Vertijul

 Vertijul

Ameţeala, vertijul şi pierderea echilibrului

Un procent important din populaţia adultă relatează medicului episoade de ameţeală sau vertij în timpul vieţii. Multe din aceste cazuri sunt provocate de tulburări vestibulare (la nivelul urechii interne). Ameţeala poate fi provocata si de alte cauze, în afara urechii interne, cum ar fi tulburările cardiovasculare, neurologice sau psihologice.

Ameţeala provocata de afecţiunile urechii interne

Organele vestibulare ale urechii interne trimit către creier informaţii legate de schimbarea mişcării capului. Dacă sistemul vestibular nu funcţionează corect, apar ameţeala, vertijul, pierderea echilibrului, dezorientarea spaţială şi alte simptome.

Afectarea sistemului vestibular se poate datora mai multor cauze:

Infecţii virale ale sistemului labirintic (labirintite) sau ale nervului vestibular (nevrită vestibulară).

Infecţiile bacteriene ale urechii medii (otitele medii) sau ale meningelui (meningite) se pot propaga spre urechea internă.

Alergiile pot determina modificari la nivelul lichidelor din urechea internă sau presiunii din urechea medie prin edemaţierea tubei lui Eustachio sau producerea de lichid în urechea medie.

Traumatismele cranio-cerebrale reprezintă o cauză frecventă de leziuni la nivelul urechii interne la persoanele sub 50 de ani. O lovitură la nivelul capului sau o leziune prin hiperextensia gatului pot produce o fistulă perilimfatică sau vertijul benign poziţional paroxistic (VBPP). Disfuncţia sistemului vestibular poate să apară imediat traumei sau sau la un interval de zile, săptămâni sau luni.

Expunerea (ex. ingestia) la substante ototoxice (medicamente sau substanţe chimice nocive pentru urechea internă sau nervul vestibulo-cohlear).

Degenerarea celulelor ciliate din urechea internă poate să apară o dată cu vârsta şi determină ameţeală, vertij, precum şi pierderea auzului.

Tumori benigne, cum ar fi un neurinom de acustic se pot dezvolta la nivelul nervului vestibulo-cohlear.

Boala Meniere şi alte forme de hidrops endolimfatic, a carei cauza determinantă nu a fost inca precizata.

O serie de alte afectiuni pot interfera cu funcţia vestibulară, Dintre acestea enumeram:

migrenele,

“raul de miscare” (o senzaţie de mişcare ce persistă după o deplasare pe mare sau altă călătorie),

boli autoimune ale urechii interne,

patologia coloanei vertebrale in regiunea gatului (ex. spondiloza),

compresia vasculară a nervului vestibular,

dehiscenţa canalului semicircular superior,

colesteatomul,

dilatarea apeductului vestibular şi altele.

Ameţeala de alte cauze

In practica medicinii moderne, ameţeala este al doilea simptom ca frecvenţă după durerile de spate. Pe langa bolile urechii interne, ameţeala poate avea multe multe alte cauze:

Tulburările vizuale pot să cauzeze ameţeală sau senzatie de cap uşor. Unele persoane se simt ameţite în timp ce se acomodează cu ochelarii bifocali sau o nouă pereche de lentile sau prin reducerea vederii datorate cataractei.

Hiperventilaţia (respiratia accelerata) poate determina o ameţeală temporară. În timpul respiraţiei rapide (tahipneei) se elimină mai mult bioxid de carbon şi nivelul acestuia în sânge scade, afectând funcţia celulelor cerebrale.

Diminuarea fluxului de sange scăzut către creier şi trunchiul cerebral poate cauza ameţeală deoarece nu ajunge suficient oxigen la nivel celular. Reducerea fluxului sangvin cerebral apare în:

hipotensiune ortostatică (scăderea tensiunii arteriale prin ridicarea bruscă din decubit sau poziţie şezândă),

deshidratare,

sindromul vasovagal (un reflex nervos ce determină scăderea bruscă a tonusului la nivelul muşchiului neted din vasele periferice),

ateroscleroza (întărirea sau îngustarea vaselor sangvine)

osteoartrită (o boală articulară ce îngustează deschiderile de la nivelul vertebrelor cervicale prin care trec vasele de sânge).

Afecţiunile sistemului nervos cum ar fi neuropatiile periferice (diminuarea funcţiei nervoase la nivelul piciorului) pot determina lipsa echilibrului. O tumoră poate afecta trunchiul cerebral, cerebelul (centrul de coordonare al creierului) sau o parte a cortexului cerebral responsabilă de controlul mişcărilor voluntare.

