Campylobacterioza

Campylobacterioza

Campylobacterioza este o infecţie intestinală din grupul antroponozelor provocată de Campylobacterul fetus, ce se transmite de la animale şi se caracterizează clinic prin sindrom de intocxicaţie cu afectarea tractului digestiv şi posibilităţii de generalizare a procesului.

Pentru prima dată Campylobacterul a fost depistat de la oameni în 1947, iar 1972 s-a stabilit, că el poate provoca bacteriemie şi diaree la copiii mici. Actualmente s-a confirmat, că acest microorganism joacă un rol important în provocarea maladiei diareice la oameni.

Familia campylobacteriilor include 3 tipuri, dintre care campylobacter fetus cu subtipurile (fetus, intestinalis coli, jejuni), ce se elimină de la oameni. De regulă, cauzează maladia la oameni C. jejuni (C. jejuni, C. coli, C. laridis), mai rar - C. fetus.

Denumirea campylobacter înseamnă microb îndoiat. El este un microorganism mobil, fără spori şi destul de rezistent în mediul ambiant. În sol, apă, lapte la o temperatură de +4°C el rezistă câteva săptămâni, iar în carnea congelată - câteva luni. Este foarte sensibil la uscăciune, acţiunea razelor solare, temperaturi ridicate şi diferiţi dezinfectanţi.

În calitate de sursă de infecţie pentru om sunt animalele şi păsările, mai frecvent domestice (ovine, bovine, caprine, porcine, iepuri de muscă, găini, curci, raţe, câini, pisici etc), mai rar rozătoarele mici şi alte animale sălbatice.

Animalele infectate cu campylobacter mai des pier ori rămân purtătoare de aceşti germeni pe un timp îndelungat, eliminând microbi în mediul ambiant. La sacrificarea animalelor cu conţinutul intestinal poate fi infectată carnea. La vacile mulgătoare campylobacterul poate nimeri în lapte, în rezultatul mastitelor provocate de acest germen.

Molipsirea oamenilor are loc, de regulă, în rezultatul consumului produselor de carne şi lapte neprelucrate insuficient termic, de asemenea şi după consumul legumelor şi fructelor nespălate. Mai poate avea loc transmiterea infecţiei pe cale hidrică ori prin contact direct cu animalele ce suferă de diaree Campylobacterioasă.

Transmiterea acestei infecţii de la om se întâmplă rar, în unele cazuri se molipsesc mamele de la copiii bolnavi. La gravide este posibilă infectarea fătului pe cale transplacentară. La această infecţie sunt receptive toate grupele de vârstă, însă preponderent se molipsesc copiii până la 5 ani, îndeosebi nou-născuţii.

Mai des sunt afectaţi de Campylobacterioză persoanele cu imunitatea scăzută, cu stări de imunodeficienţă celulară, cu patologii asociate grave (alcoolism, narcomanie, diabet zaharat, tumori maligne etc), de asemenea după gastrectomie şi terapie cu imunodepresante.

Maladia evoluează mai frecvent sub forme sporadice, uneori sub formă de erupţii epidemice. În literatură sunt descrise epidemii hidrice de campylobacterioză prin apa contaminată cu excrementele animalelor sau prin laptele consumat nefiert ori nepasteurizat. Nimerind în tractul digestiv cu produsele ori cu apa infectată agentul patogen atacă mucoasa intestinului subţire, mai rar a celui gros, şi duce la apariţia simptomelor clinice.

În caz de pătrundere a unei doze mari de bacterii, mai cu seamă, într-un organism slăbit de alte patologii asociate ori cu imunodeficienţă celulară, se dezvoltă faza generalizată cu diseminarea agentului patogen în diferite organe şi formarea microabceselor multiple. La gravide în formele generalizate campylobacterul pătrunde prin intermediul placentei şi provoacă avortări, naşteri timpurii ori afectează fătul intrauterin.

Maladia debutează acut după perioada de incubaţie, ce durează 1-6 zile, mai frecvent 1-2 zile. După evoluţia clinică se subdivizează următoarele forme de campylobacterioză: gastrointestinală, generalizată (septicemică), cronică şi subclinică (purtători de germeni).

