Nevroza
obsesivă
Unii autori o mai
denumesc şi nevroza obsesivo-compulsivă,deşi termenul poate apărea ca un
pleonasm.
Nevroza obsesivă se caracterizează prin apariţia ideilor şi acţiunilor
obsesive pe care bolnavul nu le poate stăpâni.Ca şi în cazul nevrozei fobice
anxietatea este resimţită puternic de către pacient care va avea senzaţia
incapacităţii controlului ideilor şi acţiunilor obsesive.După Anthony
(1976),20% dintre nevrozele obsesive debutează înainte de 15 ani,50-60% înainte
de 20 de ani,iar 75% înainte de 25 de ani.
În
nevroza obsesivă individul este foţat să gândească sau să acţioneze împotriva
dorinţei lui,să facă lucruri pe care el nu le doreşte (deşi este conştient de
aceasta,el nu se poate opune).După Snaith (1981) trei feluri de fenomene sunt
introduse în cadrul conceptului:
-o
perioadă lungă de meditaţie care poate fi confruntată cu răspunsuri de
nerezolvat;
-impulsul la act,spre agresivitate sau manieta defensivă socială (cum ar
fi de exemplu blasfemia pentru credincioşi);
-angajarea în comportamente prelungite (ca
spălat,controlat,curăţenie etc);
Definirea fenomenelor obsesive este centrată în jurul temei sensului
subiectiv al compulsiunii (Lewis,1936).Totuşi nu trebuie considerate obsesive
toate comportamentele repetitive.
Etiologie.În explicarea
nevrozei obsesive se confruntă numeroase puncte de vedere.
Punctul de vedere psihanalitic s-a impus odată cu apariţia lucrărilor
lui Freud. Încă de la primele sale lucrări,Freud (1896) includea nevroze
obsesivă în cadrul explicaţiilor sale psihodinamice.Simptomatologia ar apare
astfel,prin mecanismul psihic inconştient şi,ar fi un mecanism de apărare,o
încercare de represiune a unor idei incompatibile,în opoziţie puternică cu eul
pacientului.Această experienţă represivă ar avea,de asemenea,o natură
sexuală.În opoziţie cu isteria,de natură pasivă,în nevroza obsesivă trauma a
avut o natură agresivă,motiv pentru care este mai frecventă la bărbaţi
(reproşuri pentru unele performanţe sexuale în copilărie).Aceste acte ar constitui
germenele nevrozei de mai târziu,acţionând ca
agresiune sexuală contra sexului opus şi fiind reprimate,vor fi
înlocuite de manifestări primare de defensă (cum ar fi conştiinciozitatea,
ruşinea, autoreproşurile etc).Boala apare ca un eşec al apărării,reîntoarcerea
memoriei reprimate ce ar apare în conştiinţă în forme alterate.Deşi conţinutul
simptomului este în prezent nesexual,se poate presupune că este determinat de
actul sexual,printr-o logică a gândirii.Ar fi vorba de un fel de simptome
secundare de apărare,cum ar fi actele rituale care încearcă a da înapoi,actele
memorate şi nebinevenite.Pacientul în ruminaţie,de exemplu,încearcă a-şi
stăpâni memoria recurgând la lucruri dubitative.Desvoltarea majoră în gândirea
psihanalitică priveşte natura nevrozelor obsesive ca fiind regresive
(regresiunea la stadiul anal).
Numeroase contribuţii au fost aduse de teoriile învăţării.Deşi este
vorba de explicaţii simpliste,privind simptomatologia nevrotică ele sunt
importante,mai ales că şi-au găsit corespondent şi în anumite tratamente
comportamentale.Eysenk şi Rachman (1965),pe şoareci obligaţi a face
discriminări insolvabile,a putut determina apariţia unor ritualuri stereotipe
şi rigide,situaţii care au putut persista şi ulterior.Autorii vorbesc de o
fixaţie "compulsivă",spunând că unele simptome obsesive la om s-ar
putea explica în acelaşi mod.Wolpe (1958) consideră că ar exista două tipuri de
fenomene,denumite de el "reductaore de anxietate",obsesii şi
"obsesii care cresc anxietatea".În primul caz,anxietatea este redusă
chiar dacă este vorba de o perioadă scurtă,dar în a doua categorie,după o
reducere temporară,apare creşterea anxietăţii.După Teasdale (1974) un ritual ar
fi o formă de a evita răspunsul la un sistem nociv.
