Cefaleea nonmigrenoasa (cefaleea tensionala)

Cefaleea nonmigrenoasa (cefaleea tensionala)

Definitie
Durerea de cap (cefaleea sau cefalalgia) este una din cele mai frecvente plângeri prezentate medicului de catre pacienti. Circa 85% din populatia Europei si 90% din cea a SUA sufera periodic de cefalee. În marea majoritate a cazurilor cefaleele sunt primare, adica fara modificari organice si doar în 8-10% cauza durerilor de cap este o maladie severa a creerului (tumoare, trauma craniocerebrala, ictus cerebral, neuroinfectii etc.)

Clasificarea cefaleelor
În 1988 Societatea internationala de cefalee a publicat clasificarea cefaleelor si algiilor faciale, precum si criteriile precise de diagnostic:
- cefaleea primara (migrena; cefaleea de tensiune; cefaleea cluster (în ciorchina); cefalee diverse fara leziuni structurale.
- cefaleea secundara (trauma; tulburari vasculare; tulburari intracraniene nonvasculare; utilizarea substantelor si sistarea lor; infectii non cefalice; tulburari metabolice; tulburari ale structurilor faciale si craniene; nevralgii craniene, dureri ale trunchiurilor nervoase.

Cefaleea primara (esentiala) constituie marea majoritate a durerilor de cap. Absenta semnelor obiective la examenul clinic si paraclinic în asociere cu specificul clinic al acestor cefalalgii sunt cheia lor de diagnostic. Anamneza, tabloul clinic la acest grup de cefalei joaca un rol primordial.

Mai frecvent în experienta clinica se întâlnesc cefaleea tensionala si migrena (vezi capitolul Migrena).

Cefaleele secundare. Durerea de cap în acest caz este un simptom al maladiilor intracraniene sau somatice (vezi clasificarea de mai sus). Având în fata un bolnav cu cefalee, medicul arc o mare responsabilitate de a exclude cauzele structurale, prezenta simptomelor si semnelor clinice ale maladiei de baza, rezultatul investigatiilor suplimentare, excluderea cefaleelor primare.

În acest capitol va fi prezentata cefaleea tensionala, care este cea mai frecventa în experienta medicala si se întâlneste sub doua forme: cefaleea tensionala episodica si cefaleea tensionala cronica.

Sistemul afectat: Este prezenta o hipertensiune a muschilor pericranieni si frecvent un prag scazut al durerii.

Ereditatea: Nu sunt date convingatoare despre rolul factorului genetic.

Prevalenta: Se întâlneste la 20 - 40% din populatia matura pentru cefaleea tensionala episodica si la circa 3% pentru cefaleea tensionala cronica.

Predominanta de vârsta: mai frecvent între vârsta de 30-40 ani.

Predominanta de sex: femeile sufera în mediu de 2 ori mai frecvent ca barbatii.

Semne si simptome
Cefaleea tensionala este o entitate clinica care se manifesta prin episoade sau stari de dureri de cap de intensitate usoara sau moderata ce nu afecteaza activitatea zilnica si nu se amplifica la efort fizic. Durerea este bilaterala cu senzatie de presiune, de strânsoare sau de o greutate si nu e pulsatila, nu se asociaza cu fono- si fotofobie sau cu greata si voma.

Cefaleea tensionala episodica poate dura de la 30 minute la 7 zile, iar cea cronica are loc mai des de 15 zile pe luna sau 180 zile pe an.

De a nu confunda termenul "tensional" (din engleza: "tention type headache") cu notiunea de hipertensiune intracraniana sau cu hipertensiune arteriala.

Durerea are urmatorii parametri: - bilaterala; de presiune; intensitatea usoara sau moderata; efortul fizic nu amplifica durerea.

Cefaleea nu este acompaniata de greata, voma, fotofobie sau fonofobie.

