OMAGUL SAU ACONITUL
·
plante medicinale
·
remedii babesti
·
remedii naturiste
·
Retete naturiste
·
sanatateverde
·
terapii naturiste
OMAGUL SAU ACONITUL
OMAGUL SAU ACONITUL.
Denumire stiintifica:Aconitum tauricum. Fam. Ranunculaceae.
Denumire populara: iarba-rea, iarba-bubei, iarba-coifului, iarba-fierului, iarba-jermilor, napsor, omac, toaie.
Se folosesc tuberele plantelor.
In traditia populara: plamadita in rachiu de drojdie, planta se folosea contra reumatismului. Din radacinile pisate, amestecate cu untura, se facea o alifie cu care se ungeau ranile cu viermi, mai ales la animale. La franturile de maini sau picioare se faceau legaturi cu radacina de tataneasa, fiert in lapte dulce. Turta se punea pe rani diverse, era facuta cu faina. Se mai lua pentru combaterea tusei sau nevralgii de asemenea macerata in tuica tare.
Compozitie chimica: in scopuri medicinale se folosesc tuberii laterali, tineri (Tubera Aconiti) tuberculii de rezerva (nedezvoltati) contin o cantitate de aproximativ doua ori mai mare de alcaloizi decat tuberculul florifer. Total intre 0,50-0,60%, alcaloizi totali din care 30% aconitina.
Alcaloizii din aconit sunt substante cu caracter de esteri care se afla in produsul vegetal fie liberi, fie legati de acidul aconitic. Prin hidroliza se dedubleaza, producand o baza aconina si cate o molecula de acid acetic si acid benzoic( la unele specii inrudite poate fi inlocuit cu acidul veratric). Mai contin: aconitina, neopelina, napelina, mesaconitina, hipaconitina si picroaconitina. In afara de acestia se mai gasesc si aconelina, sparteina, efedrina, rezine, grasimi, inozita, acizi organici (aconitic, itaconic, malic, citric, tartric, oxalic, succinic, malonic, pirolidin-carboxilic, ascorbic), proteine, zaharuri (maltoza, zaharoza).
Actiune farmaceutica: extern preparatele de aconit aplicate pe piele sau mucoase produc o excitare initiala a terminatiilor nervoase senzoriale, urmata de o scadere a sensibilitatii ca o consecinta a anesteziei. In acelasi timp apare o senzatie de caldura urmata de o furnicatura caracteristica, prurit, diverse parestezii, ajungand pana la anestezie deplina.
Intern aconitul sub forma de tinctura sau extract, actioneaza electiv pe terminatiile nervoase senzoriale in special ale trigemenului, al ticurilor dureroase faciale, sciaticii. Este un modificator al sistemului nervos central cu depresii asupra centrilor bulbo-spinali.
In afara de efectul antinevralgic se mai pot folosi intern pentru a calma activitatea cardiaca, respiratorie si tuse. Mai rar in gastralgii si in unele cazuri de voma.
Nu exista dependenta fata de acest produs.
Atentiune! Sunt contraindicate in afectiunile cardiace si vasculare. In doze mari provoaca moartea fiind unul din cele mai puternice otravuri.
In cazul intoxicatiei apar in ordine urmatoarele simptome: greata, dispnee, furnicaturi ale limbii, nasului, buzelor, midriaza, neregularitatea si oprirea functiilor respiratorii si cardiace, moartea prin asfixie.
Doze: tinctura 60 picaturi=1g Doza maxima este de 0,30 g o data, pentru 24 ore 0,60 g. La copii intre 3-5 ani 2 picaturi o data-5 picaturi la 24 ore. Intre 6-10 ani, 5 picaturi o data-10 picaturi in 24 ore. Intre 11-15 ani5 picaturi o data-10 picaturi la 24 ore. Copiilor sub 3 ani nu se administreaza.
Extractul de aconit pulbere se va lua 0,03 g o data si 0,06 g in 24 ore. Se va folosi numai la indicatia medicului, iar retetele efectuate la farmacie.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: congestii pulmonare, gripe, guturai, laringite acute, nevralgii diverse, pneumonii, sciatica, ticuri nervoase ale fetei, tuse, zona-zoster.
Preparare: indicat ar fi sa se faca in farmacii tinctura.
-Tinctura. Se va rade o radacina sau in cazul in care este uscata se va macina cu rasnita de cafea. Se va pune 25 g de radacina la 250 ml alcool de 70?. Se va tine timp de 15 zile la temperatura camerei, agitand din cand in cand. Dupa aceasta perioada se va strecura. Se va pastra in sticle de culoare inchisa cu dop ermetic. Se va administra ca mai sus (vezi doza maxima). Este foarte util in cazurile de cancer pentru calmarea durerilor folosit extern.
Se pot face si creme sau unguente in cazurile in care se doreste o crema anestezianta in zona-zoster, nevralgie de trigemen, sau alte afectiuni dureroase, inclusiv cancerul pielii. In cazurile in care este vorba despre escara se indica aceasta crema care va vindeca rapid afectiunea.
