Tonice preparate din plante

Tonice preparate din plante


Trifoi rosu
(Trifolium pratense)
Contine vitamine importante, minerale si substante care fluidizeaza sangele. Ceaiul preparat din petale de trifoi rosu curata repede sangele, este antiinflamator si usor energizant. Pentru o ceasca, se oparesc 4 lingurite de planta uscata si se lasa 10 minute sa se infuzeze. Din trifoi rosu se poate face si o bautura tonica, un vin preparat dupa urmatoarea reteta.




Vinul de trifoi
Ingrediente: o lingurita de petale proaspete sau 1/2 lingurita de petale uscate, 2 l de apa clocotita, 3 lamai, 1,5 kg de zahar, 2 portocale, 30 g drojdie inmuiata, unsa pe o felie de paine.
Mod de preparare: Puneti petalele intr-un castron mare, opariti-le cu apa clocotita si lasati-le sa se infuzeze. In lichidul racit (caldut) puneti zaharul, fructele taiate felii si painea unsa cu drojdie, acoperiti castronul cu un capac si lasati "vinul" la macerat 5 zile, amestecandu-l de doua ori pe zi. Strecurati-l, lasati-l sa stea inca 5 zile si turnati-l in sticle, pe care le astupati usor cu dopuri din pluta. Dupa alte zece zile, infundati bine dopurile si lasati vinul cel putin o luna sa se invecheasca.


Coada-soricelului
Celebra pentru capacitatea de vindecare a bronsitelor si bolilor de plamani, dar si a suferintelor abdominale, coada-soricelului este si un excelent energizant. Iata o bautura care nu lipsea din manastirile medievale.




Tonic
O lingura de flori proaspete se oparesc cu 3 litri de apa clocotita. Se lasa sa se infuzeze 3 ore. Se strecoara, apoi se adauga 200 ml suc de catina si 1 cana de miere. Se trage in sticle care se inchid ermetic. Se bea cate un paharel pe stomacul gol.


Brusture
(Artium lappa)
Este o planta comuna, cunoscuta peste tot in lume pentru fierul pe care-l contine, si ca tonic care curata sangele si ficatul. Ceaiul preparat din brusture amestecat cu papadie este apreciat de secole pentru efectul sau energizant. Tiganii obisnuiau sa adauge si vin, pentru a fi si mai stimulent.


Infuzie cu vin
Mod de preparare: Se oparesc 3-5 g de planta si se infuzeaza 10 minute, cu capac, dupa care se adauga 2 linguri de vin taranesc.


Lemnul dulce
Cu mii de ani in urma, era apreciat pentru puterea vindecatoare si efectul tonifiant si revigorant. In mormantul lui Tutankamon a fost gasita si o radacina de lemn dulce! O buna bucata de vreme, lemnul dulce a avut mai multa cautare decat ciocolata. Reteta pe care v-o prezentam in cele ce urmeaza este "opera" lui Nicolas Culpeper, herborist englez din secolul al XVI-lea.


Ciocolata de lemn dulce
Ingrediente: 200 g radacina tocata marunt, 1,5 l apa plata.
Mod de preparare: Se pune radacina in apa si se lasa sa fiarba incet, pana ce scade lichidul la 1 l. Se umple - pe jumatate - o cana cu lichid (are consistenta cauciucului), se completeaza cu lapte fierbinte, se adauga miere si se amesteca bine.

Leacuri manastiresti
In "hortulus"-ul lui Walahfrid din manastirea de pe insula Reichenau cresteau 24 de plante medicinale, tot una si una. Multe dintre ele sunt considerate ca avand puteri tamaduitoare deosebite.


Ungurasul
(Marrubium vulgare)
Faraonii isi lecuiau tusea cu aceasta planta ierboasa si amara care, pe deasupra, activeaza si digestia. Acidul marilic pe care-l contine sporeste secretia de bila din celulele hepatice.
Utilizare: se prepara un ceai din planta uscata.
Efectul: elimina secretiile bronhice, calmeaza balonarile si colicile intestinale. Restabileste pofta de mancare.
Efecte secundare: nu se cunosc.
Contraindicatii: nu se foloseste in perioada sarcinii si a alaptarii.


Feniculul
(Foeniculum vulgare)
Planta umbelifera de pe tarmul Mediteranei are mult mai mult de oferit decat bulbul gustos: inca din Antichitate, semintele ei si uleiul extras din ele sunt folosite in medicina.
Utilizare: se bea ceaiul preparat din semintele zdrobite sau se iau cateva picaturi de ulei, dupa masa.
Efectul: alina crampele stomacului si ale intestinului si inflamatiile cailor respiratorii.
Efecte secundare posibile: arareori reactii alergice.
Contraindicatii: uleiul de fenicul (la fel ca toate uleiurile eterice) nu se foloseste in timpul sarcinii si nu li se administreaza sugarilor si copiilor.


Dovleacul
(Curcubita pepo)
Cristofor Columb l-a adus in Europa din Mexic. Dar inca din Evul Mediu, in manastirile europene se planta dovleacul lunguiet, asa-numita "tidva". Semintele zdrobite provocau, pare-se, scaderea febrei. Astazi se foloseste dovleacul de gradina, mai cu seama semintele si uleiul presat la rece.
Utilizare: semintele mestecate se inghit cu mult lichid, sau se inghite uleiul pur si simplu (dozarea este recomandata de medic sau de farmacist).
Efectul: vindeca cistitele si tumorile benigne ale prostatei, elimina viermii intestinali.
Efecte secundare: nu se cunosc.
Contraindicatii: nu are.