O
altă problemă importantă în etiopatogenie o constituie valoarea tulburărilor
dispoziţiei,în geneza obsesiilor.Henry Mandsley arată că tulburările obsesive
sunt o varietate a tulburărilor afective.Brown (1942) remarcă faptul că 8% din
părinţi şi 2% din fraţii bolnavilor au suferit de PMD,cifră superioară faţă de
acelaşi fenomen în nevroza anxioasă sau isterică.Black (1974) sumarizează
studiile genetice în nevroza obsesivă,susţinând existenţa unui element
ereditar,aceasta operând cu unii factori ai structurii personalităţii şi
vulnerabilităţii altor forme a tulburărilor psihice.Millan (1980) subliniază că
bolnavul obsesiv este negativist,izolat,având o viziune extremă asupra lui
însăşi.Acest lucru denotă existenţa unei stări depresive, motiv pentru care
autorul subliniază că simptomatologia obsesivă este un mod de
"abordare" a depresiei care este aşteptată să apară.
S-au
acordat,de asemenea,un rol important personalităţii.O serie de trăsături a
personalităţii ar fi prezente şi necesare pentru apariţia nevrozei
obsesive.Nevroza obsesivă nu ar fi decât o exagerare a acestor trăsături (deşi
lipseşte un consens privind trăsăturiler specifice ale personalităţii).Freud
(1908) descrie "erotismul anal",caracterizat prin încăpăţânare,spirit
de ordine,conştiinciozitate.
Cuvântul anankastic (de la grecescul anankasmos=compulsiune) a fost
aplicat la o serie de simptome şi tipuri de personalitate,referindu-se la
trăsături ca: rigiditatea,conştiinciozitatea,punctualitatea,scrupulozitatea
morală.Totuşi Pollitt (1960) arată că 1/3 dintre bolnavii cu nevroză obsesivă
nu prezintă personalitate compulsivă prevalentă.Lewis (1936) se îndoieşte şi el
de specificitatea personalităţii obsesive dar descrie totuşi două tipuri de
personalitate.Prima este caracterizată prin
încăpăţânare,morozitate,iritabilitate iar a doua prin oscilaţii afective,fără
autoîncredere,supunere.Totuşi este greu de precizat în ce măsură aceste
trăsături ale personalităţii sau chiar simptome de boală.Slater şi Roth (1969)
descriu şi ei trăsături specifice personalităţii obsesive ca:rigiditate,
inflexibilitate,lipsa adaptabilităţii,conştiinciozitate,iubirea ordinei şi a
disciplinei, inerţie mintală cu dificultatea schimbării,inerţie.Această
structură a personalităţii ar forma baza nevrozei obsesive.Totuşi aprecierea
diferitelor trăsături ale personalităţii nevroticului obsesiv diferă de la
autor la autor,absenţa lor variind între 16-36% (Snaith,1981).Fiind luate
retroactiv,adeseori pacientul minte pentru a explica simptomatologia
prezentă.În dinamica nevrozei obsesive,Coleman şi Broen (1972) descriu
următoarele paternuri dinamice:
1.Activităţile şi gândurile substitutive.Anxietatea este evitată prin
impunerea unor gânduri şi activităţi.Aceste idei şi activităţi obsesive se
substituie celor progresive.Preocuparea nevrotică constă în aceea că prin
aceasta bolnavul vrea să scape de problemele sexuale,maritale sau
interpersonale.Este vorba deci de mecanisme defensive.
2.Vina şi frica de pedeapsă.Adeseori comportamentul obsesivo-compulsiv,
înseamnă sentimentul de vină sau autocondamnare (în literatură,de exemplu,
spălatul mâinilor după acte criminale).
3.Asigurarea ordinii şi capacitatea de prezicere a viitorului.Pentru a
exista într-o lume plină de pericole,nevroticul încearcă menţinerea ordinii
prin aceia că devine foarte meticulos şi metodic.Prin rigiditatea
comportamentului el caută să-şi asigure securitatea şi să prevină orice ar fi
rău.Comportamentul ritual,adeseori semi-magic din nevroza obsesivă este parte a
ordonării unei lumi periculoase,reamintind ritualurile repetitive şi rigide ale
popoarelor primitive care alungă spiritele rele şi asigură colaborarea celor
bune.Dacă devin eficiente ritualurile se vor fixa de manieră rigidă.
Conform acestei dinamici terapia nevrozei obsesive,trebuie să urmeze
trei strategii de bază (Coleman şi Broen):
-Ajută individul să discrimineze între gânduri şi acţiuni şi să accepte
dorinţele pe care le consideră "interzise" şi să le integreze în
selfstructură;
-Să ajutăm individul să facă discriminare între pericolul obiectiv şi imaginar
şi să-l încurajăm să răspundă selectiv la diferite categorii de stimuli;
-Blocarea ritualurilor obsesiv-compulsive prin reîntărirea pozitivă sau
administrând stimuli adverşi (ca E.Ş.),când ritualurile se repetă.Toate aceste
strategii ţintesc eliminarea apărării nevrotice şi ajută individul să realizeze
că nu trebuie continuat comportamentul morbid.
