătoarele (şoarecii şi şobolanii), de asemenea muştele şi alte insecte, care transmit infecţiile intestinale şi nu numai. Este necesar, ca controlul veterinar şi sanitaro-igienic să fie efectuat zilnic în locurile pentru sacrificarea animalelor şi transportarea cărnii, precum şi în locurile de prelucrare şi sărare a peştelui.

Lucrătorii întreprinderilor alimentare, instituţiilor de copii, cantinelor, magazinelor alimentare, caselor de odihnă, taberelor de câmp, trebuie să respecte condiţiile sanitaro-igienice de tăiere şi păstrare la rece a produselor alimentare proaspete. Trebuie de supus prelucrării termice suficientă carnea, pârjoalele, sosurile etc; trebuie să se aibă grijă de blocurile de bucătărie, să fie asigurate cu apă calitativă, să funcţioneze normal frigiderele menite pentru păstrarea produselor nerealizate.

Toate persoanele, care vin în contact cu produsele alimentare, trebuie să fie supuse unui examen şi să aibă la mână un certificat medical. În condiţiile casnice şi de producţie, înainte de a începe pregătirea bucatelor şi distribuirea alimentelor, trebuie de spălat bine mâinile cu apă şi săpun; produsele crude şi cele fierte trebuie păstrate în vase separate, pentru a fi protejate de rozătoare şi insecte; legumele şi fructele înainte de a fi consumate, trebuie bine spălate cu apă curgătoare apoi opărite cu uncrop.

Toate produsele ce alterează trebuie păstrate în frigider la o temperatură joasă. Bucatele, care nu au fost consumate, mai ales cele din carne, se prelucrează a doua oară la o temperatură de +100°C timp de 15-20 de minute. Nu se recomandă de băut lapte nefiert, ouă crude şi apă din bazinele deschise.

O importantă măsură de profilaxie o constituie depistarea precoce a bolnavilor şi purtătorilor de salmonele, mai ales din rândurile persoanelor decretate; izolarea şi tratarea lor. De asemenea o mare importanţă în ce priveşte prevenirea formelor grave de salmoneloză o are acordarea la timp a primului ajutor medical, care constă din spălarea imediată a stomacului cu apă fiartă şi răcorită, ori spălarea lui cu o soluţie de bicarbonat de sodiu de 2-5% sau permanganat de caliu 0,1%. Se vor mai efectua clisme evacuatoare.

Metode specifice eficiente de profilaxie a salmonelozei încă nu sunt elaborate. Numai respectarea cu stricteţe a regulilor de protecţie ne poate feri de această maladie, care uneori poate avea consecinţe tragice.