SPONDILOZELE

SPONDILOZELE

Se mai numesc si artroze vertebrale. Leziunea intereseaza cele doua elemente constitutive ale coloanei vertebrale, si anume: vertebra si discul intervertebral.


Fiecare disc este alcatuit din doua parti: nucleul pulpos si inelul fibros.
Nucleul pulpos, care ocupa zona centrala, functioneaza ca o bila care se deplaseaza in toate directiile, dupa fiecare miscare.



Inelul fibros ocupa partea periferica, fiind format dintr-o serie de lame concen­trice (15 - 20), solidarizate intre ele prin fibre transversale. Discul sufera o invo­lutie, incepand de la etatea de aproximativ 30 de ani, mai ales daca se adauga si factorul traumatic. Modificarile degenerative se accentueaza, nucleul pulpos bogat in apa se retracta, devine friabil, iar inelul fibros se usuca si se necrozeaza. Cand nucleul bombeaza in spongioasa corpului vertebral, se produce hernierea intraspongioasa, iar nodului herniat poarta denumirea de nodul Schmorl.
Aceste modificari artrozice ale discurilor constituie discartroza.
Corpul vertebral prezinta leziuni degenerative caracteristice, sub forma unor excrescente sau prelungiri osoase numite osteofite, care se formeaza prin reactii osteogenetice locale.
Anatomie patologica: in spondiloza actioneaza acelasi proces de uzura, cu aceleasi caracteristici ca in artroza, interesand discul si corpul vertebral. Se vor produce: protruzia discala (bombare), hernia discala, osteofitoza.



Etiologie: sunt mai multi factori care contribuie la declansarea bolii, in genere cei expusi la referatul „Artroza". Dintre acestia citam: traumatismele vertebrale -fie majore si unice, de obicei directe, - fie minore, dar permanente (micro-traumatisme) etc; obezitatea; hiperfunctiile coloanei cervicale si lombare - mai ales in solicitarile sportive de performanta; tulburarile statice - hiperlordoza, po­zitiile gresite in munca profesionala; anomaliile congenitale (bloc vertebral etc); insuficienta musculo-ligamentara si relaxarea chingii abdominale; etatea mai avansata.
Nu putem vorbi de spondiloze profesionale, dar vorbim despre frecventa spondilo­zelor in anumite profesiuni.
Examenul radiologie arata: osteofitoza, osteoporoza, osteoscleroza. De multe ori putem constata spondiloze radiologice, fara fenomene de spondiloza clinica.

Forme clinice: dupa localizare deosebim: spondiloza cervicala, spondiloza toracica, si spondiloza lombara.
SPONDILOZA CERVICALA

Simptomele caracteristice sunt: durerea cervicala, redoarea cefei, cracmente in miscari; se adauga fenomene iritative ale radacinilor nervoase, putandu-se produce:
- nevralgii (plexite) cervico-brahiale;
- periartrita scapulo-humerala (P.S.H.);
- simpatalgii, cu fenomene algodistrofice, realizand sindromul umar-mana sau Steinbrocker, angioneuroze vasospastice periferice (sindrom Raynaud) etc;
- torticolis;
- brahialgie, nevralgia Arnold, sau arnoldita, sau nevralgia occipitala etc;
- astenie nervoasa, care impreuna cu spondiloza cervicala realizeaza sindromul Barre-Lieou.


SPONDILOZA TORACALA
Este mai rara si se manifesta prin nevralgii intercostale. O forma speciala de spondiloza dorsala este boala Scheuermann sau spondiloza juvenila, care debutea­za la copii chiar inainte de 10 ani, pentru ca intre 10 si 20 de ani sa se constituie cifoza. Sunt prezenti nodulii Schmorl si vertebrele cuneiforme, conferind coloanei o rigiditate deosebita. De asemenea, o alta forma este sindromul Forestier-Rotes, caracterizat printr-o osteofitoza giganta si formarea de punti osoase, denumite sindesmofite, realizand un adevarat „bambus vertebral".


SPONDILOZA LOMBARA
Este poate cea mai frecventa. Motivele? Mobilitatea si calitatea de suport ale acestui segment vertebral. Si ca sa vedem ce sarcina „suporta" coloana lombara, s-a constatat ca ridicarea unei greutati de 50 kg, de exemplu, determina asupra coloanei lombare o presiune de 500 kg, adica de 10 ori mai mare.
Durerea sau lombalgia, prezenta de fiecare data, da ceea ce se cheama lumbago. Durerile sunt mai vii dimineata la miscari sau catre seara, dupa oboseala zilei. Aceste manifestari algice iradiaza de obicei spre regiunile fesiere sau sacru, iar alteori pe membrul inferior, sub forma unei sciatici, nevralgii crurale sau meralgii parestezice de femurocutanat - fenomene care sunt explicate prin alterarea discului, care declanseaza iritatii ale radacinilor nervoase. Este conflictul disco-radicular. Punctele cele mai dureroase sunt cele de la nivelul lui L4 - L5 si L5 - Sr
Frecvent aceste deteriorari discale produc alunecari vertebrale, numite spon-dilolistezis (retrolistezis, anterolistezis sau laterolistezis).
Examenul radiologie arata aceleasi modificari, uneori si o artroza interspinoasa, constituind sindromul Baastrup.