Este interzis sa se depaseasca doza maxima intern.
Denumire stiintifica:Aconitum tauricum. Fam. Ranunculaceae.
Denumire populara: iarba-rea, iarba-bubei, iarba-coifului, iarba-fierului, iarba-jermilor, napsor, omac, toaie.
Se folosesc tuberele plantelor.
In traditia populara: plamadita in rachiu de drojdie, planta se folosea contra reumatismului. Din radacinile pisate, amestecate cu untura, se facea o alifie cu care se ungeau ranile cu viermi, mai ales la animale. La franturile de maini sau picioare se faceau legaturi cu radacina de tataneasa, fiert in lapte dulce. Turta se punea pe rani diverse, era facuta cu faina. Se mai lua pentru combaterea tusei sau nevralgii de asemenea macerata in tuica tare.
Compozitie chimica: in scopuri medicinale se folosesc tuberii laterali, tineri (Tubera Aconiti) tuberculii de rezerva (nedezvoltati) contin o cantitate de aproximativ doua ori mai mare de alcaloizi decat tuberculul florifer. Total intre 0,50-0,60%, alcaloizi totali din care 30% aconitina.
Alcaloizii din aconit sunt substante cu caracter de esteri care se afla in produsul vegetal fie liberi, fie legati de acidul aconitic. Prin hidroliza se dedubleaza, producand o baza aconina si cate o molecula de acid acetic si acid benzoic( la unele specii inrudite poate fi inlocuit cu acidul veratric). Mai contin: aconitina, neopelina, napelina, mesaconitina, hipaconitina si picroaconitina. In afara de acestia se mai gasesc si aconelina, sparteina, efedrina, rezine, grasimi, inozita, acizi organici (aconitic, itaconic, malic, citric, tartric, oxalic, succinic, malonic, pirolidin-carboxilic, ascorbic), proteine, zaharuri (maltoza, zaharoza).
Actiune farmaceutica: extern preparatele de aconit aplicate pe piele sau mucoase produc o excitare initiala a terminatiilor nervoase senzoriale, urmata de o scadere a sensibilitatii ca o consecinta a anesteziei. In acelasi timp apare o senzatie de caldura urmata de o furnicatura caracteristica, prurit, diverse parestezii, ajungand pana la anestezie deplina.
Intern aconitul sub forma de tinctura sau extract, actioneaza electiv pe terminatiile nervoase senzoriale in special ale trigemenului, al ticurilor dureroase faciale, sciaticii. Este un modificator al sistemului nervos central cu depresii asupra centrilor bulbo-spinali.
In afara de efectul antinevralgic se mai pot folosi intern pentru a calma activitatea cardiaca, respiratorie si tuse. Mai rar in gastralgii si in unele cazuri de voma.
Nu exista dependenta fata de acest produs.
Atentiune! Sunt contraindicate in afectiunile cardiace si vasculare. In doze mari provoaca moartea fiind unul din cele mai puternice otravuri.
In cazul intoxicatiei apar in ordine urmatoarele simptome: greata, dispnee, furnicaturi ale limbii, nasului, buzelor, midriaza, neregularitatea si oprirea functiilor respiratorii si cardiace, moartea prin asfixie.
Doze: tinctura 60 picaturi=1g Doza maxima este de 0,30 g o data, pentru 24 ore 0,60 g. La copii intre 3-5 ani 2 picaturi o data-5 picaturi la 24 ore. Intre 6-10 ani, 5 picaturi o data-10 picaturi in 24 ore. Intre 11-15 ani5 picaturi o data-10 picaturi la 24 ore. Copiilor sub 3 ani nu se administreaza.
Extractul de aconit pulbere se va lua 0,03 g o data si 0,06 g in 24 ore. Se va folosi numai la indicatia medicului, iar retetele efectuate la farmacie.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: congestii pulmonare, gripe, guturai, laringite acute, nevralgii diverse, pneumonii, sciatica, ticuri nervoase ale fetei, tuse, zona-zoster.
Preparare: indicat ar fi sa se faca in farmacii tinctura.
-Tinctura. Se va rade o radacina sau in cazul in care este uscata se va macina cu rasnita de cafea. Se va pune 25 g de radacina la 250 ml alcool de 70?. Se va tine timp de 15 zile la temperatura camerei, agitand din cand in cand. Dupa aceasta perioada se va strecura. Se va pastra in sticle de culoare inchisa cu dop ermetic. Se va administra ca mai sus (vezi doza maxima). Este foarte util in cazurile de cancer pentru calmarea durerilor folosit extern.
Se pot face si creme sau unguente in cazurile in care se doreste o crema anestezianta in zona-zoster, nevralgie de trigemen, sau alte afectiuni dureroase, inclusiv cancerul pielii. In cazurile in care este vorba despre escara se indica aceasta crema care va vindeca rapid afectiunea.
Este interzis sa se depaseasca doza maxima intern.
0 comments :
Trimiteți un comentariu