Climatul polar

Climatul polar

Zonele polare se caracterizează climatologic prin temperaturi scăzute (media anuală sub 0°C), nivel de radiaţii redus şi umiditate relativă mare. Climatul polar este solicitat prin temperaturile scăzute, supunând organismul la eforturi mari de termoreglare.

La subiecţii nou-veniţi din alte zone climatice, pentru menţinerea temperaturii interne a organismului, se declanşează în timp scurt sistemul termoreglator de protecţie, care acţionează prin modificări circulatorii şi metabolice: creşterea tonusului arterial şi venos, scăderea frecvenţei pulsului, vasoconstricţie la nivelul tegumentelor, mai ales al extremităţilor şi scăderea temperaturii cutanate care, la nivelul extremităţilor, poate coborî sub 21°C. Când reglarea termică fizică este insuficientă pentru a menţine constantă temperatuta internă, este mărită şi termogeneza prin accelerarea metabolismului.

În condiţiile de expunere îndelungată la frig, după aproximativ 3-4 săptămâni, se instalează o primă fază de adaptare, în care termogeneza chimică rămâne ridicată, dar sunt diminuate modificările circulatorii. Se instalează bradicardia, scade tonusul arterial şi vasoconstricţia periferică. La organismul adaptat la rece termogeneza chimică este atât de bună, încât organismul poate renunţa la vasoconstricţia periferică.

La persoanele bine adaptate care locuiesc permanent în zone reci termoreglarea se realizează numai prin creşterea termogenezei prin metabolism chimic, în lipsa tulburărilor circulatorii. Pescarii din Alaska pot să ţină mâinile în apă cu gheaţă 2 ore, fără a simţi dureri insuportabile care apar în aceiaşi situaţie, după un interval scurt, la persoanele neadaptate.

Persoanele tinere şi sănătoase se adaptează mai uşor la temperaturi scăzute. Procesul adaptării la frig este imposibil la subiecţii în vârstă afectaţi de ateroscleroză. El e dificil şi pentru bolnavii cu angină pectorală. Temperaturile scăzute la aceste persoane favorizează apariţia tulburărilor de irigare coronariană şi a extrasistolelor.

Importanţa terapeutică a temperaturilor scăzute este minimă, deşi s-au constatat ameliorări ale unor afecţiuni dermatologice, unde era necesară îmbunătăţirea circulaţiei cutanate.