Miocardita

Miocardita

Definitii si generalitati
Notiunea de miocardita include o grupa de afectiuni ale miocardului cu antrenarea miocitelor, tesutului interstitial, elementelor vasculare si a pericardului, suportul patologic este un proces - inflamatie cu evolutie clasica.

Toate afectiunile miocardice asociate cu disfunctie cardiaca sunt denumite cardiomiopatii - CMP.

Deci: miocardita - cardiomiopatie inflamatorie.

Conform acestei definitii, miocardita sau cardiomiopatie inflamatorie reprezinta un proces inflamator de origine infectioasa, autoimuna sau idiopatica.

Forme clinice
- Miocardita acuta (miocardita septico-infectioasa, miocardita nespecifica, miocardita virala );
- Miocardita bacteriana: (miocardita difterica, gonococica, meningococica, sifilitica, tuberculoasa);
- Miocardita parazitara (Boala Chagas, miocardita cu toxoplasma);
- Miocardita în BSTC (miocardita în LES, artrita reumatoida, sarcoidala,);
- Miocardita cronica - (CMPD cu inflamatie).

Sistemul afectat - cardiovascular.

Incidenta - 4-5% ( din decese).

Predominarea de vârsta - 17-21% la persoanele tinere, care mor subit; (15-22% din aritmiile inexplicabile), 40% din cazuri se observa la copii (miocardita virala), la adulti tineri (16 - 40 ani), dar poate afecta orice vârsta.

Predominarea de sex - la copii: baieti = fete, la adulti: barbati = femei.

Semne si simptome - tahicardie sinuzala (uneori bradicardie), atenuarea primului zgomot, tulburari de ritm, ritmul "de galop", majorarea dimensiunilor inimii (cardiomegalie), insuficienta cardiaca de staza (congestiva), schimbari patologice pe traseul ECG, cresterea activitatii lactatdehidrogenazei (fractia I) - LDH (LDH,); creatinfosfokinazei (fractia MB) - (CPK-MB).

Cauze
- Miocardita acuta - mai des este de origine virala (Coxsackie, poliomielita, gripa, adenovirus, ECHO, rujeola, HBV, HIV);
- Etiologic se pot implica: radiatiile si alti factori fizici; substantele chimice; unele medicamente (miocardita de hipersensibilizare).

În primele zile ale infectiei virale, afectarea miocardului nu poate fi explicata prin mecanisme imunopatogenice; dar la afectari, care se dezvolta tardiv (peste 2-4 saptamâni), ele nu trebuie sa fie subapreciate.

- Insuficienta cardiaca în miocardite rezulta din: lezarile imunoinflamatorii ale cardiomiocitelor, distrofia miocardului, hipertrofia compensatorie, dar functional insuficienta, care se dezvolta în continuu.

Diagnostic diferential:
- Cardiomiopatia dilatativa, relevata de o stare febrila.
- Cardiomegalia din boala ischemica nedureroasa.
- Starile postinfectioasc sau modificarile ECG minime nespecifice din bolile febrile sau induse prin diselectrolitemii.
- Astenia neurocirculatorie (ANC).

Investigatii de laborator
- Semne de inflamatie: leucocitoza, VSH, fibrinogen, majorarea G-globulinelor, proteinei C-reactive.
- Cresterea enzimelor serice de origine miocardica: CPK- MB, AST, LDH, daca necroza miocitelor este masiva, fara a depasi dublul valorilor normale.
- Teste pentru diagnosticul etiologic, realizate în dinamica la 2 - 3 saptamâni:
- Reactia de fixare a complementului;
- Titrul anticorpilor neutralizanti;
- Teste imunologice specifice pentru aprecierea componentei imune sau autoimune: celule LE, anticorpi antinucleari, anticorpi antimiocardici.

Dieta - se recomanda o dicta hiposodata.

Educatia pacientului - informarea pacientului despre - caracterul bolii, evitarea factorilor care pot provoca exacerbarea, - controlul evolutiei bolii.

Profilaxia
- Depistarea precoce si asanarea focarelor de infectie cronica (tonzilite, rinofaringite).
- Premedicatie cu 10-14 zile înainte de operatie si în perioada postoperatorie cu antibiotice.
- Profilaxie sezoniera - antiinflamatoarc nesteroidiene.
- Seruri antigripale, Interferon, Cycloferon.

Regimul si reabilitarea
- Reabilitarea precoce, ca si în infarctul miocardic, are o influenta pozitiva asupra evolutiei miocarditei si consecintelor ei. Efortul fizic în perioada viremiei, precum si utilizarea în acelasi interval de timp a glucocorticosteroizilor determina extinderea necrozei si a inflamatiei limfocitare în miocard si majoreaza letalitatea.
- Reabilitarea în caz de miocardita de gravitate medie (cardiomegalie fara congestie) – repaus la pat strict - 2 saptamâni, -largit - 4 saptamâni.
- Reabilitarea în miocardita grava (cardiomegalie + congestie + soc cardiogen, sindromul MAS, tulburari de ritm) - strict în BIT pâna la compensarea insuficientei cardiace - regimul largit - 4 saptamâni.

Persoanele care au "suportat" miocardita, trebuie sa fie sub supraveghere prin dispensarizare mai mult sau 3-4 ani.

Criteriile de apreciere a rezultatelor clinice (tratament) sunt:
- letalitate (apreciata ca moarte sau necesitate de transplant cardiac);
- modificarea fractiei de ejectie a ventriculului stâng (FEVS) în repaus (dupa datele Echo-CG, cateterizm cardiac si a ventriculografiei cu radionuclizi).

Rezultatele investigarilor randomizate argumenteaza trei concluzii importante:
- terapia imunosupresiva în miocardite nu influenteaza prognosticul;
- aproximativ 1/2 din bolnavi cu miocardita decedeaza pe parcursul a 5 ani;
- biopsia endomiocardiaca (BEM) în caz de miocardita nu este obligatorie.

Abrevieri
CMP - cardiomiopatic. FEVS - fractie de ejectie a ventriculului stâng. AINS - antiinflamatoarc ncsteroidicnc. IEC - inhibitori ai cnzimci de conversie. ARA - II - anatagonistii receptorilor angioten-zinci -II, MAS - Morganic - Adams - Stokcs. BIT - blocul de terapie intensiva.