INCONTINENTA
URINARA
Reprezinta pierderea involuntara de urina, temporara sau permanenta.
Conform statisticilor, peste 15% dintre varstnici au aceasta problema.
Incontinenta urinara poate fi trecatoare sau cronica. Cea tranzitorie este
determinata de cauze reversibile: infectii urinare, vaginite si uretrite
atrofice, unele medicamente (diuretice, antihipertensive, antihistaminice,
sedative, decongestionante nazale cu efedrina), alcoolul, unele boli (insuficienta
cardiaca sau venoasa), constipatia.
Dintre cauzele aparitiei incontinentei urinare cronice la persoanele in varsta,
una principala este tulburarea de contractie a muschiului vezicii urinare, una
secundara este in urma unor afectiuni neurologice (accidente vasculare
cerebrale, boala Parkinson, boala Alzheimer) sau alte cauze (cistite, cancere
vezicale, obstructie uretrala). O alta cauza este si cea datorata stresului,
mai ales la femeile in varsta si consta in pierderea de urina prin manevre ce
cresc presiunea intraabdominala (tuse, stranut, ridicarea unor obiecte grele),
fiind o consecinta a slabirii planseului pelvin prin imbatraniri si nasteri
multiple. La barbati principala cauza este afectiunea prostatei (adenomul sau cancerul
de prostata). In 5% dintre cazuri incontinenta urinara este secundara
neuropatiei diabetice, deficitul de vitamina B12 sau este idiopatica. La toate
aceste cauze se adauga modificarile fiziologice de varsta (scaderea capacitatii
vezicii urinare, cresterea eliminarii lichidelor consumate ziua, in timpul noptii).
Mobilitatea redusa a varstnicului, tulburarile de mers, pierderea echilibrului,
contribuie la aparitia incontinentei urinare. Consecinte ale acestei afectiuni
sunt: medicale (leziuni locale, ulceratii, micoze, infectii urinare),
psihosociale (jena, izolare sociala, depresie), economice.
La primele simptome bolnavul trebuie sa se prezinte la medicul de familie
pentru identificarea cauzei si sa se determine o anumita conduita terapeutica.
Tratarea infectiilor urinare prin antibiotice, a atrofiei vaginale prin terapie
hormonala, eliminarea unor medicamente, tratamentul constipatiei pot rezolva
aceasta problema.
In incontinenta urinara de stres, alaturi de modificarea stilului de viata
(scaderea greutatii corporale la obezi, oprirea fumatului, exercitii de intarire
a planseului pelvian), tratamentul factorilor precipitanti (tuse, vaginite), un
rol important il au tratamentele farmacologice si chirurgicale.
Pentru incontinentele urinare, care nu au raspuns la aceste masuri, un rol
major il are educarea pacientului. Golirea vezicii urinare la anumite intervale
de timp, reducerea consumului de lichide dupa ora 18.00, golirea vezicii
urinare inainte de culcare, au efect benefic. Toaleta locala riguroasa previne
aparitia infectiilor bacteriene, micotice, leziunilor. Purtarea condoamelor,
tampoanelor, pampersilor, montarea sondelor urinare temporar sau definitiv,
devin necesare in incontinenta urinara refractara la masurile terapeutice.
Se fac bai calde de sezut cu coada soricelului, coada calului (100 gr
plante la fiecare baie), sare de bucatarie (2 pumni de sare de Basna). Se beau
zilnic 4 cesti de ceai de cretisoara. Se freaca regiunea vezicala cu esenta de
traista ciobanului, care invioreaza musculatura dinspre exterior.
0 comments :
Trimiteți un comentariu