De la Valeriu Popa am invatat totul

“De la Valeriu Popa am invatat totul.
Este o datorie de onoare sa incerc sa-i ajut si pe altii sa-si recapete sanatatea"
Sambata de toamna tarzie la Valenii de Munte. Sus, la poala padurii, langa casele pierdute printre copaci, este adunata multa lume. Flori, zambete, imbratisari, discutii prietenesti, priviri recunoscatoare... Ma simt ca la o reuniune de familie. Evenimentul in desfasurare are, de fapt, o tripla insemnatate: deschiderea oficiala a Fundatiei Umanitare “Sanatate prin Gandire si Alimentatie” - in memoriam ing. Valeriu Popa, infiintarea Clubului “Nemuritorii” si lansarea lucrarii “Eu si Valeriu Popa. Cancerul - boala incurabila?”, autor: d-l col. (r) ing. Petre Anca. De altfel, aceasta intalnire nici n-ar fi fost posibila fara efortul autorului, un om cu totul aparte, pe care m-am bucurat sa-l cunosc. Discipol al lui Valeriu Popa, el a reusit sa realizeze visul maestrului disparut: un centru de sanatate destinat oamenilor atinsi de boli grele, pentru care intregul tratament este complet gratuit. Daruirea pentru oameni, invatata de multi dintre cei prezenti la aceasta intalnire, chiar de la <>, a dat roade. In cuvantarea tinuta cu acest prilej, d-l Petre Anca a spus, cu vadita emotie: “Din pacate, Valeriu Popa nu mai e printre noi, dar sigur ne vegheaza de undeva, de sus. E aproape. Il simt si sunt bucuros sa-i arat ca am reusit, impreuna cu un sponsor ce doreste sa ramana anonim, sa-i indeplinesc dorinta de-o viata. Fundatia va exista si va rezista prin grija oamenilor”. Curios, i-am intrebat pe cativa dintre cei prezenti despre eficienta tratamentului d-lui Petre Anca. Am primit aproape acelasi raspuns: “Faptul ca traim este concludent, nu? Fara tratamentul lui, azi nu am fi putut participa la acest eveniment”.


Supravietuitorul
Operat de carcinom bronhopulmonar, ar mai fi avut de trait (dupa opinia medicilor) doar 4-5 luni. Fata in fata cu moartea, d-l Petre Anca nu a disperat. A continuat sa lupte, ajutat fiind si de o intamplare providentiala: intalnirea cu Valeriu Popa. De atunci au trecut aproape 12 ani, timp in care a invatat de la salvatorul sau cum sa domesticeasca aceasta cumplita boala. A invatat, mai ales, sa nu-si piarda speranta, sa nu capituleze in fata unui inamic redutabil. Valeriu Popa nu mai e printre noi, dar d-l colonel Petre Anca simte ca pe o datorie morala sa impartaseasca si altora metoda de vindecare deprinsa de la marele terapeut. In dar a luat, in dar vrea sa dea inapoi. Daca nu cunoasteti povestea lui Petre Anca (revista noastra a mai publicat un interviu pe aceasta tema), aflati-o acum. Finalul e fericit!
“In urma cu 12 ani, medicii de la Spitalul Militar Central ridicau neputinciosi din umeri si imi mai dadeau doar patru luni de trait. Neavand altceva de pierdut, am zis ca trebuie sa incerc si alte metode. L-am cautat pe Valeriu Popa in parcul 23 August, unde auzisem ca se intalnea cu o multime de oameni - bolnavi sau simpli curiosi. L-am abordat, i-am spus ca sunt ofiter si ca am fost operat recent de cancer pulmonar. Desi era asaltat de lume, Valeriu Popa s-a oprit, mi-a cerut mana ca sa ma testeze energetic, dupa care mi-a spus: <>. Intalnirea asta fusese anticipata de o intamplare stranie, a carei semnificatie am priceput-o mult mai tarziu. Dupa operatie, in care mi s-a extras o tumora pulmonara de 10 cm, am intrat in moarte clinica, cu puls zero. Tin minte totul, pana in cel mai mic detaliu, mai ales viziunea pe care am avut-o atunci. Era un intuneric cumplit si alunecam pe un tobogan enorm. Apoi, s-a facut lumina si m-am trezit intr-o poiana, in care un batran cu o sapca albastra pe cap vorbea unei multimi. Statea cu spatele si, intorcandu-se spre mine, mi-a spus: <>.
