ceai negru
·
ceai verde
·
diferite retete de ceaiuri
·
plante medicinale
·
remedii babesti
·
remedii naturiste
·
Retete naturiste
·
sanatateverde
·
terapii naturiste
ceai verde si ceai negru
Pastrati-va sanatatea, cu ceai verde si ceai negru
Atit ceaiul verde, cit si cel negru sint folosite in scopuri terapeutice de peste 4 secole. Ele se numara printre cele mai apreciate si fine ceaiuri din lume. Putina lume cunoaste faptul ca aceste tipuri de ceai sint, de fapt, rezultate ale folosirii frunzelor unui singur arbore - Theea Sinesis (denumit si Camellia Sinesis), diferenta constind doar in procesul de fabricatie. Acest arbore a fost descoperit in China, prin anul 2.500 i.e.n., atunci incepind si fabricarea ceaiului.
Prima data a aparut ceaiul negru (chinezesc sau, cum mai este denumit, ceai rosu). La inceput, acest tip de ceai era preparat si folosit doar de catre chinezii. Mai tirziu, exportul lui catre populatiile din Vest s-a facut pe Calea Matasii. Din cauza atacurilor banditesti desfasurate de arabi, in timpul domniei tarului Mihail, drumul a fost schimbat prin Mongolia, spre sudul Rusiei. Datorita faptului ca aici a avut un teren propice, arborele a fost cultivat si utilizat in Rusia la fel de mult ca in China. "In Rusia, tehnica de cultivare a acestui arbore a fost diferita, iar procesele de macerare si fermentare a frunzelor, existente in China, au fost evitate. Astfel a aparut ceaiul rusesc (verde), care are aceleasi calitati fitoterapeutice ca si "fratele" sau, ceaiul negru.
Daca ceaiul negru, chinezesc, este fermentat si apoi uscat, cel verde este uscat direct la o temperatura care nu degradeaza colorantii (clorofila). La prepararea ceaiului verde este deosebit de importanta folosirea apei la temperatura potrivita, sub cea de fierbere si a timpului de infuzare a frunzelor, pentru a se evita aparitia gustului amar", ne-a spus dl prof. dr. Constantin Milica, doctor in fiziologie vegetala, specialist in fitoterapie.
In prezent, ceaiul verde se mai cultiva in Brazilia, Argentina si, in principal, in zonele tropicale si subecuatoriale. In Europa, ceaiul verde a fost prima data consumat in Anglia, in anul 1665. In 1858, se importau in Marea Britanie 34 milioane kg de frunze uscate si reconditionate.
Ceaiul verde si ceaiul negru contin multe vitamine si saruri minerale, dintre care cea mai importanta este vitamina C, care stimuleaza si usureaza digestia. De asemenea, frunzele arborelui Theea Sinesis contin tanin, aminoacizi, glucide si uleiuri volatile. "Atit ceaiul verde, cit si cel negru au actiune diuretica, fiind folosite, in special, de persoanele care au probleme cu rinichii. Sint antiadipoase, laxative si stimulente respiratorii. Sint indicate persoanelor hipotensive, fiind excelente stimulatoare cardiace.
Ambele ceaiuri pot inlocui cu succes cafeaua, fiind foarte bune stimulente intelectuale si fizice. O cana de ceai negru, bauta zilnic, previne si vindeca ateroscleroza.", ne-a spus dl prof. Constantin Milica. Un studiu clinic efectuat in SUA arata ca un consum 4-5 cesti de ceai verde/zi previne si combate cancerul de piele.
Atit ceaiul verde, cit si cel negru sint folosite in scopuri terapeutice de peste 4 secole. Ele se numara printre cele mai apreciate si fine ceaiuri din lume. Putina lume cunoaste faptul ca aceste tipuri de ceai sint, de fapt, rezultate ale folosirii frunzelor unui singur arbore - Theea Sinesis (denumit si Camellia Sinesis), diferenta constind doar in procesul de fabricatie. Acest arbore a fost descoperit in China, prin anul 2.500 i.e.n., atunci incepind si fabricarea ceaiului.
Prima data a aparut ceaiul negru (chinezesc sau, cum mai este denumit, ceai rosu). La inceput, acest tip de ceai era preparat si folosit doar de catre chinezii. Mai tirziu, exportul lui catre populatiile din Vest s-a facut pe Calea Matasii. Din cauza atacurilor banditesti desfasurate de arabi, in timpul domniei tarului Mihail, drumul a fost schimbat prin Mongolia, spre sudul Rusiei. Datorita faptului ca aici a avut un teren propice, arborele a fost cultivat si utilizat in Rusia la fel de mult ca in China. "In Rusia, tehnica de cultivare a acestui arbore a fost diferita, iar procesele de macerare si fermentare a frunzelor, existente in China, au fost evitate. Astfel a aparut ceaiul rusesc (verde), care are aceleasi calitati fitoterapeutice ca si "fratele" sau, ceaiul negru.
Daca ceaiul negru, chinezesc, este fermentat si apoi uscat, cel verde este uscat direct la o temperatura care nu degradeaza colorantii (clorofila). La prepararea ceaiului verde este deosebit de importanta folosirea apei la temperatura potrivita, sub cea de fierbere si a timpului de infuzare a frunzelor, pentru a se evita aparitia gustului amar", ne-a spus dl prof. dr. Constantin Milica, doctor in fiziologie vegetala, specialist in fitoterapie.
In prezent, ceaiul verde se mai cultiva in Brazilia, Argentina si, in principal, in zonele tropicale si subecuatoriale. In Europa, ceaiul verde a fost prima data consumat in Anglia, in anul 1665. In 1858, se importau in Marea Britanie 34 milioane kg de frunze uscate si reconditionate.
Ceaiul verde si ceaiul negru contin multe vitamine si saruri minerale, dintre care cea mai importanta este vitamina C, care stimuleaza si usureaza digestia. De asemenea, frunzele arborelui Theea Sinesis contin tanin, aminoacizi, glucide si uleiuri volatile. "Atit ceaiul verde, cit si cel negru au actiune diuretica, fiind folosite, in special, de persoanele care au probleme cu rinichii. Sint antiadipoase, laxative si stimulente respiratorii. Sint indicate persoanelor hipotensive, fiind excelente stimulatoare cardiace.
Ambele ceaiuri pot inlocui cu succes cafeaua, fiind foarte bune stimulente intelectuale si fizice. O cana de ceai negru, bauta zilnic, previne si vindeca ateroscleroza.", ne-a spus dl prof. Constantin Milica. Un studiu clinic efectuat in SUA arata ca un consum 4-5 cesti de ceai verde/zi previne si combate cancerul de piele.
0 comments :
Trimiteți un comentariu