Coada calului

Coada calului

Denumire stiintifica: Equisetum arvense Fam. Equisetaceae


În scopuri medicinale- se foloseste doar partea aeriana. Aici trebuie sa spun ca o puteti folosi pentru uz extern la orice tratament chiar daca o culegeti dv., dar pentru uz intern este bine sa fie procurata de la magazinele de specialitate. Se confunda foarte usor cu barba ursului de Bahme- Equisetum palustre- cea care traieste de regula pe lânga ape. Aceasta are 5 muchii când se sectioneaza tulpina si este de talie mai mare. Este o planta toxica care nu se poate folosi intern ca si coada calului (mica).

Denumiri populare:
barba-sasului, barba-ursului, bota-calului, bota-cucului, bradisor, coada-goala, iarba de cositor, mânzoaica, nodatica, opintici, parul-porcului, peria-ursului, sirulita.
În traditia populara: tulpinile fertile se foloseau fierte în apa contra diareei la copii. O larga întrebuintare aveau tulpinile sterile peste tot, decoctul se lua contra durerilor de stomac, de rinichi, a diareei, a racelilor, naduseli si boli de piept.
Pentru raceli se faceau si abureli, iar pentru plamâni se fierbea în unele parti cu urzici marunte (Urtica Urens) si patlagina. În Hunedoara, contra reumatismului, tulpinile fierte se înveleau într-o cârpa si se aplicau bolnavului, calde cât se putea suporta, în locul unde-l tinea durerea.
Fiertura se dadea în ascita, dureri de ficat, boli de besica, leucoree si în constipatie.
Extern contra bubelor, pecingine, rani, taieturi, bataturi, furunculoza, scrofuloza.
Intern se mai folosea la calmarea durerilor de stomac, în ulcer duodenal, în boli de rinichi, pentru combaterea racelilor, a bolilor de gât si a astmului bronhic, în tratamentul tuberculozei si ca diuretic.
Compozitia chimica: planta contine acid salicilic 5-7%, din care 10-20% solubil, saponozide de natura triterpenica, equisetonina 5%, gluteolina, izoquercitrina, alcaloizi (unii dintre acestia considerati chiar avitamine), vitamina B1, flavonozide, fitosterine, bioxid de siliciu, acid malic, oxalic, gliceride ale acizilor stearic, linoleic, linolic, oleic, dimetil, sulfone, vitamina C, urme de ulei volatil, saruri de potasiu. Sporii contin acizi cu lant lung alfa, omega- dicarboxilici prezenti în fractiunea lipidica.
Proprietati: antimicrobiana, antiseptica, anti-inflamatore, diuretica, expectoranta, remineralizanta, mareste rezistenta celulelor si a tesuturilor conjunctive, activeaza circulatia. Remineralizant, diuretic, combate aciditatea crescuta. Hemostatic, expectorant, bronho-dilatatoar. Elimina toxinele din organism. Calmeaza durerile. Reface perturbatiile care apar în circulatia sângelui, etc. Mineralizant în tuberculoza.
Intra în compozitia ceaiurilor: antireumatic si diuretic.

Mod de preparare:

-Praf de planta uscata obtinuta cu râsnita de cafea. Din pulberea obtinuta se va lua un vârf de cutit care se va pune sub limba pentru 10 minute, dupa care se înghite. Se poate adauga acest praf la orice mâncare.
-Tinctura- 50 g de praf se va pune cu 250 ml alcool alimentar de 70°. Se va tine timp de 15 zile agitând des la temperatura camerei. Se strecoara. Se va putea lua 10 picaturi- 1 lingurita de 3 ori pe zi diluat cu apa sau ceai.
Se va folosi tinctura înainte de mese cu 15-30 minute.
-2 lingurite de planta maruntita se vor pune la 250 ml apa. Se fierbe apoi timp de 15 minute, dupa care se strecoara. Se pot consuma 3 cani pe zi.
-Extern pentru bai- se pun 100-200 g de planta la 5 litri de apa. Se vor fierbe apoi timp de 20 minute si se vor strecura în cada de baie unde se va sta timp de 30 minute, la temperatura corpului, preferabil este sa se faca aceste bai zilnic.
-Pentru rani sau comprese se face un decoct din 3- 4 linguri de planta la 500 ml fiert timp de 20 minute. Se strecoara. Cu plantele strecurate se poate aplica cataplasma si cu ceaiul se pun comprese.

-Praful de planta se poate aplica direct pe rani, pentru oprirea hemoragiilor sau pe ulcerele zemuinde.
-Cataplasme- plante oparite sau ramase de la ceaiurile de mai sus se pot aplica cu un pansament pe locurile afectate.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: aciditate gastrica (praf sau decoct), afectiuni renale, afte bucale, albuminurie, amenoree, amigdalite, anemie, alergie, artroze, boli de inima, boli renale si vezicale, bronsite cronice, cancer, chisturi, chist seboreic, constipatie, contuzii, convalescenta, decalcifieri, degeraturi, depresii, dermatoze, diabet, dismenoree, eczeme zemuinde, edeme, epitaxis, erizipel, eroziuni bucale, eruptii cutanate, ficat (pentru efectul de dezintoxicare), fistule, gingivite, guta, hemoragii, hemoroizi, hepatite, hiperhidroza, incontinenta urinara, inflamatia mucoasei bucale, a bursitei sinoviale sau purulente, leziuni, lupus, matreata, memorie, metroragii, micoze, negi, nervozitate, neurodermite, oboseala, panaritiu, pecingine, polipi, prurit, rani, retentia apei, reumatism, sângerari gingivale, sângerari uterine, slabiciune generala, spasmofilie, stomatite, supuratii, TBC- pulmonar, tumori maligne, ulcere canceroase, ulcer gastric, umflaturi, varice, vânatai, vergeturi.

Putem de fapt spune ca planta se poate folosi la foarte multe alte afectiuni si ca trebuie încercat un tratament cu ea.
În cazul în care dv. Culegeti planta este foarte bine sa fiti foarte atent, mai ales daca doriti sa o folositi la tratamente interne, pentru ca aceasta planta seamana foarte bine cu Barba ursului de bame care nu se poate folosi intern deoarece produce intoxicatii grave.
Cei cu alergii diverse ar trebui pe lânga alte plante sa aiba în vedere si aceasta planta care le poate aduce ameliorarea sau chiar vindecarea afectiunii.