Ei bine, atunci cand l-am cautat in parcul 23 August, Valeriu Popa vorbea multimii stand cu spatele catre mine. Cand s-a intors, am ramas perplex: avea aceeasi figura si aceeasi sapca albastra din viziunea pe care o avusesem in 1989, la sectia de reanimare a Spitalului Militar Central. Si mai ciudat e ca, in noaptea in care a murit, mi-a aparut in vis. Eram in delegatie la Suceava, la 600 km distanta. L-am vazut venind spre mine, zicand: <>. <>, i-am raspuns, dar m-a oprit cu un gest ferm: <>. Nu stiu daca aceste intamplari sunt sau nu coincidente. Intre noi a existat tot timpul o compatibilitate energetica, o legatura invizibila. Valeriu Popa stia acest lucru. Nu eu l-am ales, ci el m-a ales pe mine. M-a acceptat sa-i fiu, intr-un fel, ucenic. De la el am invatat multe. In primul rand, transferul energetic. Apoi, am invatat sa testez energetic alimentele si plantele medicinale recomandate in dieta, pentru o cat mai buna armonizare cu energia celui bolnav. Teoria lui era ca cele mai grave boli incep si se sfarsesc cu regimul alimentar. Vindecarea bolii inseamna o viata ordonata si curatarea organismului de toxine, printr-o alimentatie rationala, axata in principal pe legume si produse naturale, netrecute prin foc. Tratamentul nu e deloc usor. El cere vointa, rabdare si motivatie. Mai mult, cere schimbarea stilului de viata. Multi pacienti au abandonat tratamentul. Oamenii doresc efecte rapide. Unele medicamente fac acest lucru, dar cu efecte secundare devastatoare si, mai ales, fara a rezolva cauza bolii - dezechilibrul din organism. Eu, de pilda, de 13 ani nu mai mananc paine, carne, sare, zahar, alimente fierte etc. si nu am nimic. Dimpotriva, ma simt usor si plin de energie. Postul negru este fundamental. Tin in fiecare an un post total de 21 de zile, insotit obligatoriu de miscare si de trei clisme pe zi. Organismul trebuie curatat permanent.
Credinta e un subiect aparte si extrem de important in acest tratament. Eu, de pilda, prin educatia mea de ofiter, eram un ateu convins. Dupa boala, L-am descoperit pe Dumnezeu si pana acum ma minunez cum am putut trai atata timp fara El. Valeriu Popa considera ca boala e o consecinta a pacatelor, a lacomiei, a dezordinii existentiale. El insusi era smerit; refuza titulatura de doctor, de vindecator si refuza orice plata - bani sau cadouri.
Dupa moartea sotiei sale, a luat decizia de a nu mai iesi in parc si atunci mi-a zis: <>. N-am inteles ce voia sa spuna si i-am cerut adresa, ca sa-l mai vizitez din cand in cand. S-a indepartat, spunandu-mi: <>.
Niciodata nu m-am considerat continuatorul tratamentelor lui Valeriu Popa. Simt pur si simplu nevoia sa redau si altor oameni ceea ce am primit in dar: viata si calea spre echilibru. Fac acest lucru fara a pretinde bani sau alte avantaje. O fac din recunostinta. Cum spuneam, de la Valeriu Popa am invatat totul. Invatand sa ma tratez si vazand rezultatele uimitoare ale acestor cure naturale, consider ca este o datorie de onoare sa incerc sa-i ajut si pe altii sa-si recapete sanatatea, dupa sfaturile regretatului meu mentor. Chiar daca in majoritatea cazurilor a fost vorba de boli grave, fara speranta, am obtinut rezultate spectaculoase. Pana acum, am indrumat in tratament aproape o mie de bolnavi si am inregistrat doar trei-patru esecuri - din cauza nerespectarii stricte a regimului alimentar pe care l-am recomandat.”


