ONIROMANTIE Dezlegarea viselor

ONIROMANTIE. Dezlegarea viselor



1. Vechimea Oniromantiei

Toate popoarele, in toate epocile, au fost surprinse de extravaganta viselor, si de coincidentele pe care le-au observat intre subiectul viselor si evenimentele ulterioare. De asemenea, de la inceput s-a acordat o valoare premonitorie viselor, profetii au inceput sa le comenteze si o stiinta speciala s-a nascut pentru a le interpreta.

Aceasta credinta in relevarea viitorului prin imaginile din timpul somnului provenea din credinta in divinitatile care trimit in acest mod avertismente si sfaturi. Ca urmare, se vede ca oniromantia (in limba greaca oneiros: vis, si manteia: profetie) se leaga de divinatia intuitiva, pe cand inductivul interpreteaza, el, semnele gandirii zeilor. Aici este vorba de comuniunea intima cu inteligenta, de o pronosticare subiectiva (iar nu obiectiva, prin intermediari) si care se face prin sosirea spiritului luminilor celeste. De altfel, asa o intelegea Aristotel, admitand totusi, ca limbajul putea fi simbolitic.

Oniromantia este un domeniu larg, care poate fi divizat in cele doua domenii: cel al viselor, sau oniroscopia, si cel al interpretarii lor, sau onirocritia. Plutarh si Cicero nu dispretuiau sa se ocupe de ele, si dupa ei numerosi autori, din antichitate pana in vremurile moderne, inclusiv numerosii alcatuitori de "Chei ale viselor", alcatuite de altfel la a doua mana.

Una dintre aceste chei, cea mai celebra si, de altfel, cea mai veche, este cea alui Artemidor din Efes, care a fost tradusa si comentata de Henry Vidal intr-o carte de calitate, ca text si prezentare, cu o prefata din care am extras informatiile care urmeaza.

Acest Artemidor s-a nascut la Efes in vremea lui Antonin cel Pios. El a practicat oniromantia si chiromantia in orasul sau natal, pe atunci magnific si celebru, sub numele de Artemidor din Daldia. Artemidor citise toate tratatele aparute pana atunci asupra acestor subiecte si a cautat sa invete de la Epicharme, Antiphon, Strabon, Demetrius din Phalere, Apollodor, Chrysippe, Aristarh, Aristide magnerizatorul, Geminus astrologul si multi altii. La aceasta el a adaugat propria sa experienta si a distins minutios visele care puteau avea valoarea profetica.

Vidal noteaza, pe de alta parte, interesul cartii pe care Boucher-Leclerq a consacrat-o istoriei antice a stiintelor profetice. Dupa acest autor, onirocritia ar fi la fel de veche ca si lumea. Totusi, cavalerul de Jaucourt ii da o origine mult mai precisa, datand-o in epoca preotilor egipteni care treceau drept maestrii in aceasta stiinta.

2. Mic studiu asupra viselor

Visele sunt oare profetice?

Toti cunoastem coincidente cel putin tulburatoare si care au uimit spiritul. Sa adaugam ca unii savanti (Franklin, de exemplu) au crezut si cred inca in caracterul profetic al viselor, cel putin intr-o oarecare masura. Pe de alta parte, cate sotii de pescari vad in somn cum sotii lor naufragiaza, si care intr-adevar in aceeasi noapte sunt inghititi de un destin prea comun pentru oamenii marilor? Dar nu uita ele aceleasi vise, cand nimic rau nu se intampla?

Totusi, sa remarcam impreuna cu Paul Jagot ca, daca in anumite conditii psiho-fizice (in special sub hipnoza) fiinta umana se arata apta pentru precunoasterea evenimentelor viitoare, nu este extraordinar, intr-un mod asemanator, ca somnul se intovaraseste uneori cu perceptivitatea premonitorie, ca imaginile se traduc sub o forma mai mult sau mai putin simbolica.

Pe de alta parte, Thylbus noteaza in lucrarea "Domeniul Viselor" ca acestea sunt numai in proportie de 1% profetice. Viziunile nocturne sunt deseori determinate, vom vedea imediat, de starea organica, de o senzatie fizica perceputa in timpul somnului (experientele lui Hervey de Saint-Denis si ale lui Maurey, de exemplu: un flacon de parfum pus sub nasul unui om adormit ii determina viziunea unei pravalii de parfumuri la Cairo; cateva lovituri intr-o toba ii aduc ideea unui oras in care suna toaca etc...) sau prin punerea la contributie a imensului depozit de amintiri sau de o dorinta reprimata (Freud). Deci, inainte de a da o cheie a viselor, incercati sa stiti mai intai, printr-o analiza minutioasa, ce ar fi putut da nastere visului care v-a tulburat. Numai in cazul in care vi se pare inexplicabil, el poate sa aibe un caracter profetic.

