CE SE STIE DESPRE EPILEPSIE

CE SE STIE DESPRE EPILEPSIE

Epilepsia este o afectiune cronicã caracterizatã prin atacuri repetitive. Criza epilepticã este reprezentatã de un episod de manifestãri motorii sau senzoriale anormale, involuntare sau de o modificare a comportamentului psihomotor. Acest tip de crizã poate fi primar (fãrã o cauzã cunoscutã) sau secundar (tratamente electroconvulsiviante, sincopã, ingestie sau sevraj de medicamente toxice, infectii acute sau traumatisme cerebrale, febrã).
Epilepsia, boalã cu o mare variabilitate clinicã, are determinism genetic, dar este influentatã si de factori exogeni care pot actiona încã din perioada de fãt si apoi pe parcusul existentei individului. Diagnosticul se stabileste pe baza istoricului, a deschiderii crizei (mai ales de cãtre anutraj), a examenului clinic, a traseului electroencefalografic în crizã si intercritic, iar uneori prin tomografie computerizatã sau rezonantã magenticã nuclearã, pentru cauzele secundare.
La trezire, pacientul nu-si aminteste nimic. Convulsiile pot debuta la orice vârstã. Studiile populationale efectuate în tãrile dezvoltate, au arãtat cã 2-4% dintre locuitori prezintã crize recurente într-un moment al vietii. În tãrile lumii a III-a si în zonele urbane, incidenta este dublã. Crizele epileptice pot dura de la câteva secunde la câteva minute, iar modul lor de prezentare orienteazã spre focarul anatomic de origine. Poate fi crizã paroxisticã majorã, care se prezintã ca aurã, atacul propriu-zis si perioada post-crizã. Fenomenul de aurã care precede suspendarea constiintei, constituie un simptom - semnal ce avertizeazã bolnavul de iminenta implacabilã a paroxismului (crizei), dar care, având o tolerantã redusã, nu îl lasã sã-si aleagã locul cãderii. Aura poate fi motorie (convulsii localizate într-un segment al corpului care se va generaliza), vegetativã (contractie laringianã, spasm gastric, salivatie, masticatie, valuri de cãldurã, frig, durere, orgasm), senzorialã - auditivã (zgomote, voci, sunete), senzorialã - vizualã (pete luminoase, stelute, imagini caleidoscopice, flãcãri, explozii, oameni sau animale fantastice, viziuni grotesti), senzorialã - olfactiv - gustativã (cu impresii dezagreabile), sau fenomene de tip "deja vãzut" sau "niciodatã nevãzut", psihice (fenomene obsedant - delirante) de tipul "îsi aud propriile gânduri".
Paroxismul major (gradual sau fulgerãtor) se însoteste obligatoriu de cãdere si convulsii. Faza convulsivã dureazã aproximativ 60 de secunde, timp în care bolnavul este în apnee (se opreste respiratia). Urmeazã faza stertoroasã (respiratie amplã, zgomotoasã cu hipersalivatie), care poate dura câteva minute si în timpul cãreia bolnavul pierde urina, uneori si materiile fecale. În continuare bolnavul se trezeste dupã o perioadã de somn fiziologic. La trezire pacientul nu îsi aminteste nimic (amnezie lacunarã) sau prezintã o stare confuzã. În perioada post-crizã pot apãrea: cefaleea, somnolenta sau sã persiste anomaliile neurologice apãrute anterior, mai ales cele din aurã, cu dutrata variabilã de la minute pânã la zile.
STAREA DE RÃU COMITIAL - URGENTÃ MEDICALÃ
Aceastã stare reprezintã o succesiune a paroxismelor astfel încât pacientul ajunge la o stare alarmantã de inconstientã prelungitã, cu tulburãri severe la nivel diencefalic. Starea de rãu comitial este urgentã medicalã, moartea putând apãrea prin edem sau hemoragie cerebralã, insuficientã cardiacã sau edem pulmonar acut.
Criza paroxicã minorã se poate manifesta cu absenta, echivalenta sau starea crepuscularã. Absentele reprezintã suprimarea bruscã a constiintei de scurtã durstã (1-15 secunde), fãrã cãdere sau convulsii. Bolnavul devine palid, cu privire fixã, inexpresivã, respiratia se opreste, buzele se cianozeazã, gura se umple cu salivã si uneori poate sã piardã si urina. Echivalentele constau în efectuarea inconstientã, automatã a unor acte sau actiuni mai mult sau mai putin complexe, urmate de amnezie (aici se poate include somnambulismul sau enurezisul nocturn al copiilor - pierderea de urinã în timpul somnului). Aceste manifestãri se dignosticheazã ca epilepsie, numai dacã asociazã modificãri ale encefalogramei. Stãrile crepusculare apar dupã un paroxism epileptic. Clinic predominã starea confuzã, oniricã (asemãnãtoare visului), agitatia, tematica delirantã misticã sau de prejudiciu în cadrul cãreia, plecând de la o motivare cu un continut real sau total nejustificat, pot apãrea reactii de periculozitate extremã (acte de violentã, o cruzime excesivã, crime cu lovituri multimple, cu ritualuri mistice, exterminare în masã, incendieri, automutilãri, sinucideri).
De evidentiat cã printre epileptici sunt si persoane care au tulburãri permanente de comportament.
