Climatul subalpin, de ses si coline

Climatul subalpin, de ses si coline, de stepa, marin, tropical

Climatul subalpin
Climatul subalpin (între 500-1000 m) se caracterizează prin temperatură şi presiune atmosferică ce scade proporţional cu înălţimea, şi în care creşte intensitatea curenţilor de aer şi radiaţia solară. Se realizează un climat de trecere spre efecte stimulatoare, fără să aibă însă un efect excitant propriu-zis, de tipul climatului alpin.

Climatul de şes şi coline
Climatul de şes şi coline (sub 500 m) se caracterizează prin presiune atmosferică stabilă, în care nu se atestă diferenţe mari de temperatură între zi şi noapte, şi în care radiaţia ultravioletă este medie. Desigur că în funcţie de teritoriu există zone mai uscate sau mai umede, cu curenţi de aer de intensitate mai mare sau mai mică. Este în general un climat neutru, menajant pentru bolnavi şi convalescenţi. Lipsa unor factori climatici cu contraste puternice face ca acţiunea asupra organismului să nu genereze reacţii excitante.

Climatul de stepă
Se caracterizează prin oscilaţii însemnate de temperatură între zi şi noapte, în care curenţii de aer pot avea o intensitate mare. Este o climă care solicită organismul, având un efect excitant. Solicitările la care este supus organismul omului provoacă şi cel mai mare efect de adaptare a lui la diferite condiţii meteorologice.

Climatul marin
Se caracterizează prin presiune atmosferică constantă, umiditate ridicată, diferenţe relativ mici dintre temperatura de zi şi de noapte. În schimb, radiaţia solară şi în special cea ultravioletă abundentă, curenţii de aer puternici, ca şi aerozolii salini cu conţinut de iod, imprimă climatului marin particularităţi excitante. Astfel, metabolismul general se intensifică, creşte amplitudinea respiratorie.

Climatul tropical
Se caracterizează prin temperatură şi umiditate excesiv de ridicate, iradiere maximă, schimbări periodice ale vremii, presiune atmosferică cu variaţii mici şi curenţi de aer de intensitate medie. Climatul tropical este excitant prin valorile crescute de temperatură, umiditate şi iradiere, factori care acţionează asupra organismului neaclimatizat, producând tulburări de termoreglare.

La persoanele nou venite efectul de termoreglare se manifestă prin modificări ale pulsului (frecvenţă crescută), scăderea tonusului arterial, tahipnee şi capacitate redusă de efort fizic şi intelectual. Principalul mecanism prin care organismul tinde să-şi menţină constantă temperatura corpului (37,5°C) este sudoraţia, care poate ajunge până la 1 l/oră, ceea ce este necesar a fi compensat cu un consum sporit de lichide.

Datorită ingestiei unor cantităţi mari de lichide se, reduc aciditatea gastrică şi producerea sucului gastric. Transpiraţia abundentă este însoţită de pierderi mari de clorură de sodiu (până la 25 g/zi), factori ce contribuie la perturbarea severă a echilibrului hidromineral.

Modificările funcţionale la noii veniţi în climatul tropical durează aproape 3 săptămâni, după care pulsul şi frecvenţa respiratorie revin la valori normale, dar tonusul arterial rămâne redus, cu presiunea diastolică uşor crescută. Se realizează astfel o compensare provizorie a efectelor căldurii, dar aclimatizarea completă necesită timp îndelungat, luni sau chiar ani.

Problema adaptării la climatul tropical are importanţă pentru persoanele care se deplasează în aceste zone.