Neurastenia

Neurastenia

Neurastenia este o formă clinică de nevroză caracterizată prin apariţia pe primul plan a asteniei,fatigabilităţii cronice şi ahedoniei.Ponderea neurasteniei printre celelalte forme de nevroză ar fi de 10% din  cazuri.În forme uşoare neurastenia ar fi foarte frecventă în anumite medii sociale sau la anumite categorii de indivizi (femei casnice,tineri etc).Unii autori (Sullivan,Snaith) nu consideră neurastenia ca având o existenţă reală,ca un concept unidimensional,postulând însă existenţa simptomelor neurastenice ca fiind de origine fiziologică (în stări de eficienţă, malnutriţie,intoxicaţii cronice etc).Fenomenele interpersonale ar putea duce şi ele la declanşarea unor simptome cum ar fi oboseala,apatia,tulburările de somn,dar care sunt concepute de autori ca operaţii protectoare în faţa scăderii autostimei, prin căutarea refugiului în aceste simptome "protectoare",în faţa unor stări tensive,pentru a scăpa de sentimentul devalorizării sau de ostilitate.

    Etiologie.Bleuler respinge ideia lui Beard privind epuizarea s.n.c. drept cauză a neurasteniei,considerând,din contra,munca benefică,persoanele care lucrează căzând rar victimă neurasteniei.

    Termenul de neurastenie,în sensul epuizării nervoase, a fost introdus în psihiatrie de către George Miller Beard (1869),care susţinea că "nervii pot ceda" ca urmare a suprasolicitării.Beard îşi imagina celula nervoasă ca o baterie,care se poate epuiza (când rezerva de hrană stocată se termină,pierzându-şi astfel "sarcina naturală".Graţie acestei concepţii,Metchell va elabora tipul de tratament prin "odihnă completă",care putea duce la astfel de vindecare a "anemiei creierului".

  Influenţa modelului lui Beard va apare şi în formulările timpurii ale lui Freud, privind etiologia nevrozei.Ca şi Beard el atribuia forţelor fizico-chimice o importanţă mult mai mare decât factorilor patologici.În prima teorie freudiană privind anxietatea el face o distincţie între factorii etiologici care duc la anxietate în psihonevroze (de origine psihogenă) şi nevrozele actuale (care ar avea baze fizice).Descărcările tensiunilor sexuale ar avea la bază substanţe chimice şi humorale.Numai în psihonevroze,anxietatea s-ar datora factorilor psihici (în mod specific refulării).

    Freud preciza că fatigabilitatea şi astenia sunt rezultatul unei epuizări excesive a energiei libidinale,motiv pentru care energia vitală necesară unor funcţii psihice sau de apărare (pentru a controla impulsurile) diminuiază energia necesară altor funcţii psihice.Dar aceiaşi acţiune epuizantă poate să o aibă şi alte stresuri psihice,precum şi diferiţi factori favorizanţi,cum ar fi surmenajul.Ulterior Freud a remarcat natura psihologică a anxietăţii în nevroze,însă toată viaţa el a văzut o relaţie strânsă între fizic şi psihic (primele precedând pe celelalte).O tulburare fiziologică actuală ar putea precipita simptomatologia psihonevrotică,devenind sursă de iritare.Pentru P.Janet neurastenia ar fi o stare prelungită de oboseală fără cauză somatică.El consideră că neurastenia se datoreşte unei deprivări psihice în care există o epuizare a energiei mintale şi o scădere a funcţiilor psihice.Astăzi neurastenia este privită,în primul rând ca un proces psihologic determinat de frustraţii prelungite,descurajare,lipsă de speranţă,plictiseală.În neurastenie toate acestea sunt realizate în cadrul unei reacţii de oboseală, fenomen comun multor situaţii de adaptare.Simptomatologia neurasteniei (anxietate,tulburări de somn,astenie,cefalee etc) sunt şi rezultatul unei scăderi a rezervelor biologice.Acelaşi rol patogenetic poate să-l aibă în societatea modernă şi "câştigul secundar" dar utilizarea în acest scop a simptomatologiei,ca şi în cazul altor nevroze nu este conştientă.Trebuie de asemenea subliniat că în societatea noastră oboseala şi sentimentul de demisie sunt foarte comune,însă un individ normal ajunge la o adaptare corespunzătoare.La neurastenic,din contra,acest lucru duce la creşterea sentimentului de neputinţă,de inadecvare şi dependenţă de alţii.Simptomatologia neurastenică este rezistentă la tratament,în timp ce bolnavii nu pot accepta natura psihologică a bolii (fiind mai înclinaţi spre explicaţii somatice).

