Faringita – o infectie care ne tine la pat

Faringita – o infectie care ne tine la pat

Faringita este inflamaţia sau infecţia care apare la nivelul faringelui sau a amigdalelor. Poate fi de două feluri: virală sau bacteriană. Faringitele de origine virală sunt „vinovate” de 60% din cazuri, iar cele bacteriene apar în restul de 40% din cazuri.

În puţine cazuri, faringita poate fi provocată de expunerea la anumite toxine, de traumatisme sau de alergii. Faringita se manifestă prin febră ridicată (chiar şi 40 de grade Celsius), tuse, iritaţie, secreţii nazale şi dureri de gât cu iradieri la nivelul urechilor.

Cea mai mare incidenţă se găseşte la copii, dar şi adulţii sunt afectaţi în mare măsură de această afecţiune. Dacă la copii inflamaţia apare în partea superioară a faringelui, la adulţi localizarea se schimbă, factorul microbian, mutându-se spre partea inferioară. Faringita acută afectează întreaga structură a faringelui, inclusiv totalitatea foliculilor limfatici izolaţi sau grupaţi în structuri ce constituie inelul Waldeyes. Faringita acută este expresia unei reacţii de apărare a ţesutului limfoid la agresiunea unui factor patogen asupra formaţiunilor limfoide ale faringelui.

Majoritatea faringitelor, cunoscute şi sub numele de angine virale, se manifestă cu precădere în sezonul umed şi rece şi, mai ales, în cursul unei epidemii de viroze. Ele produc febra adeno-faringo-conjuctivală şi boala respiratorie acută cu rino-traheită. Anginele streptococice apar în epidemii familiale, iar în stadiul pultaceu apar puncte albe pe amigdale. Se asociază cu febră, frisoane, dureri în gât, halenă fetidă (respiraţie urât-mirositoare), faringe hiperemic (gât roşu) sau limbă saburală (cu aspect alb-gălbui).

De obicei nu apar complicaţii când vine vorba de faringită, pentru că simptomele de început sunt foarte violente. Dar, netratată, angina streptococică poate provoca abcesul periamigdalian (se rezolvă prin operaţie, fiind considerat o urgenţă medical-chirurgicală) sau adenoflegmon laterocervical (inflamaţie purulentă la nivel ganglionar).

Contagiozitatea scade foarte mult după primele 48 de ore de la începerea tratamentului
Din popor se ştia că infecţiile la gât afectează rinichii, inima şi articulaţiile. Descoperirile medicinei moderne au confirmat aceste lucruri şi se ştie că faringita are complicaţii generale sau la distanţă, cu efecte la nivel renal, reumatismal sau cardiac.

Din punct de vedere al tratamentului formele acute de faringită au diferite remedii. Faringo-amigdalita necesită tratament antibiotic, antiinflamator local şi general şi antipiretice. Foarte important este ca, în perioada puseului, pacientul să respecte o igienă orofaringiană riguroasă cu repaus la pat.

Netratată, faringita îl poate duce pe pacient pe masa de operaţie
Mai mult, se impune un regim igieno-alimentar cu alimentaţie uşoară ce constă într-un consum mare de lichi­de aflate la temperatura camerei. Se mai recomandă şi compresele cade în jurul gâtului. Este important ca de la primele simptome pacientul să se prezinte la medic unde va fi supus unui examen clinic. Pacientului i se fac analize serologice, hemoleucogramă cu formula leucocitară, VSH şi examen bacteriologic sub forma unui exudat faringian cu antibiogramă.

Inflamaţia sau infecţia faringelui se numeşte faringită. Afecţiunea poate fi de natură virală sau bacteriană. (Sursa: www.gandul.info)