Antibiotice, refacere, vindecare, larve, rani

Atunci cînd antibioticele esueaza, pot interveni larvele pentru a vindeca ranile

Desi pentru lumea medicala moderna pare de neconceput, bandajele cu larve ale unei specii de muste s-au folosit înca din cele mai vechi timpuri pentru o vindecare rapida a plagilor.

Pîna acum cîtiva ani aceasta terapie a fost complet ignorata, dar evolutia germenilor care au devenit din ce în ce mai rezistenti la antibiotice a facut ca medicii din Occident sa recurga la ajutorul larvelor în tratamentul unor plagi sau ulceratii persistente.

Studiile efectuate pe pacientii care au fost tratati în acest fel demonstreaza ca terapia larvara este foarte eficienta, în peste 80 la suta din cazuri fiind îndepartate tesuturile necrozate. Unul din avantajele majore ale acestei terapii este ca larvele îndeparteaza tesutul necrozat fara a interveni asupra celulelor sanatoase.

Printre beneficiarii acestei terapii se afla mai ales pacientii diabetici care au mari dificultati la vindecarea ulceratiilor si pentru care, în unele cazuri, acest tratament s-a dovedit o alternativa viabila.

Medicii care au apelat la acest tratament au ajuns la concluzia ca este eficient în tratarea mai multor tipuri de plagi, este usor de folosit si bine tolerat de pacienti si nu are efecte secundare.

O practica straveche, uitata o data cu descoperirea antibioticelor

Aceasta practica terapeutica a capatat popularitate si a fost destul de raspindita înainte de anii 1940, cînd au fost descoperite antibioticele. Dovezi ale vindecarilor prin aplicarea bandajelor cu larve apar mentionate în izvoare istorice foarte vechi, de la civilizatia mayasa pîna la triburile din Australia.

Una dintre cele mai vechi scrieri în care este descrisa aceasta practica îi apartine lui Ambroise Pare, care servise drept chirurg regilor Frantei în secolul al XVI-lea. Ca medic de front el a observat ca prezenta larvelor pe ranile bolnavilor are un efect benefic pentru evolutia lor.

Mai tîrziu, baronul D.J. Larrey, medic de front în armatele lui Napoleon, a observat ca larvele nu ataca tesutul sanatos, ci numai pe cel necrozat, ajutînd la vindecare. În America, în timpul Razboiului de secesiune, doctorul J.F. Zacharias si colegul sau Joseph Jones au folosit acest tip de tratament pentru a curata plagile soldatilor, iar Zacharias a consemnat ca în felul acesta a reusit sa salveze vietile multora.

Primele studii stiintifice pe acest subiect au fost elaborate de catre W.S. Baer, dupa primul razboi mondial. În anii 1920-1930, Baer a folosit cu succes larvele în tratarea unor cazuri de osteomielita si ulceratii aparute la nivelul picioarelor, iar acest gen de terapie a fost folosita pe scara larga în Statele Unite si Canada. Acest gen de terapie a fost folosita cu succes si în tratamentul unor ulceratii mamare maligne, al unor arsuri, abcese si chiar carcinoame.

Descoperirea penicilinei si a sulfamidelor, în 1940, a facut ca aceasta practica sa fie abandonata. În zilele noastre, datorita folosirii pe scara larga a antibioticelor cu spectru mare de actiune, foarte multi germeni au devenit rezistenti la tratamentul cu antimicrobiene, iar medicina a redescoperit beneficiile acestei terapii.

Secretiile pe care larvele le lasa în urma lor ajuta la îndepartarea celulelor moarte si la formarea unora sanatoase.

Nu toate tipurile de larve pot fi folosite

Nu toate tipurile de larve ale mustelor pot fi folosite, ci numai cele care nu ataca tesutul sanatos, îndepartînd partile necrozate din plagi. Cel mai adesea sint folosite larvele din familia Calliphoridae, care sint cultivate în medii sterile sau sint sterilizate înainte de a fi aplicate pe rani.

Bandajele cu larve sint foarte usor tolerate si destul de usor de executat, dar sint necesare niste precautii pentru ca larvele sa nu migreze din plaga. Un astfel de pansament trebuie mentinut timp de trei zile dupa care este îndepartat, iar rana se curata cu solutie sterila.

Acest tip de tratament poate fi folosit împreuna cu tratamentul cu antibiotice, desi larvele îndeparteaza bacteriile din rani cu ajutorul unor enzime proteolitice pe care le secreta. Secretiile larvelor actioneaza asupra ranilor distrugînd bacteriile, modificind pH-ul plagii si ajutînd la vindecare. Se presupune ca si miscarea larvelor înauntrul pansamentului ar stimula dezvoltarea tesutului sanatos. Printre avantajele acestei terapii se numara si disparitia mirosului specific supuratiilor, în cea mai mare parte a cazurilor.

Diabeticii pot beneficia si ei de acest tratament

Printre cazurile cele mai spectaculoase de vindecare se numara cele ale bolnavilor de diabet care adesea evita amputatiile unor membre în urma terapiei cu larve.

Din cauza starii avansate a diabetului, adesea se dezvolta ulceratii la nivelul picioarelor mai ales. Aceste rani sint forte greu vindecabile si datorita locului unde apar, dar si datorita starii generale a diabeticului. În unele cazuri au fost evitate amputari ale membrelor prin aplicarea pansamentelor cu larve care si-au facut datoria si au îndepartat tesutul necrozat si au stimulat crearea unui tesut sanatos.