Egiptenii numeau visele „mesagerii misterioşi", căci ei considerau că erau trimise de zeiţa Isis care, ajutată de Serapis, le trimitea astfel avertismente şi sfaturi.

Să revenim la explicaţii mai serioase.

Pentru ocultişti, dedublarea eului în „eul" fizic şi „eul" psihic sau astral se realizează Toarte rar în stare de veghe, şi mai des în timpul somnului. lar dacă ei văd în vise o formă a presentimentului sau a telepatiei este pentru că, spun ei, sufletul, în timpui somnului, mai mult ca în stare de veghe, este eliberat de învelişul său material, şi poate sâ comunice mai uşor cu lumea astrală.

Şavanţii, cel puţin materialiştii dispreţuitori ai oricărei ipoteze care nu ia în consideraţie scalpelul, explică visele prin afluxul sanguin, nu le dau decât cauze fiziologice, ele fiind opera sistemului nervos când acţionează asupra lui însuşi, făra a comunica cu lumea exterioară. somnul suspendând, cel puţin parţial, anumite facultăţi (atenţia, voinţa, judecata) permiţând controlul asupra ansamblului de imagini şi idei pe care imaginaţia le prezintă, fără coordonarea spiritului.

Nu se poate nega faptul că visele sunt influenţate de cauze fiziologice, ceea ce, de altfel, anticii o ştiau, deoarece ţineau cont de poziţia omului în somn (care trebuia să evite comprimarea ficatului, oglindaviselor adevârate), de ore, zile şi anotimpuri (toamnaşi iarna nu permiteau, dupâ părerea lor, decât o interpretare mediocră)... De ace ea, după medicul arab Ibn Sina (Avicenna), Moreau de la Sarthe şi Maine de Biran distingeau două feluri de vise: intuitive (independente de starea fiziologică şi singurele interesante pentru oniromanţie) şi afective sau organice (în legâturâ cu stările fiziologice şi provocate de ele).

Să schiţăm câteva idei pentru fiecare categorie de vise.

Visele intuitive sunt singurele relevante pentru ştiinţa profetică. Este oare exagerat să credem că „zeii" se ocupă de micile noastre probleme într-atât încât să ne dea sfaturi? Uneori suntem dezorientaţi de contradicţiile relevate între diferitele chei ale viselor, care sunt oferite gustului nostru de a cunoaşte viitorul. Pe de altă parte, câte mii de vise nu şi-au realizat prezicerile!

Totuşi, d-na de Thebes ne răspunde:

1. Contradicţiile între cheile viselor nu sunt decât aparente; semnele nu sunt niciodată sigure, interpretarea lor variază după culoare, juxtapunere sau suita imaginilor în sens contrar. Astfel, o cheie a viselor ne dă câinele văzut în vis ca semn fericit, alta ca semn rău; ori semnul este fericit atunci când câinele este alb, căci gri anunţa o nenorocire, negru ruina, roşcat discordia sau războiul (roşcat: amintire marţianâ).

2. Pe de altă parte, sus-zisele indicaţii variază dupa tipul planetar al interesatului, după influenţele astrale care acţionează asupra întregii sale vieţi... De exemplu, visul unui şarpe, ameninţător pentru jupiterian, nu anunţa decât o grijă pentru saturnian; şi dacă pentru primul este un semn ostil visarea unei ape stătătoare, pentru lunareste promisiune de bucurie şi bogăţie.

3. In fine, contradicţiile în chestiune, chiar reale, se explică prin diferenţele de interpretări ale viselor la diferite popoare, unii crezând că au remarcat constanţa augurului rău
Noi am spus că ocultiştii au văzut în vise o formă de presentiment sau telepatie, adică facultatea de a percepe de la distanţă şi fără ajutorul simţuriior. Evenimentele care ne privesc pe fiecare din noi sunt pregătite întotdeauna, fâră îndoială, prin legea determinismului, în imensul do-eniu al lumii invizibile; ele se află acolo într-un fel de stare de germen, ca samânţa în siloz. Dar, în lumea spirituală, ca şi în cea fizică, nu se realizează toate presentimentele, la fe! cum nu încolţesc toate seminţele puse în pământ. Cauze, care uneori ne scapă, alteori sunt faptul voinţei noastre avertizate de vis, opresc sau precipită evenimente în curs.

