Scarlatina

Scarlatina

Copilul atins de scarlatină arată aproape aceleaşi simptome ca şi copilul atins de pojar. Dar frigurile sunt de obicei mult mai puternice şi de aceea părinţii au dreptate să fie mai neliniştiţi.

Pielea este presărată de pete roşii-stacojii. Aceste pete la început mici se împreună mai târziu şi ajung destul de mari şi late, dar roşeaţa nu e aşa de generală ca la pojar; ea se întinde adeseori numai

pe o parte a corpului şi se iveşte mai des la cap, la piept şi mai ales la pântece pe când picioarele sunt mai mult sau mai puţin curate. De multe ori picioarele sunt reci, pe când restul corpului arde în friguri.

Capul şi inima sunt cele mai mult atinse de scarlatină şi e un simptom obişnuit că copii atinşi de acest fel de friguri se vaetă de dureri în urechi şi în ochi. Doamnelor şi domnilor, vă va fi uşor să înţelegeţi

acest simptom: unde starea deja arătată mai sus, în care materiile străine în fermentaţie aflate în pântece au început  să se urce spre cap şi spre gât şi numai materiile aşezate în partea de sus a

corpului au intrat în fermentaţie puternică. Cu cât partea corpului, care caută să dea afară materiile străine, prin naşterea roşeţei, e mai mică, cu atât şi primejdia e mai mare.

Lucru de căpetenie e să ştim ce e de făcut pentru a uşura bolnavul repede şi cu siguranţă. La început trebuie  să înlăturăm orice primejdie de nimicire a ochilor şi a urechilor. Asta o putem face

deschizând repede  porii  pielii  prin  lucrarea  aburilor  asupra  capului. Felul cum trebuie făcută baia întreagă de aburi sau băile parţiale de aburi se va lămuri mai la vale. Îndată ce capul e cu desăvârşire

umed şi porii sunt deschişi, durerea încetează şi cea dintâi primejdie a trecut. Câteodată e nevoie de a repeta de mai multe ori aceste băi cu aburi la cap, căci durerile revin adeseori după câtva timp. Durerile

s-ar naşte iarăşi regulat la răstimpuri scurte, dacă n-am avea grijă să depărtăm printr-un alt mijloc materiile în fermentaţie. Asta se face răcorind şi fricţionând pântecele cu ajutorul băilor mele derivative (care trag răul); aceste băi alungă materiile străine prin maţ, prin rinichi şi chiar prin piele. Mistuirea e fără îndoială tulburată de la cea dintâi prindere de friguri, dar ea a fost tulburată şi mai înainte ca părinţii să fi băgat sau nu de seamă. Frigurile răpesc organelor mistuirii  materiile lor mucoase şi cleioase, organele acestea se usucă şi nu mai pot să îndeplinească funcţiunea lor. De aci  urmează încuierea stomacului. Răcoreala şi fricţiunile de mai sus au o bună înrâurire asupra mistuirii, căci îndată materiile străine sunt date afară, aceea ce e un semn îmbucurător pentru mersul frigurilor scarlatinei. Dar la un bolnav de scarlatină se cere mai întotdeauna timp mult şi o aplicaţie energică a leacurilor arătate mai sus, pentru a ajunge la bun sfârşit, dovadă că la scarlatină sunt mai multe materii străine decât la pojar.

Vedeţi că scarlatina ca şi pojarul, nu s-a născut decât prin fermentaţia materiilor străine în corp, fermentaţie care  a  adus  frigurile,  dar,  fiindcă  erau  mai  multe  materii  străine,  frigurile au fost mai

puternice şi fermentaţia s-a îndreptat mai ales spre partea de sus a corpului; pricina acestei boli este

deci aceeaşi ca la toate frigurile. Vă dau un exemplu din practica mea.

Copiii unui fabricant din oraşul nostru – o fetiţă de şapte ani şi un băieţel de doi ani – fuseseră

atinşi de scarlatină şi doctorul familiei declarase că era o boală foarte grea a cărei vindecare cerea şase până la opt  săptămâni. Domnul W. care cumpărase la mine un aparat de băi de aburi, pentru a-şi restabili propria lui sănătate, îmi  ceru sfatul meu în privinţa copiilor, căci cura medicală propusă de doctoral său i se părea prea lungă. După ce am  examinat copiii, am putut linişti pe părintele lor, încredinţindu-l că boala va ţine vreo opt zile, cu tratamentul meu. Tratamentul meu a fost cu desăvârşire acelaşi, cum l-am arătat mai sus: am făcut copiilor în fiecare zi băi de aburi cu aparatul meu şi apoi băi de trunchi cu fricţiuni, de 17 – 18°C. De câte ori se iveau friguri puternice repetam băile de trunchi cu fricţiuni, lucru de care a fost nevoie, la început, mai la fiecare două ceasuri. Bine înţeles că dieta a trebuit să  fie urmată cu cea mai mare grijă în timpul bolii, mai ales că mâncările excitante de carne priesc frigurilor şi le împiedică de a dispare. Copiii aceştia nu mâncară, deci, decât pâine, supă de grâu uruit,  poame  crude  sau  fierte  şi  toate  astea  numai  când  aveau  cu  adevărat  foame.  După  cum prevăzusem la început, copiii s-au însănătoşit după opt zile, spre  marea bucurie a părinţilor lor şi doctorul, care la început susţinea că o vindecare aşa de grabnică va fi urmată neapărat de o boală de rinichi, fu nevoit să recunoască mai târziu că copii erau cu desăvârşire sănătoşi.