Armurar

Armurar

Denumire stiintifica: Silybum marianum Fam. Compositae


In traditia populara:
- cultivata prin gradinile taranesti. Radacinile, frunzele si fructele s-au folosit in medicina populara in boli de ficat si splina.
In Vrancea la Nereju, samanta "ursita" se punea in rachiu de tescovina si se lua pentru argint.
A fost un leac obisnuit pentru armurare (sifilis), de aceia se cultiva in gradinile taranesti din multe zone.

Compozitie chimica:
- contine substante amare, amine, tanin. La inceput s-a crezut ca aceasta planta contine doar silimarina, dar ulterior s-a descoperit ca aceasta substanta este compusa din derivati flavonoidici ai coniferolului.

Actiune farmacologica:
- hepato-protectoare, favorabila in tratamentul cirozei, hepatitelor, insuficientei hepatice, cat si in intoxicatiile cu ciuperci (alfa-amanitina si faloidina) substante existente in ciupercile otravitoare. Frunzele se pot consuma in salate fiind un stimulator al stomacului si totodata un calmant.

Preparare:
- intrucat vorbim doar de semintele care se comercializeaza le centrele plafar, vom spune doar prepararea acestora.
La 250 ml apa clocotita se va pune doar o lingurita de seminte proaspat macinate. Este foarte important sa se macine doar in momentul in care se prepara pentru a nu se oxida. Se acopere pentru 10 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 2 cani pe zi. Este bine ca prima sa fie consumata dimineata la trezire, inainte de micul dejun, apoi se va sta culcat pe partea dreapta timp de 30 minute, dupa care puteti sa va continuati activitatea de peste zi. Cealalta cana se bea in doua reprize inaintea meselor cu 15 minute.

Cura cu acest ceai dureaza 15-20 zile, apoi se va face o pauza de 15 zile si se poate relua.
Frunzele se pot consuma verzi la salate fiind foarte utile in afectiunile digestive sau cele interne.
Tinctura-- se macina semintele (50 g) si se vor pune intr--o sticla care se poate inchide ermetic impreuna cu 250 ml alcool alimentar de 70°. Se tine la temperatura camerei agitand des. Se strecoara apoi si se filtreaza. Se pune in sticle mai mici la rece unde se pot tine timp de 2 ani.

Administrare:

* se poate lua singura sau in diferite asociatii cu alte tincturi in functie de afectiunile care le are omul. Se pot lua intre 10 picaturi- o lingurita care se vor lua cu 15 minute inainte de mesele principale. Este foarte bine ca dupa ce se ia sa se stea culcat pe partea dreapta, mai ales daca se ia pentru ficat. Dupa 20 zile de tratament se va face o pauza de 15 zile si apoi se poate relua.
* Praf: se macina fin semintele si se va pune un varf de cutit de praf sub limba. Se tine timp de 10 minute, dupa care se va inghiti cu putina apa. Se ia de 3 ori pe zi . La 20 de zile se face de asemenea o pauza de 15 zile, dupa care se poate relua.
* Este util la urmatoarele afectiuni: afectiunile splinei, boli ale ficatului foarte diverse, bolile vezicii biliare, cancer (diminueaza efectele secundare in cazul tratamentului chimioterapica), ciroze, constipatie, digestii dificile, dispepsie, hepatite cronice, hemoroizi, hipertensiune arteriala, icter, infectii hepatice, insuficienta hepatica, ipohondrie, litiaza biliara (cu turita mare si ulei), menoragii, varice, varsaturi.
* Este indicat sa nu se supra dozeze si sa se faca o pauza dupa 20 de zile de tratament. In cazurile in care nu se poate indica tinctura (din cauza alcoolului) se vor folosi sub forma de praf aceste seminte.
* Este o planta care nu trebuie sa fie neglijata atunci cand exista o afectiune a ficatului. Se poate de asemenea incerca in afectiunile splinei si pancreasului.