Examenul obiectiv constata încordari musculare. La palparea muschilor pericranieni se constata zone de hipertonie musculara ori noduli musculari durerosi (zone triger) atât în muschii frontali, temporali, pterigoidieni laterali si mediali cât si în masseteri, sternocleidomastoidieni, muschii trapezoideus.

Cauze - stresul psihosocial; anxietatea; depresia; disfunctia oromandibulara; stresul muscular; abuzul medicamentos; tulburarile metabolice.

Factori de risc - în mare masura coincid cu factorii cauzali.

Diagnostic - nu exista criterii paraclinice decisive de diagnostic ale cefaleei tensionale (ca si la oricare alta forma de cefalee primara). Fiecare caz concret de cefalee tensionala necesita o depistare a cauzei ei concrete ce o conditioneaza. Cefaleea tensionala cronica se poate asocia cu migrena si atunci între episoadele migrenoase continua durerile de caracter tensional. Pacientul acuza cefalee în fiecare zi. Cefaleea cronica cotidiana. Este o cefalee eterogena (cefaleea tensionala cronica, migrena cronica, asocierea lor), care are loc zilnic sau aproape zilnic mai mult de 4 zile pe saptamâna sau mai mult de 15 zile pe luna cu durata cotidiana de 4 sau mai multe orc pe zi.

Diagnostic diferential - migrena (mai ales migrena transformata, cronica); cefaleea conditionata de maladii organice cerebrale; cefaleea cauzata de tulburari metabolice; cefaleea cauzata de patologii locale (sinusite); cefaleea cervicogena.

Investigatii de laborator - nu sunt necesare în cazul când manifestarile clinice nu sugereaza vreo alta maladie cerebrala sau somatica. Daca apar suspiciuni atunci investigatiile de laborator sunt indicate în functie de maladia presupusa .

Teste speciale - la pacientii cu cefalee tensionala cronica pragul de durere (masurat cu ajutorul algometrului electronic de presiune) este micsorat atât în muschii pcricranicni, cât si în cei extracranieni.

Investigatii instrumentale - fundul ochiului; -EEG; tomografia computerizata; rezonanta magnetica nucleara; radiografia cervicala; investigatii speciale pentru a exclude tulburarile somatice, eventuale cauze a durerilor de cap de tip tensional.

Procedee diangostice - procedee diagnostice speciale nu exista.

Masuri generale - masaj; terapie manuala (relaxare musculara postizometrica); acupunctura; injectii cu preparate antalgice în punctele dureroase (triger); relaxare; biofeed-back (retroactiune biologica); instructiuni ergonomice si trening pozitional; psihoterapie (cognitiva, comportamentala, psihanalitica, etc).

Regim - reglarea regimului de somn; alimentare echilibrata; exercitii fizice; întreruperea fumatului; reducerea consumului de alcool.

Dieta - se evita produsele alimentare picante, bauturi alcoolice tari, care pot mari excitabilitatea sistemului nervos.

Educatia pacientului - informarea pacientului despre: caracterul maladiei, necesitatea evitarii factorilor ce o pot provoca, cazurile concrete, întelegerea de catre pacient a modului de administrare al medicamentelor, riscul abuzului medicamentos; necesitatea tratamentului psihoterapeutic.

Masuri de prevenitie a exacerbarilor
- respectarea regimului somn-veghe;
- evitarea suprasolicitarilor psihice si fizice;
- tratamentul profilactic nonmedicamentos si psihoterapeutic sistematic pentru a preveni recidivele.

Complicatii posibile - cefaleea cronica cotidiana.

Prognosticul evolutiv - în majoritatea cazurilor - evolutie benigna cu acutizari si remisiuni de diversa durata.

Stari patologice asociate - comorbiditatea cea mai frecventa: depresia; anxietatea; tulburarile vegetative suprasegmentare.

Factori legatia de vârsta - pediatrici: La copii frecventa cefaleei tensionale este în mediu de 5 - 15%. Geriatrici: Cefaleca tensionala devine mai rara cu vârsta.

Sarcina - nu influenteaza esential evolutia maladiei.