Ameţeala poate fi cauzată chiar şi de stres, tensiune sau oboseală). În toate aceste condiţii trunchiul cerebral funcţionează mai puţin eficient, diminuand controlul reflex al echilibrului. Compensarea se realizeaza de catre scoarta cerebrala, prin controlul voluntar al activităţii musculare în vederea menţinerii echilibrului, insotita insa de ameţeala şi senzatia de “plutire”.

Vestibulometria

Medicii folosesc istoricul medical al unui pacient şi examenul clinic ca argument pentru solicitarea unor teste de investigare a funcţiei sistemului vestibular şi pentru a elimina alte cauze ale simptomelor. Testele de diagnostic sunt folosite în evaluarea funcţiei şi structurii urechii interne şi/sau creierului şi cuprind evaluări ale auzului, deoarece funcţiile auditivă şi cea de echilibru a urechii interne sunt strâns legate.

Simptome posibile în afecţiunile vestibulare

Sistemul ce asigură echilibrul depinde pe informaţiile transmise de urechea internă, ochi, muşchi şi articulaţii asupra mişcărilor corpului şi orientării în spaţiu. Dacă urechea internă sau un alt element al acestui sistem este lezat, aceasta poate duce la vertij, ameţeală, dezechilibru şi alte simptome.

În cadrul afecţiunilor vestibulare tipul şi intensitatea simptomelor pot varia considerabil. Simptomele pot fi dificil de descris. Persoanele afectate de anumite simptome ale unor afecţiuni vestibulare pot fi percepute ca neatente, leneşe, anxioase sau în căutarea atenţiei. Pot avea dificultăţi de citire sau în efectuarea unor operaşii aritmetice simple. Activitatea la locul de muncă, mersul la şcoală, efecturea sarcinilor zilnice sau doar sculatul din pat dimineaţa pot fi dificile pentru anumiţi pacienţi.

Următoarea enumerare este o listă cu simptome ce au fost relatate de pacienţi cu afecţiuni vestibulare. Nu toate simptomele vor fi resimţite de o persoană cu o boală a urechii interne şi alte simptome sunt posibile. Afectarea urechii interne poate fi prezentă chiar în absenţa unei simptomatologii evidente. E important de reţinut că majoritatea acestor simptome pot fi cauzate şi de alte condiţii patologice, fără nici o legătură cu urechea.

Vederea

* Dificultăţi în focalizarea sau urmărirea obiectelor; obiectele sau cuvintele dintr-o pagină par că sar, plutesc, oscilează, înceţoşate sau duble

* Discomfortul în faţa unor medii aglomerate, cum ar fi traficul, mulţimile, magazine

* Sensibilitate la lumină, strălucire şi la obiecte în mişcare sau care clipesc

* Tendinţa de a focaliza pe obiecte apropiate şi creşterea discomfortului în cazul adaptării la distanţă

* Scăderea acuităţii vizuale nocturne; mersul dificil în întuneric

* Slabă percepţie în adâncime a câmpului vizual

Auzul

* Pierderea acuităţii auditive; auz distorsionat sau fluctuant

* Tinitus (sunete, vuiet, păcănit sau alte sunete în ureche)

* Sensibilitate crescută la sunete puternice sau medii zgomotoase

* Sunetele puternice apărute brusc pot accentua simptomele vertijului, ameţelii sau dezechilibrului

Modificări cognitive şi psihologice

* Dificultăţi de concentrare şi atenţie; uşurinţă în distragerea atenţiei

* Uitarea şi

* Confuzie, dezorientare, dificultăţi în înţelegerea direcţiei sau a instrucţiunilor

* Dificultăţi în urmărirea unui vorbitor în cadrul unei conversaţii, întâlniri etc

* Oboseală mentală şi fizică disproporţională cu activitatea depusă

* Pierderea încrederii în sine, în forţele proprii şi a repectului faţă de propria persoană

* Anxietate, panică

* Depresie

Alte simptome

* Greaţă, vărsături

* Senzaţie de mahmureală sau rău de mare

* Rău de mişcare

* Dureri în urechi

* Senzaţia de tensiune în urechi

* Dureri de cap

* Vorbire incoerentă

* Sensibilitate la modificări de temperatură şi presiune sau la curenţi de aer