despre lamai, plante magice

MIRACOLUL LÃMÂIEI

Lãmâia este fructul arborelui Citrus Limonum. Ea este foarte des întâlnitã în alimentatie, în cosmeticã si în practica farmaceuticã, datoritã diferitilor compusi pe care îi contine. Lãmâia reprezintã un exemplu în care granita dintre aliment si remediu este foarte putin vizibilã.
În aromoterapie (terapie cu uleiuri aromatice) se foloseste lãmâia pentru a se obtine uleiul volatil din coajã, fiind folosit în litiaza biliarã si pentru tratarea unor afectiuni hepatice.
Sucul de lãmâie stimuleazã functionarea ficatului, previne formarea ridurilor si albeste dintii.
De retinut cã fructele verzi dau mai multã esentã decât lãmâile coapte. Este nevoie de 3000 de lãmâi pentru a se obtine 1 kg de esentã.
PRINCIPALII CONSTITUIENTI CUNOSCUTI:
- 30% suc, continând el însusi 6-8% acid citric, acid malic, citrati de calciu, de potasiu si altii.
- Glucide: glucozã si fructozã direct asimilabile, zaharozã.
- Sãruri minerale si oligoelemente: calciu, fier, siliciu, fosfor, mangan, cupru.
- Gume: mucilagiu, albumine.
- Vitamine: B (B1, B2, B3), de asemenea A, C, PP, carotenul (provitamina A), se aflã mai ales în coajã, vitamina A se aflã în pulpa proaspãtã si suc. Ele au mare importantã în fenomenele de crestere, în mentinerea tineretii tesuturilor. Vitamina C (40-50 gr la 100 gr de fruct) are un rol primordial în fenomenele de oxidoreducere. De asemenea influenteazã glandele endocrine. Vitamina PP are un factor de protectie vascularã.
- Esenta contine circa 95% terpene (pinenã, limonenã, felandrenã, camfenã, sescuiterpene), linalal, acetat de linalil si geranil, citrat si citronelal (6-8%), aldehide, un camfor de lãmâie.
PROPRIETÃTI:
Uz intern: bactericid, activator al globulelor albe în apãrarea organicã, rãcoritor, febrifug, tonic al sistemului nervos simpatic, tonicardiac, alcalinizant, diuretic, antireumatismal, antigutos, antiartic, calmant, anti-acid gastric, antiscleros (prevenirea senenscentei), antiscorbutic, tonic venos, scade hiperviscozitatea sanguinã (fluidifiant sanguin), hipotensor pentru recãpãtarea echilibrului biologic, depurativ, remineralizant, antianemic, stimuleazã secretiile gastrohepatice si pancreatice, hemostatic, carminativ, vermifug, antivenos, antipruginos, coaja este tonifiantã, carminativã, iar semintele sunt antihelmetice, febrifuge.
Uz extern: antiseptic, antitoxic, cicatrizant, antipruriginos, antiveninos (întepãturi de insecte), citofilactic (întretinerea pielii), îndepãrteazã moliile si furnicile.
INDICATII:
Uz intern: infectii diverse (pulmonare, intestinale etc.), maladii infectioase (stimuleazã leucococitoza curativã), paludism, stãri febrile, reumatisme, artrism, gutã, litiazã urinarã si biliarã, hiperaciditate, ulcere de stomac, dispepsii (digestii anevoioase), aerofagie, scrobut, arteriosclerozã, varice, flebite, fragilitate capilarã, pletarã, hipervîscozitate sanguinã, obezitate, hipertensiune, tuberculozã pulmonarã si osoasã, demineralizare, crestere, convalescentã, anemie, icter, vomã, insuficientã hepaticã si pancreaticã, congestie hepaticã, hemofilie, hemoragii (epistaxis, gastroragii, enteroragii, hematurii), meteorism, dizenterie, diaree tifoidã, paraziti intestinali (oxiuri), astm, bronsitã, gripã, blenoragie, sifilis, cefalie.
Uz extern: guturai, sinuzite, angine, otite, hemoragii nazale, stomatite, afte, sifilide bucale, blefarite, eruptii, furuncule, pecingini, migrene, negi, herpes, degerãturi, plãgi infectate, putride, întepãturi de insecte, chelbe, scabie, întretinerea pielii, seboreea fetei, pistrui, prevenirea ridurilor, îngrijirea mâinilor, unghii sfãrâmicioase, picioare sensibile, îndepãrtarea moliilor si a furnicilor.
