Oxidul de carbon (CO)

Oxidul de carbon (CO)

Este un gaz incolor fără miros. Se formează la întreprinderile industriale în urma arderii incomplete a materialelor care conţin carbon. Se întâlneşte des în turnătoriile de fontă şi oţel, în gazele de eşapament la încercarea motoarelor etc. Acţiunea toxică se manifestă de la o concentraţie de 0,06 mg/l aer. Oxidul de carbon pătrunde în organism prin căile respiratorii.

Nimerind în sânge, el se combină cu hemoglobina şi formează un compus stabil carboxihemoglobina (COHb). Acest compus nu transportă oxigenul la ţesuturi şi, drept rezultat, apare anoxemia. În acest caz se afectează, în cea mai mare măsură, sistemul nervos central şi aparatul cardiovascular.

Prin blocarea unei cantităţi de hemoglobină, CO produce o hipoxie, determinând efecte imediate (uneori acute) şi efecte de lungă durată (cronice). Efectele imediate se datoresc scăderii cantităţii de oxigen adus la ţesuturi şi depind de procentul de carboxihemoglobină. La concentraţii mai mari hipoxia afectează creierul şi cordul, organe foarte sensibile la scăderea concentraţiei de oxigen.

S.Mănescu (1991) scrie că efectele acute sunt legate de tulburările produse de hipoxie sau anoxie şi depind de procentul de carboxihemoglobină (COHb) format. Concentraţiile de 0,5%-0,8% de COHb în sânge reprezintă condiţia normală pentru persoane fără expunere la CO.

Până la concentraţia de 2% de COHb în sânge nu s-au semnalat modificări fiziologice sau patologice. Între 2-10% COHb în sânge apar primele semne de hipoxie, în majoritatea cazurilor, fără manifestări subiective. Însă aceste niveluri de concentraţii ale COHb au provocat tulburări ale circulaţiei cerebrale la persoanele care au consumat alcool, sedative.

La 10-20% COHb în sânge, pe lângă fenomenele descrise, se atestă cefalee, reducerea evidentă a performanţelor fizice şi intelectuale, dispnee şi tahicardie.

La concentraţia de 20-40% de COHb apar fenomenele de intoxicaţie acută cu cefalee intensă: vertij, greţuri, adinamie, tulburări senzoriale; la peste 40% de COHb în sânge omul îşi pierde cunoştinţa, iar la 60% în timp scurt survine moartea.

Intoxicaţia cronică apare la persoanele expuse un timp îndelungat la concentraţii relativ ridicate de oxid de carbon şi se caracterizează printr-un sindrom asteno-vegetativ. În concentraţii moderate, dar repetate, oxidul de carbon poate provoca o serie de efecte secundare, cum ar fi afectarea aparatului cardiovascular.

Primul ajutor în intoxicaţia acută constă în scoaterea imediată a bolnavului din mediul toxic la aer curat. Se asigură respiraţia liberă, se administrează oxigen. În caz de necesitate se face respiraţie artificială.

În profilaxia intoxicaţiei cu CO o mare importanţă are mecanizarea şi automatizarea proceselor tehnologice, în special la încărcarea şi descărcarea cuptoarelor, funcţionarea permanentă a ventilaţiei generale şi locale. Pentru semnalarea prezenţei gazului există sisteme automate care indică momentul când a fost depăşită concentraţia maximal admisibilă, mai ales la încercarea motoarelor.

Cantitatea maximal admisibilă de CO în aerul atmosferic este de 1 mg/m3, în aerul sectorului de producţie - 20 mg/m3.