Leusteanul
(Levisticum officinale)
Uleiul eteric din radacina are efect diuretic si antispastic.
Utilizare: se prepara ceai (infuzie) din radacina si se beau in paralel multe lichide.
Efectul: Vindeca inflamatiile cailor urinare, linisteste arsurile la stomac si previne calculii canalului urinar.
Efecte secundare posibile: la o folosire mai indelungata, pielea poate deveni mai sensibila la lumina (a se evita soarele puternic si solarul).
Contraindicatii: nu se foloseste in caz de nefrita, de insuficienta renala si cardiaca si nici in timpul sarcinii.


Menta
(Mentha aversis)
Walahfrid Strabo spunea ca exista atatea varietati de menta, cati pesti in Marea Rosie. Frunzele si uleiul extras din ele contin menthol si sunt racoritoare si antispastice.
Utilizare: se bea ceaiul preparat din frunze proaspete sau uscate. Uleiul se picura in apa rece, care se bea sau se foloseste pentru gargara. Se poate picura si in apa fierbinte - pentru inhalatii sau se maseaza, in stare pura, pe piele.
Efectul: alina crampele stomacale, intestinale si pe cele din canalele fierei (sub forma de ceai sau de ulei picurat in apa); vindeca inflamatiile cavitatii bucale si pe cele ale faringelui (solutia pentru gargara), calmeaza durerile de cap (masajul cu ulei), tusea si guturaiul (inhalatii si masaj).
Efecte secundare posibile: afectiuni ale stomacului.
Contraindicatii: uleiul de menta (ca toate uleiurile eterice) nu li se recomanda gravidelor, sugarilor si copiilor mici, iar persoanele bolnave de fiere sau de ficat trebuie sa ceara sfatul unui medic.


Turita mare
(Agrimonia eupatoria)
Inca din Antichitate, medicii greci ii cunosteau calitatile antiinflamatorii si puterea de vindecare a ranilor si tratau cu ea abcesele si ulceratiile.
Utilizare: se prepara ceai (infuzie) din planta uscata, iar decoctul se foloseste pentru comprese sau gargara.
Efectul: ajuta la combaterea diareei, a inflamatiei mucoasei din cavitatea bucala si din faringe si vindeca, de asemenea, dermatitele usoare.
Efecte secundare: nu se cunosc.
Contraindicatii: ceaiul nu li se recomanda sugarilor si copiilor mici.


Trandafirul
(Rosa spec.)
Petalele de culoare roz pana la rosu purpuriu se culeg cu putin timp inainte de-a se deschide inflorescenta. In Evul Mediu, pe langa decoct, se folosea si uleiul de trandafir - pentru vindecarea ranilor.
Utilizare: se face gargara cu un decoct din petale uscate.
Efectul: alina inflamatiile usoare ale mucoasei din cavitatea bucala si a faringelui.
Efecte secundare: nu se cunosc.
Contraindicatii: nu are.





Ridichea neagra
(Raphanus sativus)
Este evident mai "iute" decat surata ei, ridichea de luna. Zeama si uleiul extrase din ea fluidizeaza saliva si sucul gastric, elimina secretiile bronhice si stopeaza propagarea bacteriilor.
Utilizare: se bea zeama de ridiche si uleiul eteric amestecat cu apa.
Efectul: vindeca afectiunile digestive si rinitele, elimina secretiile bronhice.
Efecte secundare posibile: uleiul de ridiche in stare pura poate sa irite mucoasa stomacala (daca este folosit vreme mai indelungata).
Contraindicatii: a nu se folosi in caz de calculi biliari; nu li se recomanda femeilor gravide, sugarilor si copiilor mici.


Salvia
(Salvia officinalis)
Denumirea latina indica efectul ei vindecator: "Salvia" vine de la "salvare". Stimuleaza digestia si stopeaza propagarea bacteriilor si a virusurilor. In secolul al XVI-lea, frunzele se foloseau chiar si la spalatul pe dinti.
Utilizare: se bea ceai preparat din frunze uscate. Tot cu ceai sau cu cateva picaturi de ulei amestecat cu apa se face gargara.
Efectul: detoxifiant de exceptie, vindeca inflamatiile mucoasei cavitatii bucale si ale faringelui si afectiunile digestive.
Efecte secundare posibile: crampe si ameteli in caz de supradozare sau de folosire indelungata a uleiului.
Contraindicatii: uleiul de salvie (la fel ca toate uleiurile eterice) nu li se recomanda gravidelor, sugarilor si copiilor mici.


Telina
(Apium graveolens)
In pofida legendelor, telina nu este de nici un ajutor in cazul impotentei sau al lipsei apetitului sexual.
Utilizare: se bea sucul extras din radacina sau ceaiul preparat din frunze proaspete.
Efectul: combate hipertensiunea arteriala, constipatia si durerile reumatice.
Efecte secundare: nu se cunosc.
Contraindicatii: bolnavii de rinichi sa fie precauti.