Boz

Boz

Denumire stiintifica: Sambucus ebulus Fam. Caprifoliaceea.
Denumiri populare: bozie


In traditia populara: in trecut boabele de boz erau folosite pentru colorat.

In medicina populara bozul era una dintre cele mai importante plante. Decoctul radacini se lua in gura contra durerilor de dinti.
Pentru raceli, reumatism, se faceau bai generale sau locale, cu decoct fiert intr-o caldare, apoi turnat in vasul de baie. In Ialomita se scalda bolnavul racit sau ii faceau abureli pana incepea sa curga naduseala pe el. In timp ce se facea abureala se asterneau pe un cearceaf foi de boz, se aseza bolnavul pe ele, se acoperea cu o invelitoare groasa. Bolnavul cadea intr-un somn greu, nadusea de nu mai stia de el si apoi isi revenea, se usura.
Cu decoct se spalau umflaturile, matricile, scrantiturile, obrintelile, iar cu resturile lor se faceau legaturi, oblojeli. Radacina de boz se fierbea bine, cu tataneasa, pelinita si radacina de brusture, se punea apoi pe ele faina de secara, piper negru, undelemn si tarate de grau, iar cu amestecul obtinut se faceau cataplasme pentru durerile de mijloc, de sale.
Radacina plamadita in rachiu se lua contra constipatiei, fiind un purgativ drastic, periculos.
Ceaiul din frunze se dadea in Vrancea copiilor contra crampelor, iar decoctul mai concentrat contra limbricilor. Decoctul din radacina sau fructe se intrebuinta contra ascitei.

Se fierbeau boabele sau radacinile pisate, pana scadea la un sfert si se beau 3 paharele pe zi; sau se fierbeau boabe coapte cu 500 g zahar pana se obtinea o marmelada care se punea intr-o oala curata. Alte 500 g de boabe se punea in 500 ml de spirt sau rachiu bun si se lasa sa stea cateva zile la caldura. Bolnavul lua cate o lingurita de magiun si cate un paharel din rachiul plamadit cu boabele.

Ceaiul din frunze de boz sau decoct in apa ori vin, in amestec cu alte plante se folosea contra blenoragiei.
O legatura din boz se punea pe piept celor bolnavi de oftica.
Compozitie chimica: ulei volatil, rasini, acid tartric, acid malic, saponine un colorant albastru si substante amare. Are aceleasi proprietati ca si socul dar mai puternice.

Preparare:

* 1 lingurita de radacina se pune la 500 ml de apa. Se fierbe timp de 5 minute, apoi se strecoara. Se pot consuma in cursul unei zile, maximum aceasta cantitate.
* 1 lingurita de frunze maruntite se vor pune la 500 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se va consuma in cursul unei zile 250- 500 ml de ceai.
* Tinctura de fructe se prepara ca cea de soc dar administrarea este doar jumatate din cea a socului fiind mai puternic acesta.
Tot ce se spune la soc este valabil si in cazul aceste plante insa se va folosi doar cantitati mult mai mici fiind mult mai activ decat socul.
La ce se foloseste la fel se gaseste la soc.