PATLAGINA

PATLAGINA



Plantago lanceolata(ingusta), Plantago media(medie)
Plantago major (lata), Fam. Plantaginaceae.
Denumiri populare: batlagina, iarba bubei, iarba de cale, iarba grasa, iarba mare, limba boului, limba manzului, limba oii, mama padurii, minciuna, patlanjel, patlagina.

In traditia populara: frunza era folosita obisnuit pentru rani, bube, umflaturi. La rani se punea si zeama din frunze proaspete strivite. La umflaturi se faceau oblojeli cu frunzele oparite. Branca se trata cu abureli de patlagina, dupa ce se facea mai intai cataplasme din frunze. Se mai punea in cataplasme si bai calde la inflamatiile articulare de natura reumatismala. Zeama de patlagina se dadea copiilor contra limbricilor si oprirea udului. In Maramures, la Mara, se spalau cu fiertura �cand statea sangele�. Ceaiul din frunze se lua contra tusei, tusei magaresti, raguselii, naduselii. In Vlasca se fierbea inabusit in vin alb si se lua contra tusei. Decoctul din radacini si frunze se lua contra tuberculozei. In Teleorman, se culegeau frunzele, se fierbeau in lapte dulce, apoi se strecurau, laptele se dadea bolnavului fara zahar, cate 3 cesti pe zi, iar restul se puneau calde pe piept, facandu-se tratament de 6 saptamani. La Nereju, patlagina si fereguta se pisau si se punea in tuica, care se lua contra durerilor de stomac. In Muscel, radacina de patlagina, radacina de osul iepurelui si menta se plamadeau in rachiu, din care se bea dimineata pe nemancate, contra �boalei de ranza�. La Iasi se vindea pe piata contra bolilor de ficat si splina.
Compozitie chimica: de la toate aceste specii se intrebuinteaza frunzele (Folium Plantaginis) aucumbina sau aucubozida cu structura furanica, mucilagii formate in mare parte din xiloza, acid poliuronic, pentozane, etc. Tanin, glicozizi, saponine, zaharuri, ulei volatil, rezine, substante proteice, carotenoizi, filochinona, vitaminele: A, C, K, substante antibiotice, substante minerale. In seminte se gasesc mucilagii si un trizaharid (planteoza).

Actiune farmaceutica: emolient, hemostatic, usor astringent. Proprietatile emoliente se datoresc mucilagiilor iar cele hemostatice vitaminei K. Este si un bun antibiotic. Este de asemenea antipruginos, expectorant, antidiareic, cicatrizant datorita alantoidei, depurativ. Este bactericida datorita aucubozidei.

Intra in compozitia ceaiului antibronsitic nr 2.
Se poate folosi la urmatoarele afectiuni: abcese, acnee, adenoida, afectiuni vasculare, afte, amigdalita cronica, arteroscleroza, astm, blefarite, bronsita cronica, catar digestiv si urinar, conjunctivita, constipatie, diaree, eczeme, faringite, furuncule, gastrita hiperacida, hemoragii, hipercolesterolemie, hipertensiune arteriala, infectii bucale, inflamatii, intepaturi de insecte, iritatii cutanate, laringite, leziuni eczematiforme, leziuni sangerande, leziuni ulcerate, mancarimi de piele, muscaturi de serpi, rani purulente, reumatism, stomatite, traheite, tuse, ulcer stomacal, ulcere si ulceratii, umflaturi, zona zoster.

Preparare:

Intern-
-Infuzie din 1-2 lingurite de planta care se va pune in 250 ml apa clocotita. Se acopere pentru 10 minute dupa care se strecoara. Se pot consuma 3-4 cani pe zi.
-O lingurita de frunze uscate si maruntite se vor macina cu rasnita de cafea dupa care se ia in gura cate o lingurita, se tine 10 minute in gura dupa care se inghite. Este foarte eficient in hemoragii mai ales dar si in celelalte afectiuni de mai sus, inclusiv la afectiunile gastrice cand se indica sa se ia de cate ori se simte un disconfort abdominal.
-Peste 50 g de frunze se va pune 500 ml apa clocotita. Se va lasa acoperit timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se mai poate adauga in cazul in care nu exista diabet miere poliflora, cata cantitate de lichid exista. Se va lua cate o lingurita la tuse sau alte afectiuni din cele de mai sus.
-Peste 50 g de praf de planta se poate pune 250 ml alcool alimentar de 70?. Se va tine apoi inchis timp de 15 zile agitand des recipientul, dupa care se strecoara. Se va putea lua la afectiunile de mai sus cate 10 picaturi sau chiar o lingurita in dilutie cu apa.

Extern:
-In afara de cele care le-am mentionat si care se pot folosi si extern se va pune praf de planta uscata pe afectiuni sau se pot face diferite creme cu putina ceara de albine si ulei in care se va pune praf de planta.