Factorul familial şi constituţional a fost incriminat adestea în
etiologia nevrozei obsesive.În cadrul lotului nostru,am observat în familiile
acestor copii o stare de conformism exagerat.Kolb(1979) subliniază că lumea
acestor bolnavi devine rigidă,prea ordonată,cu foarte multe interdicţii,cu
reacţii exagerate de apărare (idei şi acţiuni obsesive).Conflictul dintre
trebuinţe şi necesităţile conformării la rigiditatea educativă a familiei se
explică prin nevoia obţinerii dragostei.In acest context ideile de ură sunt
reprimate,ceea ce determină conflictul nevrotic.
Descrierea clinică.Boala se
manifestă prin idei şi comportamente obsesive (idei obsesive,compulsiuni),pot
apare diferite idei absurde,fenomene de ruminaţie mintală, acţiuni compulsive
(ritualuri,compulsiunea atingerii unor obiecte,spălarea mâinilor etc).
Walker şi Beech (1969) fac următoarele observaţii privind nevroza
obsesivă:
-prezenţa
iritabilităţii,depresiei şi anxietăţii drept componente importante ale
dispoziţiei afective,asociate cu comportamentul ritualistic;
-aceste componente sunt variabile în prezenţă şi intensitate;
-ritualurile lungi sunt asociate cu dispoziţia proastă iar dispoziţia
continuă a se înrăutăţi pe măsură ce ritualurile continuă;
-efectuarea ritualurilor are efect benefic asupra dispoziţiei;
Adeseori ideile obsesive se pot confunda cu fobiile.După Mark (1969)
frica obsesivă nu este legată direct de obiect sau situaţie ci mai degrabă de
consecinţele care apar.Un individ cu fobie de câine este anxios când acesta
apare,pe când obsesivul se va gândi mereu la consecinţele contaminării prin
intermediul unui câine.Akhtar (1975) face deosebire între conţinutul şi forma
obsesiilor.Prin formă,el înţelege dubiul,gândirea,frica,imaginile,impulsiunile
şi acţiunile.Conţinutul ar fi legat de tematica agresivă,a
contaminării,securităţii sau speculaţiilor metafizice.Forma şi conţinutul se
combină diferit în timp,în cadrul cazului respectiv.După Snaith definiţia
fenomenelor obsesive se centrază în jurul temei sensului subiectiv al
compulsiunii,a rezistenţei la eliminarea ei,a recunoaşterii lipsei ei de sens.
Pacientul,deşi la vârsta adolescenţei,se prezintă ca o personalitate
rigidă,care îşi controlează strict gesturile şi ţinuta,recurge la tot felul de
detalii dând aspectul unor persoane mature,intelectualizate.Incadrarea în
prescripţiile educatiuve este rigidă şi frecvent apare refugiul în reverie sau
într-o viaţă fantastică.Dongier(1976) împarte nevrozele obsesive în următoarele
forme:
-forma fobică cu angoasă şi emotivitate;
-forma fobică fără angoasă;
-formele cu predominenţa inhibiţiei;
-formele psihastenice de tip Janet;
-caracterul obsesional;
Activitatea compulsivă şi ideile obsesive sunt trăite cu critică de
către pacienţii cu nevroză obsesivă,dar într-o fază mai avansată pot apare
ritualurile şi se poate ajunge chiar la importante modificări caracteriale.Aceste
modificări au făcut pe mulţi autori să vorbească de o personalitate anancastă
sau de un caracter obsesional.
In
aceste situaţii este vorba de personalităţi intelectualizate,pedante,raţionale
care în activitatea lor pun accentul pe lipsa de subiectivism,pe logică şi
dreptate. Ordinea,curăţenia şi punctualitatea domneşte în jurul acestor
indivizi.Ideile obsesive abordează o varietate foarte mare,începând cu idei
care abordează funcţionalitatea corporală,cu acele privind scrupulele morale,până la ruminaţii
abstracte privind unele aspecte insolvabile.Cel mai frecvent apar idei
referitoare la acte morale.Fenomenele obsesive se desfăşoară pe un fond
anxios,situaţie accentuată atunci când este vorba de acte imorale.Chiar dacă
ideia nu trece în acţiune,fenomenul duce la stări importante de disconfort.
În
compulsiuni,individul execută acte absurde şi stranii.Acest lucru apare sub
forma unor mişcări simple sau complexe (ritualuri) uneori foarte
complexe.Aceste ritualuri perturbă profund viaţa individului.Efectuarea
ritualului aduce temporar o uşurare,în timp ce întreruperea lui duce la
creşterea anxietăţii.
0 comments :
Trimiteți un comentariu