Şi d-na de Thebes, atât de celebră prin miile de vise pe care le-a interpretat în timpul consultaţiilor sale şi care a scris, cu ardoarea unei credinţe, care era atât de convingătoare, celebra carte „Enigma visului", are loialitatea de a-şi arăta prudenţa când scrie:

„Nu trebuie să dăm interpretării viselor o certitudine absolută. Trebuie făcută deosebirea între ştiinţă şi fantezie şi să admitem că visele sunt mai degrabâ reminiscenţe sau reflectări ale preocupărilor decât semne... Cheile viselor nu trebuie luate ca literă de evanghelie. Tot ce se poate spune asupraviitorului misterios, acărui cercetare pasionează sufletul omenesc de când există oamenii, nu se va baza niciodatâ decât pe ipoteze şi coincidenţe".

Şi după ce avertiza în mod onest pe cei care îi ofereau onorarii mari pentru a afla de la ea interpretarea viselor, ea adaugă următoarele rânduri fermecătoare, de altfel împrumutate în parte Marii Enciclopedii, ce vor servi ca o concluzie asupra acestui paragraf asupra viselor intuitive:

"Anticii pretindeau că se putea, cu ajutorul retetelor, amuletelor, rugaciunilor şi desenelor, să se regleze visele, să se aiba numai vise dulci si placute şi să se evite cele rele. Ei recomandau, în special pentru acest scop, să se plaseze o ramură de laur lângă cap. Vreţi un sfat asupra acestui punct? Visele plăcute sunt evocate de un suflet liniştit şi de o conştiinţă calmă, cei răi nu au vise fericite. Faceţi bine tuturor, iubiţi şi devotaţi-vâ, şi nopţile vă vor fi populate cu amintiri şi vise agreabile. Nu citiţi seara pagini negre sau de groază, căci ele se vor repeta în somnul dvs., în imagini oribile. Adormiti cu gânduri plăcute şi veţi avea vise frumoase... " •

în ceea ce priveşte visele afective sau organice, provocate, într-un mod natural, de starea patologicâ a organismului, ele prezinta un interes practic şi de nenumărate ori controlat. Aceasta arata falsitatea următoarei pareri: „visele nu sunt decât minciună", deoarece ele pot revela celui care doarme un rău de care el nu ştia poate. Părerea noastră este ca el să cheme medicul pentru a-l consulta. Şi atunci va putea spune că într-adevăr visele i-au fost prevestitoare.

Larousse care, în general, nu este prea blând cu tot ceea ce atinge supranaturalul, este obligat să se închine în faţa evidenţei. Asupra acestui subiect, el spune următoarele:

„Cele mai mici indispoziţii, ca şi cele mai grave boli, pot sa dea naştere viselor. Din nefericire, valoarea lor semiologică este foarte nesigură, nu se cunosc legăturile lor cu sediul şi natura afecţiumlor diverse care le întovărăşesc. Tot ceea ce ştim este că, în timpul som-nului, activitatea patologică, care se realizează în adâncurile organismului, provoacă vise mai mult sau mai putin în legătură cu organul bolnav. Acest lucru este atât de adevărat, încât uneori se poate bănui o boală pe care nimic nu o dezvăluie în stare de veghe".

Să dam câteva exemple. Afecţiunile organice ale inimii sau ale arterelor sunt deseori anunţate înaintea producerii lor de vise urâte sau coşmaruri, urmate de presentimente triste. Când ele se repetă, pot fi privite ca simptome precursoare ale unei leziuni grave, deja foarte greu, dacă nu imposibil, de prevenit. Când aceasta a devenit inevitabilă, visele sunt foarte scurte; ele apar în primul somn, urmate de o trezire sau tresărire. Aici se amestecă, aproape întotdeauna, teama de o moarte apropiată cu circumstante tragice. După observatiile diverşilor medici, hemoragiile spontane, rezultate ale unui aflux congestiv anormal, sunt uneori prezise de vise de incendii sau imagini criminale. Cu cât aceste vise sunt mai accentuate şi mai bine conturate, cu atât mai mult ele trebuie luate în consideraţie. îndeosebi în perioada pre-mergătoare a nevrozelor şi alienarii mintale, le întâlnim având o natură bizară şi extraordinara, capabilă să alarmeze medicul. Nebunia, înainte de a se confirma, se dezvăluie adeseori prin coşmaruri îngrozitoare, de cel mai rău augur.

