Pansarea ranilor

Pansarea ranilor

De felul in care am facut primul pansament depinde modul de vindecare al ranii. Pentru tratarea corecta a unei rani se procedeaza in modul urmator: Dezinfectarea mainilor si a instrumentarului.  Este recomandabila spalarea mainilor si asigurarea pe cat posibil a sterilizarii instrumentelor necesare (prin flacara). Pentru evitarea contaminarii cu boli transmisibile prin sange, cum sunt hepatita virala tip B si SIDA, precum si pentru reducerea riscului de infectare a ranii se recomanda folosirea manusilor in timpul tratamentului local.        Oprirea hemoragiei        Se face cu ajutorul mijloacelor cunoscute (garou, comprese sterile), in functie de intensitatea si locul hemoragiei.        Controlul ranii        Ranitul va fi dezbracat sau i se vor taia hainele in zona ranii pentru a putea aprecia locul unde se afla rana, intinderea si aspectul ei.        Curatirea ranii        In rana pot ramane deseori corpuri straine (nisip, pamant, bucatele de stofa, cioburi) ce trebuie inlaturate.        Spalarea si dezinfectarea ranii si a zonei din jur        O regula esentiala in aceasta actiune este de a nu lucra dinspre zonele vecine spre rana, pentru a nu aduce microbi de pe pielea intacta in rana. Spalarea se face folosind o bucata de tifon. Dupa ce se spala rana, se trece la spalarea ranii din jur. Se face apoi o dezinfectie a pielii, prin badijonarea cu alcool.         ATENTIE! Nicio data nu se da cu tinctura de iod pe rana!        Executarea pansamentului        1.   Daca avem la indemana saprosan, se poate presara pe rana. In lipsa lui de preferat sa nu punem nimic pe rana. In nici un caz sa nu punem grasimi sau unguente, deoarece acestea pot fi daunatoare.        2.   Se aplica peste rana cateva comprese sterile, in asa fel incat suprafata ranii sa fie complect acoperita.        3.   Peste compresele sterile se pune un strat nu prea gros de vata.        4.   Se bandajeaza rana. Un bandaj corect trebuie sa respecte urmatoarele reguli:              4.1. Sa fie facut cu miscari usoare, fara a provoca dureri.              4.2. Sa acopere in intregime si uniform rana si o zona de circa 15 cm in jurul ei.              4.3. Sa nu aiba excesiv de multe straturi de fasa.              4.4. Sa nu fie prea strans pentru  a nu stanjeni circulatia sangelui in sectorul respectiv.        Mentinerea pansamentului se face de obicei cu ajutorul feselor. Fasa se deruleaza intotdeauna incepand de la extremitatea membrului catre baza sa. Primul strat se aplica la cativa centrimetri sub rana, pe o ona sanatoasa de piele, urmatoarele aplicandu-se astfel incat fiecare strat sa acopere jumatate din stratul de fasa precedent.        Daca rana se afla la nivelul mainii, straturile de fasa trebuie sa se sprijine si pe antebrat. La fel, ranile de la nivelul piciorului sunt acoperite cu straturi de fasa care se continua pe gamba.        Pentru acoperirea ranilor capului, se incepe cu cateva straturi de fasa ce se aplica in cerc in jurul fruntii, dupa care fasa se pliaza, iar prin cateva miscari de dute-vino ce pornesc de la frunte si ajung la ceafa si invers, se acopera crestetul cu un soi de gluga. Gluga este fixata cu inca doua-trei straturi circulare petrecute la nivelul fruntii.          In cazul in care rana este mica, se poate recurge la utilizarea catorva fasii de leocoplast care sa mentina pansamentul. Daca plaga este mare, trebuie ca accidentatul sa fie transportat pe targa pana la locul acordarii unui tratament de specialitate.