Pacientii
“Cand am inceput tratamentul,
nu ma puteam deplasa”
- B.D. (48 ani) - Bistrita-Nasaud. “Am fost diagnosticat cu scleroza in placi. Boala a debutat in anul 1990. In timpul internarilor din 1992 si 1996, mi s-au prescris doar vitamine - injectii si tablete. Ma simteam din ce in ce mai rau, asa ca am apelat la tratamentul d-lui Petre Anca, de care auzisem de la un prieten. Am inceput cura la 1 decembrie 1999 si-o mai urmez si astazi. Ma simt foarte bine, boala nu-mi mai creeaza probleme ca acum cativa ani. Cand am inceput tratamentul, nu ma puteam deplasa mai mult de 200 de metri. Ma poticneam, ma simteam un om neajutorat. Astazi, fac zilnic plimbari de 1,5 km in parc, iar daca tratamentul imi permite sa lipsesc un timp mai indelungat de acasa, ma plimb si 3 km. Parerea mea este ca oricine poate sa urmeze tratamentul si sfaturile d-lui Petre Anca. Mai devreme sau mai tarziu, sigur va ajunge la vindecare!”


“Am fost operat de o tumora testiculara de circa 2 cm”
- D.C. (37 ani) - Buzau. “In august 1998, am fost operat de o tumora testiculara de circa 2 cm. Am aflat ca este vorba de un carcinom embrionar in stadiul I, cu potential foarte agresiv. Dupa interventia chirurgicala, am urmat tratamentul clasic cu citostatice (sase cure BEP), ca ulterior sa-mi fie propus si tratamentul radioterapic, intrucat boala evolua, cuprinzandu-mi si ganglionii abdominali. Aceasta ultima forma de tratament am refuzat-o, pentru ca deja eram prabusit fizic si psihic. Am hotarat sa urmez o alta forma de tratament, neconventional, pentru care multi apropiati m-au judecat. In mai 1999, am inceput cura recomandata de d-l col. Petre Anca si, multumesc lui Dumnezeu, ma simt foarte bine! Cred din tot sufletul in aceasta metoda de autovindecare, cu tot ce presupune ea: post negru, alimentatie nedistrusa termic, bai si impachetari, clisme, plimbari cat mai lungi. Acum sunt intreg si sanatos, langa familia mea, si ma pot bucura in continuare de viata.”


“Un diagnostic cumplit: limfom”
- D.I. (33 ani) - Buzau. “La inceputul anului 1998, datorita unor accese de tuse, stari de somnolenta si stari subfebrile, m-am prezentat la un consult medical, unde radiologic mi s-a depistat o adenopatie hilara si rezultate hematologice iesite din normal. Deoarece n-am simtit imbunatatiri notabile dupa tratamentele antiinflamatoare recomandate de medici, am continuat investigatiile in cadrul unor centre specializate din Bucuresti (Spitalul <>, Spitalul <>), iar in urma analizelor mi s-a dat ca diagnostic posibil: limfom. Confirmarea diagnosticului si stabilirea metodei de tratament urmau sa se realizeze dupa o interventie chirurgicala care avea drept scop eliminarea unei formatiuni cat mai mari din masa necunoscuta care cuprinsese ganglionii mediaspinali si exercita o presiune sporita asupra aparatului respirator si circulator. Intelegand gravitatea diagnosticului, precum si sansele mici de supravietuire (nemaivorbind de vindecare, ea fiind aproape imposibila in astfel de cazuri), am hotarat sa nu urmez calea recomandata de catre specialisti, ci sa incerc metode naturale de vindecare, recomandate in cazuri de limfom: am trecut la o alimentatie cu hrana vie, am urmat cure cu sucuri de legume si fructe, cure cu ceaiuri etc. A trecut astfel o perioada de circa 5 luni, in care pot spune ca evolutia bolii a fost oprita si nu a urmat cursul anticipat de medici. Intalnirea cu d-l col. Petre Anca, din august 1998, m-a facut sa recurg la