Între paroxisme, tulburãrile psihice comportã o mare variabilitate. Astfel, pot exista persoane la care nu se constatã abateri de la normalitate în ceea ce priveste activitatea, cunoasterea si comportamentul, persoanele respective putând sã prezinte o activitate creatoare remarcabilã. În cadrul modificãrilor psihice de limitã apare tendinta de detaliere si perseverenta ideatorie, oscilatii afective, suspiciozitate si eventual exaltare religioasã. Printre epileptici sunt si persoane care au tulburãri permanente de comportament cu pãstrarea discernãmântului în interrelatiile sociale, cu capacitatea frânãrii reactiilor instinctuale, dar si cu o categorie aparte, cea a celor cu tulburãri grave, manifeste ale discernãmântului asupra propriei persoane, dar si la nivel social. Acestia din urmã necesitã o supraveghere permanentã si instituirea imediatã a tratamentului, de multe ori cu efecte benefice.
Cea mai severã dintre evolutiile posibile ale epilepsiei este dementa epilepticã, mai frecventã printre copii, cu evolutie progresivã a functiilor de cunoastere si afectivã. Ceea ce nu trebuie a fi uitat în prezenta unui epileptic, este cã, atunci când boala este incomplet controlatã terapeutic si asociazã si alte semne neurologice, apar probleme emotionale, de mare ajutor este siguranta oferitã de cei din jur si atitudinea socialã optimistã. De altfel, în conditiile controlului adecvat terapeutic, în absenta leziunilor neurologice, scorurile la testele de inteligentã sunt la limita normalului, iar performantele de orice nivel profesional, artistic sau al afacerilor, pot fi la multi dintre acestia deosebite.
TRATAMENTUL REFLEXOTERAPEUTIC
Masajul în zona reflexã a capului, aplicat în faza incipientã a bolii, va stopa infectiile, va regenera tumorile prin detoxifierea organismului si va dezintoxica creierul prin îmbunãtãtirea circulatiei sanguine zonale. Orice loviturã la cap, în special la copii, trebuie supraveghetã si tratatã la timp, pentru a nu provoca (uneori dupã ani de zile) afectiuni ireversibile. Surmenajul, alcoolul, infectiile suprapuse peste un creier afectat, vor favoriza instalarea unor boli greu sau imposibil de tratat.
Schema unui masaj în cazul epilepsiei:
- zone reflexe cap: toate punctele timp de 5-10 minute pe fiecare picior;
- zonele traseului rinichi, uretre, vezicã urinarã: punctele 24, 25, 26 timp de 5 minute;
- zonele limfatice corp superior: punctul 39 timp de 5 minute;
- zonele reflexe ale organelor vitale: punctele 36, 41, 49 timp de 3 minute.
Masajele vor fi executate zilnic timp de 10-14 zile, apoi se va continua cu câte 3 sedinte sãptãmânal, timp de un an.
TRATAMENT NATURIST:
1. Dietã timp de 5 zile cu sucuri si zarzavaturi. O clismã dimineata cu infuzie de musetel, timp de 5 zile. Se reia cura cu sucuri, timp de 2 luni, împreunã cu un complex de vitamine si timp de 5-7 zile un regim crudivor, depurativ cu grâu încoltit. Se bea suc de orz verde, 3x50 ml pe zi.
2. Cura cu suc de lãmâie timp de 20 de zile tinutã astfel: în prima zi sucul de la o lãmâie, a doua zi de la 2 lãmâi, doza crescând cu câte o lãmâie pe zi, pânã se ajunge la 10 lãmâi, apoi se scade treptat zilnic câte o lãmâie. Se face o pauzã de 10 zile, dupã care se repetã cura. Dupã o pauzã de 25 de zile se reia cura.
3. Se beau ceaiuri din urmãtoarele plante:
- Rp. 1: 30 gr coada calului, 30 gr urzicã, 30 gr drãgaicã, 30 gr cretisoarã. Se face o infuzie si se beau 3-4 cãni pe zi.
- Rp. 2: infuzie din cimbrisor de câmp, 2 cãni pe zi timp de un an.
- Rp. 3: 30 gr valerianã, 20 gr rozmarin, 30 gr tei, 20 gr veronicã, 20 gr ciubotica cucului. Se beau 3 cãni pe zi, alternativ cu celelalte douã retete.
4. Baie vitalã de 2 ori pe zi timp de 25 minute.
5. Baie de trunchi de 2 ori pe zi timp de 25 minute.
6. Cataplasmã lombo-abdominalã cu lut, de 3 ori pe zi.
7. Baie alternativã de picioare.
8. Dus rece general de 3 ori pe sãptãmânã.
9. Dus scotian alternant de 2 ori pe zi.
10. Baie de soare, curã de aer cu gimnasticã respiratorie si fizicã.
11. Supraveghere medicalã.
ALTE REMEDII NATURISTE:
- Se ia o crengutã de salcie si una de plopsor, se ard, iar scrumul se amestecã cu lapte proaspãt (1 lingurã de scrum la 1 pahar cu lapte). Se beau 3 linguri de 3 ori pe zi, timp de 14 zile, apoi se face pauzã de 14 zile, reluîndu-se la nevoie.
- Bãi generale cu infuzie de rostopascã.
- Regim alimentar vegetarian, iar dupã 15 zile se tine post negru, nu se mãnâncã timp de 3 zile nimic.
- Macerat de vâsc, 2-3 cãni pe zi.
- Procedurile cu apã rece sunt foarte eficiente în asociere cu reflexoterapia si regimurile indicate. Mersul descult prin iarba cu rouã, spãlarea generalã a corpului cu apã rece si otet timp de o lunã, mersul prin apã rece pânã la genunchi, timp de 3-5 minute de 4-5 ori pe zi, timp de o lunã.
- Se exclud condimentele si alcoolul.
- Bolnavii nu au voie sã lucreze la înãltimi sau sã conducã vehicole.
- Este obligatorie luarea lor în evidenta serviciilor medicale de specialitate (psihiatrie).