Temperatura aerului

Temperatura aerului

Temperatura aerului este determinată, pe de o parte, de intensitatea radiaţiei solare, care încălzeşte parţial aerul şi mai ales solul, iar, pe de altă parte, de căldura emanată de sol. Acest fapt face ca aerul din straturile inferioare să fie mai cald.

Temperatura aerului suferă variaţii zilnice şi anuale. Aceste variaţii se datoresc variaţiilor de intensitate a radiaţiei solare şi căldurii emanate de sol. Temperatura aerului este influenţată de anumiţi factori ai mediului, cum ar fi:
- altitudinea - temperatura aerului scade o dată cu creşterea înălţimii;
- existenţa suprafeţelor de apă, deoarece timpul de încălzire între apă şi sol este diferit;
- proprietăţile solului (de exemplu, solurile calcaroase se încălzesc mai repede);
- vegetaţia, care absoarbe o parte din radiaţia solară;
- nebulozitatea atmosferei;
- prezenţa centrelor populate, care intervin cu surse artificiale de căldură.

Care este importanţa temperaturii aerului?
1. Influenţează în mod direct procesul de termoreglare a organismului. Pierderile de căldură a organismului conduc la efecte nocive, nedorite atât când coboară la acţiunea frigului, cât si când depăşesc valorile de confort la acţiunea căldurii.

2. Temperatura aerului are acţiune şi asupra poluării atmosferei prin curentul de aer vertical şi orizontal.

3. Temperatura influenţează asupra celorlalţi factori fizici - asupra umidităţii, presiunii, mişcării etc.

4. Este un factor important în determinarea caracterului climatic al zonelor geografice.

5. Regimul de temperatură al unei zone geografice sau al unui climat favorizează un anumit tip de morbiditate, astfel temperaturile scăzute generează afecţiuni respiratorii, iar cele crescute - maladii digestive, infecţioase şi, în special, parazitare.

Efectele ambianţei termice asupra organismului depind, pe de o parte, de sensul şi mărimea fluxului de energie termică între organism şi mediu, iar, pe de altă parte, de starea termică a organismului, rezultând din bilanţul acestor fluxuri.

Pentru a-şi menţine constantă temperatura normală a corpului omenesc, acesta trebuie să piardă permanent, în medie, o cantitate de căldură echivalentă cu cea produsă concomitent în procesele metabolice în organism.

Pentru ca această pierdere de căldură să se realizeze proporţional cu producerea de căldură, este necesar ca temperatura mediului să aibă anumite valori care pot varia de la cele optime până la limitele critice inferioară sau superioară. Dacă pierderea de căldură este accelerată, se înregistrează hipotermia corpului, iar dacă este frânată, se produce hipertermia.

La om limitele de a menţine temperatura constantă a corpului sunt destul de largi, întrucât, pe lângă un sistem fiziologic de autotermoreglare foarte evoluat, omul, având îmbrăcăminte, reglează ambianţa termică. El poate să reziste fără modificări semnificative ale temperaturii corpului, să-şi desfăşoare viaţa normală atât la poli, cât şi la ecuator, la o temperatură a aerului de la -40°C până la +45°C.

În general, corpul omenesc poate fi privit în mediul său ambiant ca o incluziune mai caldă, care cedează în jur din căldura sa.