Ienupăr Juniperus communis

Ienupăr
Juniperus communis - anaperi, archis, boabă de brad, brădişor, bradul-ciumei, brazii pitici, butimoacă, ceatină, ceten, cetină, feniar, finier, finior, ineper, jreapan, jneap, sinap, turtal, turtel, zelevat, zelet, zolovăt



Denumirea plantei:
Ienupăr (Juniperus communis)
Familia:
Cupressaceae
Denumiri populare:
anaperi, archis, boabă de brad, brădişor, bradul-ciumei, brazii pitici, butimoacă, ceatină, ceten, cetină, feniar, finier, finior, ineper, jreapan, jneap, sinap, turtal, turtel, zelevat, zelet, zolovăt.
Ecologie şi răspindâre:
Ienupărul preferă locurile luminoase, cu umiditate atmosferică ridicată, rezista la ger şi secetă, nepretenţios faţă de sol.
Perioada de vegetaţie:
Plantă multianuală.
Perioada şi organul de recoltare:
fructele de ienupăr se culeg în al doilea an la maturitate deplină, când devin negricioase începând din octombrie până în iarnă, prin lovirea sau scuturarea uşoară a ramurilor pentru a nu cădea şi pseudobacele verzi, sub ramuri întinzându-se o prelată. Se usucă în strat subţire, răsfirându-se din când în când.
Bolile în care se utilizează:
Uz intern:
bronşite cronice, enterocolite, diabet, acnee, eczeme, litiază vezicală, reumatism, hepatită epidemică, anorexie, edeme renale, edeme virotice, edeme cardio-renale, gută, hidropizie (acmulări de lichid în ţesuturile şi seroasele organismului, ca pleură, pericard, peritoneu, articulaţii).
Uz extern:
reumatism, stimularea circulaţiei periferice, tuse, gripă, guturai.
Reţete:
pentru tratamentul intern,
infuzia o preparaţi în felul urmator: 2 linguriţe de fructe la 200 ml apă clocotită din care se iau 3-4 linguri pe zi între mese (în raport de dureri).
Pentru tratamentul extern
se recomandă uleiul de ienupăr: 10 g de ulei de ienupăr se amestecă cu 100 ml alcool, într-o sticlă în care se lasă timp de 4-5 ore, folosindu-se doar seara la culcare pentru frecţii.
Soluţia pentru frecţii
se mai poate prepara şi astfel: o mâna de fructe zdrobite se amestecă cu circa 100 g alcool, iar după citeva zile se adaugă un litru de oţet de vin. după o macerare de 7-8 zile se strecoară şi se întrebuinţează în stări febrile.

ATENTIE! Este strict necesar să se respecte doza prescrisă. Orice supradozare poate duce la iritarea căilor renale şi produce hematurie.