MOD DE FOLOSIRE:
Uz intern: citronadã, suc proaspãt. Cure urcând progresiv de la 1 la 10-12 lãmâi pe zi, cu coborâre progresivã, într-un rãstimp de 4-5 sãptãmâni (se vor folosi fructe bine coapte). Vermifug: se zdrobeste coaja, pulpa si semintele de la o lãmâie, se lasã la macerat 2 ore în apã cu miere, se strecoarã prin stoarcere. Se bea la culcare. Decoctul întregului fruct este indicat contra viermilor intestinali. Contra oxiurilor se folosesc sâmburii pisati, amestecati cu miere; se ia o linguritã dimineata. Contra obstruãrii hepatice: seara se toarnã apã clocotitã peste 3 lãmâi tãiate, iar a doua zi se bea pe stomacul gol. Contra îngrãsãrii: seara se toarnã o ceascã cu apã clocotitã peste o linguritã de musetel si o lãmâie tãiatã în felii rotunde. Se lasã la macerat peste noapte, dimineata se strecoarã si se bea lichidul pe nemîncate. Contra aerofagiei se recomandã infuzia cu esentã de lãmâie (5-10 picãturi) în miere sau în potiune.
Uz extern: contra guturaiului, a sinuzitei, câteva picãturi de suc în nãri, de mai multe ori pe zi. Contra hemoragiei nazale: tampoane cu vatã îmbibatã în suc de lãmâie. Contra aftelor bucale, a stomatitelor, se clãteste gura cu lãmâie, apã si miere în pãrti egale. Contra migrenelor, comprese cu suc sau felii de lãmâie pe tâmple. Contra plãgilor infectate, a degerãturilor, frectii cu suc de lãmâie. Contra negilor, tamponare cu otet în care s-a macerat timp de 8 zile coaja de la douã lãmâi. Contra unghiilor sfãrâmicioase, dimineata si seara timp de 7 zile se aplicã suc de lãmâie, iar în locurile cu piele îngrosatã, se aplicã vatã îmbibatã cu suc dimineata si seara, se lasã sã se usuce, apoi se aplicã o cremã sau pudrã. Contra pistruilor, se aplicã sucul de lãmâie usor sãrat în lotiune de fatã. Acelasi tratament pentru mentinerea supletii tenului, evitarea ridurilor. Pentru catifelarea mâinilor se aplicã un amestec din suc de lãmâie, apã de colonie si glicerinã în pãrti egale. Pentru pãstrarea dintilor albi se freacã sãptãmânal dintii cu suc proaspãt. Contra întepãturilor de insecte se freacã locul cu o felie de lãmâie.
1) Vaporii esentei de lãmâie: neutralizeazã meningococul în 15 minute; bacilul lui Eberth (tifoidã) în mai putin de o orã; pneumococul în 2-3 ore; stafilococul în 3-4 ore; pneumococul în 1-3 ore; stafilococul auriu în 2 ore; streptococul hemolitic în 3-12 ore.
2) Esenta de lãmâie: neutralizeazã bacilul lui Eberth în 5 minute; stafilococul în 5 minute; bacilul lui Laeffler (difterie) în 20 de minute. Este infertilizantã pentru bacilul tuberculozei în doze de 0,2%.
3) Sucul de lãmâie: va fi utilizat din plin pentru dezinfectarea unei ape de masã suspecte (sucul de la o lãmâie pentru un litru de apã), pentru carnea de peste a cãrei prospetime este îndoielnicã.
4) Pentru pregãtirea laptelui prins: se toarnã sucul unei lãmâi picãturã cu picãturã în 1 litru lapte, amesteând cu o lingurã.
5) Prepararea limonadei: într-un recipient de 5 litri cu apã se pune o lãmâie tãiatã rondele, cu coajã cu tot, se amestecã de douã ori pe zi. Dupã 8 zile se strecoarã si se pune în sticle, care se astupã bine, se leagã cu sfoarã si se culcã sticlele.
6) Infuzia de coajã de la 2-3 lãmâi la 1 litru de apã.
7) Limonada purgativã: 11 gr carbonat de magneziu, 18 gr acid citric, 300 ml apã. Se va aromatiza cu tincturã de lãmâie.
8) Lãmâia intrã în compozitia alcoolatului de melisã (sau roinitã) compus.
9) Lãmâia este un alcalinizant si antiacid gastric.
10) Lãmâia are mai mult suc dacã este lãsatã 5 minute în apã caldã.
CÂTEVA RETETE UTILE:
*Pentru a curãta vasele de aramã înnegrite, se freacã cu 1 lãmâie acoperitã cu sare mare.
*Pentru a curãta bijuteriile de argint, se freacã cu o felie de lãmâie, se clãtesc cu apã caldã si se usucã prin stergere cu o piele de cãprioarã.
*Pentru curãtirea unei sobe de marmurã albã, se freacã cu 1 lãmâie insistând asupra petelor. Se sterge cu o cârpã moale îmbibatã în ulei.
*Pentru a curãta rugina de pe rufele albe, se pun rondele de lãmâie între 2 straturi de pânzã, apoi se pune pânza peste patã si se preseazã cu un fier de cãlcat foarte cald.
*Pentru curãtarea chiuvetei pãtate, se freacã cu un amestec din 1 ceascã de suc de lãmâie, sare finã (cât se ia între degete).
*Petele de legume, fructe sau cernealã de pe degete, dispar dacã se freacã cu suc de lãmâie.
*Pentru îndepãrtarea moliilor, se pune în dulap un sãculet cu coajã de lãmâie uscatã.