despre THDA si ADHD

THDA si ADHD

Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie ( ADHD)
Sindromul hiperkinetic cu deficit de atentie (ADHD) este o tulburare de comportament a copilului care se manifesta prin deficit de atentie si dificultati in desfasurarea unei sarcini.
ADHD este frecvent intalnita, debuteaza in copilarie, dar poate persista si la varsta adulta.

Daca nu este depistata si tratata corespunzator poate perturba semnificativ functinoarea sociala, scolara sau profesionala.

Cauzele producerii sindromului ADHD
Studiile de imagistica cerebrala au adus dovezi asupra existentei unor modificari la nivelul creierului, care sprijina teoria ca ADHD este o afectiune neurobiologica.

S-au descris urmatoarele anomalii care sustin ipoteza neurobiologica a tulburarii:

* alterari ale structurii creierului
* dovezi neuroanatomice
*
disfunctionalitati ale neurotransmitatorilor implicati in controlul atentiei si activitatii (dopamina si norepinefrina)
*
dovezi neurochimice
*
diferente ale activarii unor regiuni cerebrale responsabile de mecanismele de inhibitie (lobii frontali), ceea ce duce la dificultati in inhibarea reactiilor emotionale, cognitive si comportamentale.
*
dovezi neuropsihologice.

Simptomele ADHD sunt urmatoarele:
- inatentia, caracterizata printr-o slaba concentrare asupra efectuarii unei sarcinii si usoara distractibilitate de catre stimulii exteriori
- impulsivitatea poate duce la implicarea copilului in activitati riscante fara ca acesta sa tina seama de consecinte
- hiperactivitatea/ agitatia si comportamentul neadecvat.
In perioada prescolara, cele trei simptome caracteristice, inatentia, hiperactivitatea si impulsivitatea fac parte din comportamentul normal al copilului. De aceea, este greu de diferentiat ADHD de comportamentul normal specific varstei.

Simptomele devin evidente sau sunt accentuate odata cu inceperea scolii, pentru ca mediul social si cerintele academice solicita acele abilitati care in cazul copiilor cu ADHD nu sunt deloc punctele lor tari.
Copiii si adolescentii cu ADHD prezinta dificultati academice datorate simptomelor tulburarii. In aceasta perioada (6-12 ani) expectantele adultilor (parinti si profesori) sunt din ce in ce mai mari in termeni de independenta, autonomie si functionare sociala.

In perioada scolara sunt evaluate abilitatile cognitive si socio-emotionale ale copilului.
ADHD poate fi sugerat de :
note si scoruri mici la testele de aptitudini

*
slabe abilitati de organizare si planificare a actului de invatare
*
probleme de socializare
* imagine de sine negativa si impresia ca e respins de colegi.

Simptome ADHD la adolescenti

In perioada adolescentei, intre 13-18 ani, tulburarea este relativ stabila. In schimb, daca nu se intervine terapeutic problemele pot sa persiste sau sa se agraveze. Adolescentii cu inatentie vor avea perfomante scolare slabe care vor fi evidente mai ales la schimbarea scolii sau la trecerea in gimnaziu sau liceu.

Simptome ADHD la varsta adulta

In perioada adulta, simptomele se atenueaza, dar la unii pot persista producand dificultati de concentrare, de planificare si finalizare a unei activitati. Multi adulti pot sa scape nediagnosticati si netratati si prezinta probleme de inadaptare sociala (dificultati in pastrarea locului de munca) sau tulburari afective (depresie). Totusi, adaptarea adultilor cu THDA este mai buna decat a copiilor hiperkinetici.

Majoritatea adultilor cu THDA vor avea diverse probleme atat in familie cat si la locul de munca; prezinta mai frecvent o stima de sine scazuta si frustrare.
Rata divorturilor, a tabagismului, alcoolismului sau abuzului de droguri este mai mare la persoanele cu ADHD.

Se constata ca numarul absolventilor de liceu si/sau facultate este mai mic printre cei care sufera de ADHD comparativ cu semenii de aceeasi varsta. Unii adulti constata ca sufera de THDA doar dupa ce acest diagnostic a fost pus copilului lor.