Aceleaşi fenomene mai mult întovărăşesc bolile decât le preced. Cei care au febra încearcă deseori o sete vie şi viseaza ca nu şi-o pot stinge. S-au vazut indivizi care au visat ca le-a fost tăiat piciorul sau a fost transformat în piatra şi a doua zi s-au trezit paralizati sau au paralizat câteva zile mai târziu. Răcirea unui membru sau compresiunea lui prelungita este întovărăşită, adeseori, de aceleaşi senzatii. Savantul Gressner a visat că a fost muşcat de un şarpe şi imediat a recunoscut în acest vis semnele unui antrax, care l-a omorât în cinci zile. Arnauld Villeneuve a visat că a fost muşcat la picior de o viperă şi câteva zile mai târziu şi-a văzut piciorul afectat de o ulceratie canceroasă. Cum s-a văzut din aceste exemple, aproape toate aceste vise, legate de diferite stări morbide, sunt coşmaruri. Visele sunt vesele şi râzătoare în mono-mani'a expansivă; stranii, bizare, dezordonate în manie; rare şi fugitive în dementă şi imbecilitate. Alterarea morbidă a organelor genitale provoacă deseori vise erotice şi poluţii nocturne. Multi suferinzi de dureri de stomac visează ca beau apă limpede şi cinează la o masă splendidă, dar nu întârzie să încerce apoi senzatiile penibile frecvente (indivizii atinşi de indigestie, stânjeneli gastrice, ulcer sau cancer la stomac. Ipohondrii, la care travaliul digestiv este în general laborios, şi femeile isterice, se află în aceeaşi situatie. Umflarea vezicii şi diferite leziuni ale acestui organ antrenează vise privitoare la fictiune, întotdeauna penibile. Dintre toate afectiunile, cele care antreneaza cu ele cele mai îngrozitoare coşmaruri sunt cele ale inimii, arterelor, creierului şi aparatului respirator.

Doctorii orientali merg putin mai departe.

Medicina hindusă şi cea chineză extrag de secote din vise, infor-maţii pentru diagnosticarea bolilor. fn sistemul lor, visefe sunt divizate în cinci clase, corespunzătoare celor cinci mari viscere: inima, plămânii, rinichii, splina şi ficatul. Fiecare clasă este divizată după două stări anormale ale organului. Starea normală a acestor organe nu provoacă vise. Date fiind aceste principii, iată, ca exemplu al ştiinîelor asiatice, un rezumat al principalelor vise indicând functionarea proastă a unui organ:

I. A visa fantome, monştri, figuri înspăimântătoare: semn al proastei funcţionari a inimii (vise strangulate); hiperfuncţiune. A visa foc, flăcări, fum luminos, incendii: semn al proastei functionări a inimii (ameţeala provenind de la insuficienta curentului sangvin şi a încetinirii vitezei); hipofuncţiune.

II. A visa lupte, război, arme, soldaţi: semn al proastei functionări a plămânilor; hiperfunctiune. A visa câmpii, mare, ţara, drum şi călătorii dificile: semn al proastei funcţionări a plămânilor; hipofunctiune.

III. A visa oboseală insurmontabilă, boală de rinichi: semn al proastei functionări a rinichilor; supraîncărcare a canatetor, A visa că înotăm cu greu şi suntem pe cale de a ne îneca: semn al proastei functionări a rinichilor: hipofuncţiune.

IV. A visa cântece, sărbători, muzică, plăceri: semn al functionării proaste a splinei: supraîncărcare a canalelor. A visa riscuri, bătălie, dispute, mese: semn af funcîionării proaste a splinei: hipofuncţiune.

V. A visa păduri de nepătruns, munţi abrupîi, arbori: semn af functionării proaste a ficatului: hiperfuncîiune. A visa tarbă, gazon, câmpii, tufişuri: semn al funcţionării proaste a ficatului: hipofuncîiune.

în sfârşit, a visa pâraie, izvoare murmurătoare, cascade este semn de anemie; a visa asasini, spânzurătoare, strangulare se explica prin sufocâri astmatice.

Se vede că acest diagnostic prin vise se apropie sensibil, prin anumite inductii, de cel al medicilor occidentali, dar este un pic mai extins.

In orice caz, se admite, în general, azi, ca coşmarurile penibile, sufocarile dureroase, cu senzatia unei morti iminente, dezvăluie o strangulare a arterelor creierului şi inimii. Este utilă îndepartarea amenintării de congestie pe care o indică visele printr-o modificare a regimului urmat. La fel, dacă se visează des paralizie totală sau partială, înseamnă o circulatie defectuoasă a sângelui, o „compunere anormală a elementelor".

Aici, cel putin, visele prezintă un interes sigur, şi este foarte probabil că aceasta apficare practică a oniromantiei forma, la antici, ramura de bază a acestei ştiinte, şi am fi greşit dacă am fi neglijat-o în acest studiu instructiv sub pretextul că întâi misticii, apoi şarlatanii, au făcut-o să devieze de la obiectul ei.

3. Visul-oracol

Ceea ce urmează dăm cu titlu informativ, caci lucrarea noastră ar fi incompletă dacă n-ar pune sub ochii cititorului elementele oniromantiei, lăsând gândirii, mentalitătii şi observaţiei lor grija de a judeca în ce măsură ei le pot utiliza în interesul lor şi le pot acorda încredere.