   In cadrul lotului nostru am evidenţiat existenţa unor boli somatice ale părinţilor,certuri în familie,apariţia părintelui vitreg,certuri cu persoane semnificative din familie(cu bunicii de exemplu).De asemenea a mai fost vorba de concepţii retrograde ale părinţilor privind educaţia copiilor sau viitorul lor,atitudine brutală a tatălui faţă de copil sau faţă de mamă, răsfăţ exagerat sau orgoliu exagerat privind situaţia la învăţătură a copilului etc.O serie de cauze făceau trimitere la aspectul fizic al pacientului (talie mică sau prea mare,nivelul intelectual etc).

    Pacienţii erau de obicei instabili emoţional,neperseverenţi,uşor fatigabili,se descurajau imediat,chiar după primele eşecuri,sau din contra erau prea vanitoşi,rigizi,aveau convingerea superiorităţii lor,deşi aceasta nu le era recunoscută.

    Descriere clinică.Aspectul clinic în neurastenie este centrat pe slăbiciunea iritativă,dureri diverse şi sensaţii psihice stranii.Insomnia şi iritabilitatea apar asociate cu sentimentul mai mult sau mai puţin cronicizat,de proastă funcţionare a organismului (de la senzaţia de disconfort,până la tulburări importante localizate în diferite organe sau siateme).Freud considera cefaleea,iritabilitatea spinală, dispepsia cu flatulenţă,constipaţia,drept principalele caracteristici ale neurasteniei.Meyer consideră că termenul de neurastenie trebuie rezervat cazurilor în care epuizarea se asociază iritabilităţii,neliniştii,diferitelor tulburări organice (inclusiv oxaluria şi fosfaturia).Foarte frecvnete la bărbaţi sunt tulburările de dinamică sexuală.În acest fel,arată Chronski,neurastenia semnifică literalmente debilitatea sau slăbiciunea nervoasă.Coleman şi Broen (1972) caracterizează neurastenia prin astenie,tulburări de concentrare,fatigabiulitate nervoasă, distractibilitate,lipsă de vigoare pentru a duce o activitate până la capăt.Deşi petrec mult timp dormind ei se scoală obosiţi.Chiar dacă reuşesc să se sustragă stării de astenie iritativă ei sunt foarte uşor dărâmabili iar starea iniţială se reinstalează repede.

   O altă caracteristică a oboselii iritative o reprezintă selectivitatea ei.Dacă pentru unele activităţi pacientul este disponibil (jocuri,distracţii),pentru altele nu este (mai ales în faţa familiei sau în profesie).

   Legătura dintre diferiţii factori stresanţi şi favorizanţi şi apariţia tulburărilor psihice este mai evidentă la indivizii mai tineri.Frecvent conflictul actual nu face decât să redeştepte o situaţie psihotraumatizantă precoce.La adolescenţi cititul noaptea,nerespectarea orelor de odihnă,abuzurile sexuale,onania,abuzul de alimente sunt foarte frecvente.

    Boala debutează,de obicei lent,la început simptomele manifestându-se doar în anumite perioade.Debutul acut este excepţional.

   Exista o legătură aproape inteligibilă între factorii stresanţi şi apariţia sindromului astenic,deşi există totdeauna şi drama unui conflict intrapsihic. Surmenajul,lipsa oricărei igiene mintale (chefuri prelungite,consum de alcool,muzică zgomotoasă şi anxiogenă pentru ore în şir etc),toate în defavoarea somnului,a unei odihne active,au fost cauzele cele mai frecvente la nevroticii tineri sau adolescenţi.Starea pacienţilor apărea lent cu senzaţia de epuizare, iritabilitate, astenie, cefalee, insomnie,anxietatea şi depresia fiind pe al doilea plan.Aceste fenomene au fost prezente la lotul studiat de noi.Pacienţii prezentau astenie,tremurături ale extremităţilor,contracturi musculare sau scăpau uşor obiectele din mână.Astenia era trăită psihic ca o mare dereglare şi invaliditate,randamentul în muncă era aproape pierdut,erau nervoşi,irascibili.Pe acest fond apăreau crize de plâns, lamentări, insomnie, coşmaruri. Micile eşecuri şcolare creiau adevărate drame pe care le realizau catastrofic (plâns,reacţii pitiatice,anxietate).

  Un element important l-a constituit scăderea gradului de sociabilitate,nu mai suporta colegii,gupul de prieteni,nu mai suportau viaţa de colectiv,cămin,nu se mai înţelegeau cu colegii de clasă.Cei din jur erau comentaţi duşmănos (tâmpiţi, lichele,nu îi meritau prietenia).Aceste fenomene apăreau mai ales la aceia care au trăit într-o atmosferă de supraprotecţie şi de aservire afectivă a celor din jur.