MONTURILE SI TRATAMENTUL LOR

MONTURILE SI TRATAMENTUL LOR

Monturile reprezintã o deformare de împovãrare a antipiciorului cu insuficientã muscularã si ligamentarã. Acestea urâtesc picioarele si deformeazã încãltãmintea, constituindu-se ca o micã infirmitate.
Monturile (hallux valgus) sunt mai frecvent întâlnite la femei (96% din cazuri). Prezenta lor la bãrbati este rarã si deseori ridicã probleme neurologice. De obicei monturile se asociazã altei deformatii a piciorului, platfusul (piciorul plat). Multi pacienti acuzã dureri la nivelul soldurilor, a genunchilor si gleznelor si sunt tratati pentru coxartroze sau gonatroze, dar care în realitate au un picior plat. Pozitia pentru care platfusul o impune piciorului suprasolicitã într-un ax anormal articulatiile membrului inferior, determinând dureri locale reflexe si de suprasolicitare.
Cel mai frecvent piciorul plat este deformat si anterior, la nivelul antipiciorului. Pe mãsura avansãrii în timp, antipiciorul plat se deformeazã progresiv, se lãteste, degetele se resfirã, iar degetul mare (hallucele) deviazã spre celelalte degete, în cazuri avansate ajungând sã se încalece. În limbajul curent prin monturi, bolnavul se referã doar la tumefactia osoasã care apare pe fata internã a piciorului, la baza degetului mare. Aceasta este o exostozã, un plus de os, care apare pe capul metatarsianului. Tegumentele de la acest nivel, în contact cu încãltãmintea, se îngroasã. Se pot chiar cornifica, lãsând un aspect de bãtãturã, sub care se formeazã o bursã. În realitate, deformitatea pe care o numim "hallux valgus" este mult mai complexã. Ne aflãm de fapt în fata unui picior complex deformat cu bolata plantarã longitudinalã prãbusitã si bolta anterioarã absentã sau inversatã, realizând asa zisul picior plat anterior. Degetele se resfirã, metatarsianul deviazã spre partea internã a piciorului si degetul I (hallucele) deviazã înspre exterior (în valgus). Sub capul metatarsianului 1 se aflã într-o chingã ligamentarã douã mici oscioare sesamoide care au rolul de a intermedia contactul pe sol al capului metatarsianului. Când piciorul se resfirã deformându-se, cele douã oscioare sesamoide se deplaseazã spre exterior si se aseazã între capetele metatarsienelor 1 si 2 pe care, în efortul de staticã, în încãrcarea pe picior, le depãrteazã progresiv, constituind un factor agravant al hallux-valgusului. Datoritã pozitiei cãzute sau chiar rãsturnate a boltei anterioare, degetele 2-3-4-5 încep si ele sã se deformeze treptat, luând aspect de "degete în ciocan".
Ligamentele la nivelul antipiciorului si al degetelor slãbesc, tendoanele extensoare încep sã fie în tensiune si pot fi vãzute sub piele ca si când ar fi mai scurte. În stadii de început, antipiciorul este suplu si corectarea, ridicarea boltei plantare cu o pelatã înãltãtoare plasatã înapoia capetelor metatarsienelor readuce degetele piciorului în pozitia normalã, reechilibrând statica antipiciorului. Boala începe devreme, în jurul vârstei de 20-22 ani si, în lipsa corectãrii boltelor plantare, evolueazã destul de repede. Pantofii cu vârful ascutit si în general încãltãmintea pe care o gãsim în comert, constituie un factor agravant al deformãrii piciorului. Pantoful, în mod corect, ar trebui sã fie confectionat la comandã si din piele mai durã, rotund anterior, întãrit în fatã si spate (nu decupat) cu staif si carâmb si sã aibã în interior înãltãtoare ale boltii plantare (longitudinalã si anterioarã).
TRATAMENTUL HALLUX VALGUS-ULUI
În stadii de început tratamentul este o problemã de bun simt: înãltãtoarele plantare, încãltãmintea corectã, eventual mici tampoane de cauciuc sau silicon între degetele 1 si 2. Când exostaza, montul de pe fata internã a antipiciorului, devine mai mare sau supãrãtoare, este util sã se intervinã chirurgical. Operatia este usoarã si constã în rezectia acestei exostaze si reechilibrarea antipiciorului prin retensionarea chingii ligamentare sesamoidale (operatia Schede-Rãdulescu). Dacã antipiciorul este mult rãsfirat si fixat în aceastã pozitie, se mai poate adãuga la operatia mai sus mentionatã si readucerea într-o pozitie corectã a metatarsianului 1 printr-o rezectie coneiformã la baza sa (operatia de tip Renier). Aceastã operatie este mai laborioasã si necesitã un timp mai mare pânã la vindecare, întrucât implicã consolidarea osteotomiei de corectie a metatarsianului.
De retinut cã monturile nu se mai refac dacã sunt operate corespunzãtor.
O altã metodã care previne artroza în articulatia metatorsofalangianã a halluciului este operatia Brandes, când în plus fatã de operatia Schede-Rãdulescu, se face si rezectia bazei falangei 1 a hallucelui. Degetele în ciocan pot fi foarte bine rezolvate printr-o simplã rezectie interfalangianã urmatã de osteosintezã (stabilizare cu câte o brosã). De retinut cã aceste tipuri de operatii propuse în hallux-valgus, sunt considerate cele mai bune.
Monturile operate nu se mai refac dupã extirpare, dar deformarea antipiciorului poate sã continue dacã:
- dupã operatie nu se corecteazã boltile piciorului cu pelate înãltãtoare bune;
- nu se poartã încãltãminte corectã, confectionatã din piele mai durã, cu staif si carâmb;
- bolnavul nu intrã în limitele de greutate normalã;
- nu s-a fãcut operatia indicatã.
Hallux-valgus se poate trata fãrã operatie numai în stadiile initiale folosind înãltãtoarele pentru boltile plantare, pelatã de cauciuc sau silicon în spatiul 1 interdigital, pentru redresarea directiei haluciului si folosirea unei încãltãri corecte.
Nu se mai trateazã dacã deformatiile antipiciorului au ajuns la o stare de fixitate sau când exostazele (monturile) sunt incomode.
Bãtãturile de pe degetele în ciocan si de pe mont nu se recomandã a fi scoase de pedichiurist sau tratate cu substante caustice, creioane cu nitrat de argint, zãpadã carbonicã sau plasturi speciali care se gãsesc în comert.
Bãtãturile apar ca reactii ale oaselor antipiciorului la pozitiile anormale în care ajung si la contactul cu încãltãmintea. Nu bãtãtura trebuie înlãturatã, ci cauza aparitiei acesteia. Trebuie retinut cã operatia, cu exceptia cazurilor incipiente, este singurul tratament posibil si rational. Operatia se poate efectua la orice vârstã. În cazurile usoare, mersul normal se reia dupã 21 de zile.