Papadia se numeste in limbaj popular si buha, cicoare, crestatea, floarea-malaiului, flori- galbene, laptuca, lilicea, niparticli, papa-gainii, pui-de-gisca. Aceasta planta, vezuta pe pajisti si toate intinderile de iarba se considerata de multi o buruiana suparatoare, reprezinta pentru omenirea suferinda o planta de leac deosebit de valorasa. Infloreste in aprilie-mai pe toate pasunile, lizierele, cimpiile si orice suprafata cu iara – un covor floral galben canre ne entuziasmeaza an de an. Planta evita locurile foate umede. Are doua proprietati remarcabile: Ajuta in bolile biliare si in cele hepatice. Inainte de inflorire se colecteaza frunzele, primavara sau toamna radacinile. Iar tulpinile in timpul infloririi. Intreaga planta are efect tamaduitor. Eu insumi mi-am creat un obicei de a pune, cum se face primavara, intreaga planta pe masa in forma de salata sau de a presara la cina o salata de papadie amestecata cu cartofi si garnisita cu oua cleioase. In Iugoslavia la cura, pacientii primeau zilnic la masa, pe linga alte feluri de salate proaspete, si un castronas cu salata de papadie. Medicul, un renumit specialist in bolile de ficat, a raspuns la intrebarea refertoar la aceasta problema ca papdaia are o influenta cit se poate de benefica asupra ficatului. Astazi stiu ca tulpinile proaspete, din care se consuma 5-6 pe zi in stare cruda, ajuta rapid in hepatita cronica (durere foarte acuta pina sub omoplatul drept). Ele sunt de folos si in diabet. Diabeticii ar trebui sa manince aceste tulpin, pina la 10 pe zi, atit timp cit papadia este inflorita. Se spala tulpinile cu flori cu to, abia dupa aceea se indeparteaza floarea si se mesteca incet tulpina. Aceasta are la inceput un gust amarui, este acrisoara si zemoasa si se aseamana cu andivele. Oamenii permanent bolnaviciosi, care se simt abatuti si obositi, ar trebui sa faca cate o cura de 14 zile cu tulpini proaspete de papadie. Se vor minuna de efectul lor extraordinr.
Ele ajuta insa si in alte afectiuni. Ne scapa de mincarimi, eczeme si eruptii, imbunatatesc sucul gastric si curata stomacul de tot felul de substante care se elimina greu. Tijele proaspete pot dizolva fara dureri calculul biliar, ele stimuleaza activitatea hepatica si biliara. Pe linga saruri minerale, papadia contine substante curative si de sinteza foarte importante pentru inlaturarea tulburarilor de metabolism. Datorita efectului sau depurativ, ajuta si in artrita si reumatism; inflamatiile ganglionilor se retrag, daca se tine pina la sfarsit cura de 3-4 saptamini, cu tulpini proaspete. In icter si in afectiunile splenice, papadia se foloseste, de asemeniea, cu succes.
Radacinile de papadie, mincate crude, la fel ca si cele uscate servite la ceai au efect depurativ, de stimulare a digestiei, sudorific si diuretic, precum si stimulant. Ele fac singele foarte fluid, fiind considerate un mijloc excelent contra singeului ingrosat.
Vechile cari despre plantele medicinale istorisesc ca femeile foloseau ca produs cosmetic infuzia preparata din oparirea plantei si a radacinii. Obisnuiau sa-si spele cu ea ochii si fata, sperind sa capete astfel un „chip mai luminos”. Papadia face parte din acele plante care nu „hiberneaza”, ci ele cresc frunze si in anotimpul rece.
In fiecare primavara un sirop de fluor de papadie este binevenit, care are un gust excelent, fiind in acelasi timp si in profitul sanatatii.
Prepararea deliciosului sirop de papadie:
Se pun de 2 ori cite 2 mini pline de flori de papadie intr-un litru de apa rece. Se pune la foc mic pina incepe sa fiarba, sa lasa sa dea citeva clocote bune, se ia oala de pe foc si se lasa totul sa stea peste noapte. A doua zi, se goleste continutul intr-o sita, se scurge, iar florile se storc bine cu ambele miini. Sucul se amesteca cu 1 kg de zahar nerafinat, la care se adauga o jumatate de lamie taiata felii (coaja se arunca daca a fost tratata cu substante chimice). Mai multa lamie acreste prea tare. Oala se pune fara capac pe masina de gatit. Pentru a se pastra toate vitaminele, se da la focul cel mai mic. Astfel, lichidul se evapora fara a fierbe. Siropul se pune la racit o data, maximum de doua ori, ca sa i se poate satabili adevarata constistenta. N-are voie sa devia prea gros, caci s-ar zaharisi dupa pastrare mai indelungata, dar nici prea subtire, caci atunci ar incepe sa fermenteze dupa un timp. Trebuie sa devina un sirop adevarat, viscos, care, uns pe chifla sau piinea cu unt de la micul dejun, este absolut delicios.
„Odata lucra la noi un timplar caruia ii pregatisem pentru cine un platou cu hrana rece, in timp ce familia mea se delecta cu felii de piine cu unt unse cu acest sirop de papadie proaspat preparat. Si timplarul nostru a avut pofta sa guste. Crescator de albine fiind, nu m-a crezut ca am facut singura <
Aceasta planta medicinala valoroasa ocupa un loc insemnat in medicina populara. Din pacate, ea este cunoscuta gresit de cea mai mare parte a populatiei si considera o buruiana incomoda.
„Intr-o procesiune de Joia Verde m-a frapat un flacaias care era stegar si avea fata desfigurata de acnee. I-am atras mamei lui atentia asupra efectului depurativ al urzicii si papadiei. Mama nici nu stia care-i papadia, desi era departe de a fi o locuitoare de metropola; ea traind in oraselul nostru. Cind i-am explicat despre ce planta este vorba, mi-a declarat revoltata ca doar n-o sa-i ofere fiului ei asemenea buruieni.”
Moduri de folosire:
-prepararea ceaiului: se pune peste noapte 1 lingurita (cu virf) de radacini in ¼ litru de apa rece, se incalzeste a doua zi pina incepe sa fiarba si se filtreaza. Aceasta cantitatea se bea, inghititura cu inghititura., ½ ora inainte si ½ ora dupa micul dejun.
-salata: din frunze si radacini crude, proaspete (a se vedea fragmentul respectiv de text)
-tulpini: a se mesteca bine si a se minca zilnic 5-10 tulpini crude, spalate.
-prepararea siropului: a se vedea fragmentul respectiv din text!
0 comments :
Trimiteți un comentariu