Ciumafaie
·
plante medicinale
·
remedii babesti
·
remedii naturiste
·
Retete naturiste
·
sanatateverde
·
terapii naturiste
Ciumafaie
Ciumafaie
Denumire stiintifica: Datura stramonium Fam. Solanacee.
Denumiri populare: bolundare, buruiana bolunda, buruiana de capul cânelui, ciumahaie, ciumafaia cucului, ciuma fetei, durhan, laur, laur porcesc, mar ghimpos, matraguna gunoiului, nebuneala, tatura, turbar, etc.
În traditia populara: frunzele crude, dar mai ales palite în foc, se puneau pe rani si taieturi, ca sa traga puroiul.
Apa de pe frunze se folosea contra durerilor de ochi.
Cu decoctul frunzelor se spalau umflaturile, iar cu ele se faceau oblojeli.
Se fierbeau si se puneau în oblojeli la dureri de gât.
Se mai folosea contra durerilor de picioare, ale reumatismului. Semintele se puneau în rachiu de drojdie, cu care se frecau bolnavii si apoi se �pripeau� la soare sau pe lânga foc.
În alte zone se faceau bai sau spalaturi tot pentru reumatism.
Dozata cu grija se folosea intern. Se puneau seminte. Se pisau sau frunze pisate cu apa, ori samânta pisata sau radacina, puse în rachiu.
În tinutul Botosanilor, pentru diaree cu sânge, se lua o maciulie, care are mai multe despartituri cu seminte negre, se lua samânta dintr-o despartitura, se ardea, se facea praf care se împartea în 9 parti, din care 8 se aruncau, iar cea ramasa se împartea în trei, luându-se în trei dimineti cu putin rachiu. Plamadita în alcool, se întrebuinta contra herniei. Din partile aeriene se faceau bai în ascita. Se mai folosea pentru combaterea artritei si astmului bronhic.
Ceaiul din frunze de laur, cu frunze de mesteacan, afin si traista ciobanului, se folosea la diabet, luându-se de 3 ori pe zi, înainte de mâncare.
Compozitia chimica: contine alcaloizii daturina cu hiosciamina, atropina si scopolamina, leucina, acizii aspartic, cisteic, glutamic, (enzime, acizi organici- oxalic, malic, citric, fumaric, succinic, aconitic, lactic), ulei eteric, saruri minerale, etc.
Proprietati: frunzele si semintele sunt antiasmatice, antimalarice, antiinflamatoare, antispastice mai ales în afectiunile gastrice.
Datorita scopolaminei în cantitate mica are si o actiune calmanta asupra sistemului nervos central.
Se mai citeaza rezultatele deosebite obtinute în boala Parkinson.
Mod de preparare si administrare:
-Pulbere din frunze: se va lua doar cântarit farmaceutic câte 0,5 g din 4 în 4 ore.
-Decoct din 0,5 g frunze uscate si maruntite fierte pentru 10 minute în 250 ml apa. Se strecoara. Aceasta cantitate se va consuma în 24 ore.
-Tigari din frunze: în combinatie cu frunze de tutun (la o tigare nu se va pune mai mult de 0,5 g de frunze de ciumafaie (sunt la farmacie tigari antiasmatice).
Toxicitate: toate partile plantei sunt otravitoare pentru om. Semnele intoxicatiei sunt în ordinea urmatoare: halucinatii, voma, tulburari de vedere, accelerarea pulsului, accelerarea respiratiei, febra în general mare, urmate de paralizie si moarte.
Se pot folosi doar sub supraveghere medicale si se respecta dozele.
Se utilizeaza la urmatoarele afectiuni: afectiuni gastro-intestinale, astm, bube, dureri de gât, dureri de ochi, dureri de picioare, nervozitate, paraziti intestinali,(clisme), rani, reumatism, taieturi.
Contraindicatii: nu se supradozeaza deoarece poate produce dereglari stomacale sau chiar intoxicatie. În cazul intoxicatiei se va administra carbune medicinal, sub forma de praf luat cu lingurita. În lipsa se poate lua lapte cât mai mult care se va bea. Se poate consuma caldut.