tratamentul regretatului ing. Valeriu Popa, despre care stiam, dar pe care mi-era teama sa-l urmez, datorita strictetii si severitatii impuse de acesta. Am inceput tratamentul cu un post de apa distilata de 21 de zile, urmat de un regim sever de 45 de zile, numit BG 11. In continuare, din 45 in 45 de zile am urmat diverse regimuri care cuprindeau, alaturi de recomandari stricte privind alimentele de sezon, si indicatii fitoterapeutice, de apiterapie, hidroterapie, psihoterapie, meloterapie, diverse alte proceduri si cure. Imediat dupa ce am inceput tratamentul, simptomele bolii au inceput sa dispara: jena intercostala, tusea seaca, starile subfebrile, slabiciunea generala. Sentimentul unui om nou, fara probleme de sanatate si, pe undeva, increderea ca am ales drumul cel bun m-au facut ca ulterior sa nu mai acord mare atentie supravegherii medicale de specialitate, din acest motiv analizele medicale efectuate in ultimii patru ani fiind doar radiografii pulmonare ocazionale, analize de sange, analize ecografice - toate indicand aspecte normale.
Nu pot vorbi de vindecare la acest moment, fiindca in toti anii acestia am invatat ca vindecarea este un proces complex, care dureaza mult timp si nu poate fi asociat cu disparitia simptomelor. Dar sunt convins ca am castigat poate cea mai importanta batalie si, mai mult de atat, am capatat convingerea ca bataliile ce sunt conduse de comandanti ca d-l col. Petre Anca pot sa-mi aduca sansa castigarii intregului razboi, mie, unui simplu sublocotenent in rezerva. Multumesc lui Dumnezeu pentru ajutorul primit!”


“Toti vedeau in mine un sinucigas”
- L.E. (48 ani) - Buzau. “In iunie 1999, am suferit doua interventii chirurgicale: sectomie san stang si histerectomie cu anexectomie. Dupa sosirea rezultatului anatomopatologic, diagnosticul a fost naucitor: mastoza chistica, papilomatoza si adenocarcinom corp uterin. Vazute si in alte laboratoare de specialitate, interpretarile au fost diferite, ca si recomandarile de tratament: de la profilaxie cu Tamoxifen la radioterapie si chimioterapie. Dar cum organismul meu refuza orice medicament, indiferent de calea de administrare, am hotarat sa incep un tratament naturist. Din lecturile mele, dar si din experienta unor persoane dragi mie, mi-am compus un regim asemanator celor din <>-urile lui Valeriu Popa. Dupa insistente cautari, l-am gasit pe d-l col. Petre Anca. Fara sa-mi ceara istoricul bolii si antecedentele patologice sau personale, mi-a diagnosticat toate <>, pe care eu le stiam foarte bine. Am capatat imediat incredere in acest om si i-am urmat fara sovaire recomandarile. Am inceput tratamentul cu 14 zile de post cu apa distilata, apoi regimul BG. Nu mi-a fost greu deloc. Greu le-a fost celor din jurul meu sa accepte calea pe care o apucasem; toti ajunsesera intr-o stare de agitatie maxima, respingand total ceea ce fac. Vedeau in mine un sinucigas, numai ca eu ma simteam bine si suportam foarte usor sabia amenintatoare de deasupra capului.
Urmez si acum, fara nici o rezerva, tratamentul d-lui col. Petre Anca si in acelasi timp imi fac controalele medicale periodice la medicii specialisti. Dupa doi ani de tratament naturist, cred cu toata fiinta mea ca, prin gandire si prin alimentatie, vindecarea este posibila. Cel mai de pret lucru pe care l-am obtinut este insa faptul ca mi-am schimbat radical modul de a gandi si ma consider acum un om mai bun, mai intelept, mai bogat spiritual si total impacat cu destinul.”