despre sanatate
·
Hernia de disc
·
plante medicinale
·
remedii babesti
·
remedii naturiste
·
sanatateverde
·
terapii naturiste
·
tratament
Hernia de disc
Hernia de disc
Între vertebrele coloanei vertebrale ale omului sunt intercalate nişte perniţe moi, formate din cartilaj (zgârci), care se numesc discuri intervertebrale. Aceste formaţiuni au rolul de a amortiza şocurile ce se produc asupra coloanei vertebrale cu ocazia acţiunii unor forţe fizice (căderi în picioare, sărituri, ridicarea sau purtarea de greutăţi în spinare etc).
La unele persoane ligamentele (legăturile) care menţin strâns la locul lor discurile intervertebrale sunt mai slabe şi cedează la unele eforturi fizice bruşte şi astfel unul sau mai multe discuri „herniază", adică se deplasează de la locul lor în afara vertebrelor. În acele locuri discul presează pe ţesuturile din jur şi mai ales pe nervii care pleacă de la măduva spinării spre membrele inferioare.
Mai frecvent hernia de disc se produce la nivelul coloanei vertebrale dorsale şi lombare. De aceea, acestei boli i se mai spune şi discopatie dorsală, lombară etc. Discopatia se întâlneşte mai des la persoanele sedentare, obeze sau mai vârstnice, care fac un efort fizic brusc (ridicarea de greutăţi, aplecarea, răsucirea etc.) sau după un traumatism.
În acel moment, de obicei, se simte o durere puternică la şale (sediul herniei de disc), durere care se accentuează la cea mai mică mişcare şi ţine pe om imobilizat într-o poziţie anormală. Durerea poate difuza în jos, spre fesă şi de-a lungul unui picior. Alteori durerea nu survine imediat ci la câteva ore după ce s-a produs hernia de disc. Dacă această hernie este mai puternică şi presează nervii piciorului, bolnavul simte furnicături şi amorţeli în picioare şi nu mai poate merge fără baston.
Primele îngrijiri. Bolnavul va sta culcat cu spatele pe un pat tare, evitând mişcările coloanei vertebrale. Compresele calde, uscate, ameliorează durerea. Se vor lua analgezice, de preferinţă sub formă de supozitoare.
Dacă bolnavul se poate mişca va încerca o manevră de uşurare a durerilor care constă din agăţarea cu mâinile de un suport solid (şifonier, uşă, bară de bătut covoare, creanga unui pom), stând cu picioarele atârnate câteva minute. Dacă procedeul face bine, se va repeta de 2-3 ori pe zi. Această metodă de „lungire" a corpului se poate face şi în timp ce bolnavul stă culcat la pat, de către două persoane: una îl ţine de subsuori pe cealaltă şi îl va trage încet şi progresiv de picioare.
În cazurile uşoare, durerile se ameliorează după 5-7 zile. În caz contrar, se va consulta un medic neurolog. De obicei, durerile din hernia de disc pot reapare. De aceea, se vor preveni cauzele menţionate mai sus care declanşează discopatia. Ridicarea unei greutăţi, chiar mici, nu se va face brusc şi nu îndoind coloana vertebrală ci prin îndoirea genunchilor; coloana vertebrală fiind menţinută în poziţie verticală.
Spălarea rufăriei nu se face direct în cadă, ci într-un vas aşezat la nivelul şoldurilor. Purtarea unei centuri late sau brâu poate proteja coloana vertebrală de suprasolicitări.
Între vertebrele coloanei vertebrale ale omului sunt intercalate nişte perniţe moi, formate din cartilaj (zgârci), care se numesc discuri intervertebrale. Aceste formaţiuni au rolul de a amortiza şocurile ce se produc asupra coloanei vertebrale cu ocazia acţiunii unor forţe fizice (căderi în picioare, sărituri, ridicarea sau purtarea de greutăţi în spinare etc).
La unele persoane ligamentele (legăturile) care menţin strâns la locul lor discurile intervertebrale sunt mai slabe şi cedează la unele eforturi fizice bruşte şi astfel unul sau mai multe discuri „herniază", adică se deplasează de la locul lor în afara vertebrelor. În acele locuri discul presează pe ţesuturile din jur şi mai ales pe nervii care pleacă de la măduva spinării spre membrele inferioare.
Mai frecvent hernia de disc se produce la nivelul coloanei vertebrale dorsale şi lombare. De aceea, acestei boli i se mai spune şi discopatie dorsală, lombară etc. Discopatia se întâlneşte mai des la persoanele sedentare, obeze sau mai vârstnice, care fac un efort fizic brusc (ridicarea de greutăţi, aplecarea, răsucirea etc.) sau după un traumatism.
În acel moment, de obicei, se simte o durere puternică la şale (sediul herniei de disc), durere care se accentuează la cea mai mică mişcare şi ţine pe om imobilizat într-o poziţie anormală. Durerea poate difuza în jos, spre fesă şi de-a lungul unui picior. Alteori durerea nu survine imediat ci la câteva ore după ce s-a produs hernia de disc. Dacă această hernie este mai puternică şi presează nervii piciorului, bolnavul simte furnicături şi amorţeli în picioare şi nu mai poate merge fără baston.
Primele îngrijiri. Bolnavul va sta culcat cu spatele pe un pat tare, evitând mişcările coloanei vertebrale. Compresele calde, uscate, ameliorează durerea. Se vor lua analgezice, de preferinţă sub formă de supozitoare.
Dacă bolnavul se poate mişca va încerca o manevră de uşurare a durerilor care constă din agăţarea cu mâinile de un suport solid (şifonier, uşă, bară de bătut covoare, creanga unui pom), stând cu picioarele atârnate câteva minute. Dacă procedeul face bine, se va repeta de 2-3 ori pe zi. Această metodă de „lungire" a corpului se poate face şi în timp ce bolnavul stă culcat la pat, de către două persoane: una îl ţine de subsuori pe cealaltă şi îl va trage încet şi progresiv de picioare.
În cazurile uşoare, durerile se ameliorează după 5-7 zile. În caz contrar, se va consulta un medic neurolog. De obicei, durerile din hernia de disc pot reapare. De aceea, se vor preveni cauzele menţionate mai sus care declanşează discopatia. Ridicarea unei greutăţi, chiar mici, nu se va face brusc şi nu îndoind coloana vertebrală ci prin îndoirea genunchilor; coloana vertebrală fiind menţinută în poziţie verticală.
Spălarea rufăriei nu se face direct în cadă, ci într-un vas aşezat la nivelul şoldurilor. Purtarea unei centuri late sau brâu poate proteja coloana vertebrală de suprasolicitări.
0 comments :
Trimiteți un comentariu