În majoritatea cazurilor campylobacterioză decurge asemănător cu o infecţie intestinală, adică cel mai frecvent se întâlneşte forma gastrointestinală. Ea se începe cu o perioadă prodromală de 1-2 zile, care se caracterizează prin simptome de intoxicaţie ca: slăbiciune generală, cefalee, dureri de muşchi şi articulaţii, frisoane însoţite de ridicarea temperaturii până la 38°C. Ulterior se asociază greţuri, vomă, dureri în regiunea epigastrică a abdomenului.

Durerile în abdomen pot fi intense şi cu caracter colic, ce favorizează enterocolita. Mai frecvent maladia decurge sub formă de gastroenterită sau enterită acută, rar - enterocolita. Pe fundalul durerilor abdominale apare scaunul lichid, abundent, apos, spumos şi cu miros fetid. Ulterior peste 2-3 zile de la debutul diareei în scaun pot apărea mucus şi striuri de sânge, deoarece poate fi afectat şi intestinul gros, iar durerile abdominale au un caracter de colice.

Uneori scaunul în cantităţi mari, repetat de multe ori poate favoriza deshidratarea şi demineralizarea organismului cu apariţia şocului hipovolemic, care necesită măsuri urgente şi intensive de tratament. Destul de greu suportă această deshidratare copiii mici. La o parte din bolnavi forma gastrointestinală de campylobacterioză poate decurge cu dezvoltarea ileitei terminale, mezadenitei, artritei reactive, exantemelor şi a diferitor cardiopatii.

Forma generalizată se întâlneşte mai frecvent la copiii până la un an şi mai rar -la adulţii slăbiţi. Această formă, de regulă, decurge grav, cu o bacteriemie generalizată şi o afectare multiplă de organe. La bolnavi se determină o intoxicaţie masivă cu ascensiuni de temperatură până la 40-41 °C, frisoane zguduitoare, transpiraţii abundente, inhibiţie şi dereglări periodice ale conştiinţei.

În majoritatea cazurilor se mai observă dureri abdominale, la o parte - voma, diareea, scăderea progresivă a masei corporale, anemia. Pe acest fundal apar semne de pneumonie, peritonită, abcese în ficat şi creier. Microabcese mai pot apărea în rinichi şi miocard. Sunt descrise meningite campylobacteriene şi endocardite. Dacă cu aşa stare bolnavii nu se adresează imediat la medic, maladia rapid se complică cu şocul toxiinfecţios şi are sfârşit tragic.

Forma subclinică se caracterizează prin lipsa simptomelor clinice, însă din organism timp de 2-3 săptămâni, uneori până la 3 luni, se elimină campylobacterul cu masele fecale.

Forma cronică de campylobacterioză decurge ondulatoriu cu slăbiciune generală, temperatura subfebrilă, transpiraţii, moleşeală, dereglarea somnului şi a poftei de mâncare, pierderea din masa corpului. Periodic la bolnavi apar dureri în abdomen, greţuri, vome, diaree. Pe fundalul acestei stări mai apar artrite, cheratite, conjunctivite, mai rar tromboflebite, endocardite, empiema pleurei, uneori se ivesc semne meningiene. Campylobacterioză cronică este mult asemănătoare cu o septicemie cronică de origine cocică.

Diagnosticul şi tratamentul acestei maladii se efectuează în secţiile de boli infecţioase.

În profilaxia Campylobacteriozei o mare importanţă are respectarea regulilor sanitaro-veterinare în privinţa îngrijirii păsărilor şi animalelor, de asemenea şi în întreprinderile de prelucrare a produselor animaliere şi de realizare a lor.

Persoanele, care îngrijesc de animalele bolnave, trebuie să-şi spele sistematic mâinile cu apă şi săpun, să poarte haine de protecţie, să nu mănânce şi să nu bea apă în timpul lucrului. Se interzice categoric să se consume laptele crud ori carnea semifiartă de la animalele bolnave. Persoanele care îngrijesc animalele bolnave ori lucrează la întreprinderile de prelucrare a produselor animaliere trebuie să respecte strict regulile de igienă personală.

Legumele şi fructele pot fi consumate numai după spălarea lor riguroasă, iar sursele de apă potabilă trebuie să fie bine protejate de impurităţi animaliere. Mai bine de consumat apă fiartă.

Cei care îngrijesc de bolnavii de Campylobacterioză, de asemenea trebuie să respecte riguros regulile de igienă personală. Excrementele de la bolnavi trebuie dezinfectate.