Importanta fiziologica a apei

Importanta fiziologica a apei

Apa este unul dintre cele mai necesare elemente ale vieţii, constituind mediul în care se desfăşoară toate procesele vitale.

Problema igienei apei vizează interesele populaţiei în întregime. Această particularitate decurge din importanţa apei în procesele fiziologice ale organismului. Apa, ca factor principal al mediului ambiant, determină, în mare măsură, sănătatea şi condiţiile sanitare ale populaţiei.

Apa reprezintă unul dintre componenţii de bază ai organismului. Cu cât organismul este mai tânăr, cu atât conţinutul lui în apă este mai mare. Astfel, embrionul uman la o lună conţine 97% apă, la 8 luni conţine 83%, nou-născuţii -71,2%, iar adultul - 65%. Apa participă la majoritartea proceselor biochimice din organism, intră în compoziţia secreţiilor şi a celor mai multe substanţe legate de procesul vieţii.

De asemenea apa ajută la eliminarea, prin urină, a substanţelor rezultate în urma proceselor vitale şi a unei părţi din substanţele toxice pătrunse în organism. Scăderea cantităţii de apă din organism se numeşte deshidratare. Nevoia de apă se manifestă prin senzaţia de sete.

Apa se pierde în permanenţă din organism, în special pe cale renală cu urina (1000-1500 cm3 pe zi) şi prin transpiraţie (600-1000 cm3 în medie). În cazuri patologice pot apărea deshidratări în urma scaunelor diareice frecvente, a vărsăturilor sau a hemoragiilor.

O deshidratare nesemnificativă poate provoca dereglări semnificative în starea sănătăţii organismului. La pierderea a 10% din apa corpului se observă o nelinişte bruscă, slăbiciune, tremorul extremităţilor. În experienţele efectuate pe animale s-a constatat că pierderea a 20-22% de apă determină sfârşitul letal. Aceasta se explică prin faptul că procesele digestive, sinteza substanţei vii din organism şi toate reacţiile metabolismului au loc numai în prezenţa apei.

Apa pierdută din organism, în mod fiziologic sau patologic, este înlocuită prin apa de băut sau cea conţinută în alimente. După ingerare, apa pătrunde în stomac, unde se absoarbe în cantitate extrem de mică şi apoi în intestin, unde are loc absorbţia maximă. În cazul când ingestia depăşeşte necesităţile în apă, se măreşte excreţia apei prin rinichi. Funcţionează deci în permanenţă acest echilibru între ingestia şi excreţia de apă.

Datorită necesităţii vitale în apă a organismului, omul nu poate suporta lipsa de apă decât timp foarte scurt. Cantitatea de apă de care are nevoie un organism pe zi este de 2,5-3 litri. Această cantitate este asigurată astfel: 1,0-1,5 litri prin băuturi, 1,0-1,2 litri prin alimente, 0,5 litri se formează în organism în urma diferitelor procese biochimice.

Populaţia are nevoie de apă nu numai pentru băut, ci şi pentru numeroase necesităţi cotidiene, ceea ce face ca importanţa igienică să crească foarte mult.