Denumire stiintifica: Datura stramonium Fam. Solanacee.
Denumiri populare: bolundare, buruiana bolunda, buruiana de capul cânelui, ciumahaie, ciumafaia cucului, ciuma fetei, durhan, laur, laur porcesc, mar ghimpos, matraguna gunoiului, nebuneala, tatura, turbar, etc.
În traditia populara: frunzele crude, dar mai ales palite în foc, se puneau pe rani si taieturi, ca sa traga puroiul.
Apa de pe frunze se folosea contra durerilor de ochi.
Cu decoctul frunzelor se spalau umflaturile, iar cu ele se faceau oblojeli.
Se fierbeau si se puneau în oblojeli la dureri de gât.
Se mai folosea contra durerilor de picioare, ale reumatismului. Semintele se puneau în rachiu de drojdie, cu care se frecau bolnavii si apoi se �pripeau� la soare sau pe lânga foc.
În alte zone se faceau bai sau spalaturi tot pentru reumatism.
Dozata cu grija se folosea intern. Se puneau seminte. Se pisau sau frunze pisate cu apa, ori samânta pisata sau radacina, puse în rachiu.
În tinutul Botosanilor, pentru diaree cu sânge, se lua o maciulie, care are mai multe despartituri cu seminte negre, se lua samânta dintr-o despartitura, se ardea, se facea praf care se împartea în 9 parti, din care 8 se aruncau, iar cea ramasa se împartea în trei, luându-se în trei dimineti cu putin rachiu. Plamadita în alcool, se întrebuinta contra herniei. Din partile aeriene se faceau bai în ascita. Se mai folosea pentru combaterea artritei si astmului bronhic.
Ceaiul din frunze de laur, cu frunze de mesteacan, afin si traista ciobanului, se folosea la diabet, luându-se de 3 ori pe zi, înainte de mâncare.
Compozitia chimica: contine alcaloizii daturina cu hiosciamina, atropina si scopolamina, leucina, acizii aspartic, cisteic, glutamic, (enzime, acizi organici- oxalic, malic, citric, fumaric, succinic, aconitic, lactic), ulei eteric, saruri minerale, etc.
Proprietati: frunzele si semintele sunt antiasmatice, antimalarice, antiinflamatoare, antispastice mai ales în afectiunile gastrice.
Datorita scopolaminei în cantitate mica are si o actiune calmanta asupra sistemului nervos central.
Se mai citeaza rezultatele deosebite obtinute în boala Parkinson.
Mod de preparare si administrare:
-Pulbere din frunze: se va lua doar cântarit farmaceutic câte 0,5 g din 4 în 4 ore.
-Decoct din 0,5 g frunze uscate si maruntite fierte pentru 10 minute în 250 ml apa. Se strecoara. Aceasta cantitate se va consuma în 24 ore.
-Tigari din frunze: în combinatie cu frunze de tutun (la o tigare nu se va pune mai mult de 0,5 g de frunze de ciumafaie (sunt la farmacie tigari antiasmatice).
Toxicitate: toate partile plantei sunt otravitoare pentru om. Semnele intoxicatiei sunt în ordinea urmatoare: halucinatii, voma, tulburari de vedere, accelerarea pulsului, accelerarea respiratiei, febra în general mare, urmate de paralizie si moarte.
Se pot folosi doar sub supraveghere medicale si se respecta dozele.
Se utilizeaza la urmatoarele afectiuni: afectiuni gastro-intestinale, astm, bube, dureri de gât, dureri de ochi, dureri de picioare, nervozitate, paraziti intestinali,(clisme), rani, reumatism, taieturi.
Contraindicatii: nu se supradozeaza deoarece poate produce dereglari stomacale sau chiar intoxicatie. În cazul intoxicatiei se va administra carbune medicinal, sub forma de praf luat cu lingurita. În lipsa se poate lua lapte cât mai mult care se va bea. Se poate consuma caldut.
0 comments :
Trimiteți un comentariu