Cimbrişorul Thymus serpillum

Cimbrişorul
Thymus serpillum - balsamă, buruiana de balsam, cimbrişor de câmp, cimbrişor sălbatic, cimbru pasaresc, cimbru tirlit, cimbrul ciobanului, iarba-cucului, lămâiţa, pimou, sărpunel, schinduf, simbru, sumuduc, şerpunel, tămâiţă, timian, timişor, timbrişoare



Denumirea plantei:
Cimbrisor (Thymus serpillum)
Familia:
Lamiaceae
Denumiri populare:
balsamă, buruiana de balsam, cimbrişor de câmp, cimbrişor sălbatic, cimbru pasaresc, cimbru tirlit, cimbrul ciobanului, iarba-cucului, lămâiţa, pimou, sărpunel, schinduf, simbru, sumuduc, şerpunel, tămâiţă, timian, timişor, timbrişoare.
Ecologie şi răspindâre:
Un subarboret mic cu flori albe sau roşii-purpurii, cu tulpinile ascendente, înălţimea cărora variază de la 5-30 cm. Este răspândită prin păşuni şi fâneţe uscate, pe coline şi pe marginea pădurilor, pe soluri aride, pietroase şi nisipoase, formând mici tufe.
Perioada de vegetaţie:
Înfloreşte din luna mai până în septembrie.
Perioada şi organul de recoltare:
În perioada de înflorire a plantei se recoltează partea ei aeriană, care chiar şi după uscare are miros plăcut şi aromat.
Boli în care se utilizează:
Uz intern:
rinite cronice, lepră, enterocolite, dispepsii, viermi intestinali, boli hepatice, bronşită, astm bronşic, laringite, traheite, tusă convulsivă, anemie, tonic digestiv, tonic nervos (paralizie, apoplexie, scleroză în plăci, trofie musculată), reconfortant general, epilepsie, alcoolism, afecţiuni renale, afecţiuni cardiace, gripă, guturai, stimularea secreţiei de lapte, vomă, abcese.
Uz extern:
răni şi ulceraţii tegumentare, rinite cronice, reumatism, crampe abdominale, stomacale şi menstruale, spasme ale organelor pelviene (genitale).
Reţete:
Infuzie:
una sau două linguriţe de plantă tăiată mărunt la 250 ml apă clocotită. Acest ceai se consumă în decursul unei zile, de trei ori, câte o ceaşcă înaintea meselor principale, dar se poate consuma şi mai concentrat folosindu-se 2-3 linguri de plantă la 250 ml apă clocotită. Din acest ceai se vor bea 3-4 linguri pe zi, tot înaintea meselor principale.
Sirop:
Florile şi tulpinile acestei plante, aşezate într-un vas de sticlă peste care se toarnă (în straturi) zahăr, se lasă să stea la un loc însorit timp de 20 de zile. Se filtrează după acest timp siropul realizat punându-se la foc mic fără a-l lăsa să fiarbă. Acest sirop este un excelent medicament pentru cazurile de răceli şi răguşeli.
Tinctură:
se recoltează inflorescenţele atât cât să poată încape într-o sticla de un l, în care se introduce floarea fără a se îndesa şi peste care se toarnă alcool pur. Aceasta sticlă se aşează lingă o sursă de căldură sau la soare şi se lasă să se macereze planta timp de 2 săptămâni. Este extrem de eficace pentru masaje la copiii firavi, slab dezvoltaţi în scopul unei fortificări a membrelor.
Uz extern:
În cazul durerilor abdominale, dureri de menstră, crampelor abdominale, se recomandă băi: 200-250 g plantă la o baie completă. Planta se pune în apă şi se ţine aproximativ 3 ore, după care se face baia obişnuită în care se stă 15-20 de minute.
Din planta culeasă şi uscată timp de 24 ore, se umple o perniţă confecţionată dintr-o bucată de pânză, care este extrem de relaxantă dacă se aplică pe faţa crispată de insomnii sau dureri.