IMUNA- POLIARTRITA REUMATOIDA

BOLI REUMATISMALE DE CAUZA IMUNA- POLIARTRITA REUMATOIDA


Exista si boli reumatismale infectioase, a caror cauza nu este cunoscuta si anume:
- Poliartrita reumatoida sau P.C.E. (poliartrita cronica evolutiva).
- Spondilita anchilozanta (S.A.) sau pelvispondilita.
Definitie: poliartrita reumatoida (poliartrita cronica evolutiva) este o inflamatie poliarticulara cronica, care evolueaza indelungat, cu puseuri acute, localizata de predilectie la articulatiile mici ale extremitatilor, simetrica, cu modificari radio-logice de osteoporoza si teste biologice pozitive pentru factorii reumatoizi.
Spre deosebire de reumatismul articular acut, care „musca inima si linge articulatiile", poliartrita reumatoida nu intereseaza inima, dar „musca articulatiile" si cand si-a implantat dintii in articulatii, nu le mai lasa, pana la distrugerea lor mai mult sau mai putin completa" (De Seze).
Este cea mai invalidanta dintre formele de reumati sm
Etiopatogenie: boala afecteaza in special sexul feminin, la varste tinere (25 - 40 de ani). Se pare ca un rol adjuvant il are climatul rece si umed. Astazi P.R. este privita ca o boala imunologica. La aceasta a contribuit descoperirea factorului reumatoid, care este o imunoglobulina M anti-imunoglobulina G, deci un anticorp anti-gammaglobulinic, produs de celulele limfoplasmocitare. Al doilea element care pledeaza pentru originea imunologica este prezenta, in articulatiile bolnavului cu P.R., a polinuclearelor cu incluziuni, denumite ragocite. Incluziunile acestora contin imunoglobuline. P.R. apare deci ca o boala imunologica cu localizare articulara, avand ca prima manifestare sinovita reumatoida. Stimulul antigenic este inca necunoscut. Se discuta despre rolul unui streptobacil hemofil, al unei micoplasme, despre virusurile persistente, latente.
Anatomie patologica: macroscopic, leziunile in P.R. sunt distructive, interesand toate elementele articulare: sinoviala, capsula, cartilajele, epifizele osoase, ca si formatiunile periarticulare (muschii, tendoanele). Leziunea debuteaza la nivelul sinovialei, care devine granuloasa, burjoneaza (inmugureste) si, de aici, prinde cartilajul articular, pe care-1 distruge. in locul tesutului distrus apare tesut fibros, care face sa adere cele doua suprafete osoase, diminuand miscarile si producandu-se anchiloza fibroasa partiala. Totodata, osteoporoza - care este un semn precoce in P.R. - conduce la formarea cariilor osoase in epifize (microgeode). in acest fel nu va intarzia sa apara osificarea prin infiltrari calcice, determinand sudarea extremitatilor osoase, si deci, anchiloza osoasa definitiva. in continuare, capsula si tendoanele vor prezenta edem si muschii vor fi atrofiati.

Simptomatologie: in evolutia bolii se deosebesc patru stadii: stadiul I (polial-gic), dominat de durere; stadiul II (exsudativ), in care, alaturi de durere, apar redoa-rea articulara, tumefactiile si deformarile articulare; stadiul III (proliferativ), dominat de atrofii musculare, anchiloze si subluxatii; stadiul IV (terminal, reprezentand ultima faza din evolutia bolii), apare dupa 15-20 de ani de la debut, bolnavul devenind un invalid care-si petrece toata viata in pat. Dupa intensitatea osteoporozei, a deformarilor articulare si a anchilozelor, se deosebesc: stadiul precoce (I), fara leziuni distructive, dar cu discreta osteoporoza si capacitate functionala completa; stadiul moderat (II), cu osteoporoza, durere, redoare, atrofie musculara redusa si capacitate functionala inca normala; stadiul sever (III), cu osteoporoza, leziuni distructive intinse, mari atrofii musculare si deformari articulare (subluxatii) si capacitate functionala limitata; stadiul terminal (IV), cu osteoporoza, leziuni distructive mari, anchiloza osoasa, atrofii musculare intinse, mari deformari articulare si infirmitate importanta, bolnavul fiind obligat sa stea in pat sau in fotoliu si neputandu-se ocupa de sine.
Diagnosticul P.R. in perioadele avansate este relativ usor, dar atentia trebuie indreptata catre diagnosticul precoce. S-au elaborat 11 criterii pentru stabilirea diagnosticului in faza incipienta: 1) redoare articulara matinala; 2) durere sau sensibilitate la mobilizare la cel putin o articulatie; 3) tumefierea partilor moi la cel putin una dintre articulatii, pe o durata minima de 6 saptamani: 4) tumefierea (observata de medic) a uneia sau mai multor articulatii intr-un interval de 3 luni; 5) tumefierea articulara simetrica (observata de medic), cu atingerea articulara, chiar fara simetrie absoluta, a articulatiilor metacarpo-falangiene, interfalangiene proximale sau metatarso-falangiene, dar nu si a interfalangienelor distale; 6) nodo-zitati subcutanate (observate de medic); 7) leziuni radiologice tipice, cel putin cu decalcifiere osoasa (modificarile degenerative nu exclud o P.R.); 8) reactia de he-maglutinare pozitiva pentru factorul reumatoid (pozitiva la mai mult de 5% fata de cazurile-martor); 9) lichidul sinovial sarac in mucina; 10) prezenta a cel putin trei din alterarile histologice ale sinovialei: hipertrofie viloasa, infiltratie limfo-pasmocitara cu tendinta la formare de noduli limfocitari, depozite de fibrina la suprafata sinovialei, proliferare de celule sinoviale superficiale, focare de necroza;
I 11) prezenta histologica a nodulului reumatoid in nodozitatile subcutanate.
I Pentru un diagnostic probabil sunt necesare 4 criterii, pentru un diagnostic sigur 4 - 7, iar pentru unul evident, 7 criterii. Dupa opinia altor autori, P.R. este clasica daca 7 - 8 criterii sunt prezente, definita, in cazul a 5 - 6 criterii prezente, probabila cand 3-4 criterii sunt satisfacute, durata semnelor articulare fiind de cel putin 3-4 saptamani.
In practica, diagnosticul de P.R. este sugerat „cand, la o femeie, se instaleaza insidios tumefactii dureroase ale articulatiei interfalangiene proximale sau meta­carpo-falangiene, cu tendinta la simetrie, insotite de redoarea matinala a mainilor, alterarea starii generale si V.S.H. crescuta, chiar daca serologia este negativa"



in perioada de stare, boala este dominata de manifestarile articulare: dureri, tume­factii, devieri, deformari si anchiloze. Limitarea miscarilor este accentuata datorita atat durerilor, cat si contracturilor musculare, care contribuie in mare masura si la aparitia devierilor si deformarilor. in primul rand sunt interesate articulatiile metacarpo-falangiene si mai tarziu celelalte. Alaturi de manifestarile articulare se intalnesc atrofii musculare dureroase, modificari ale tegumentelor (subtiate, netede, pigmentate, cu unghii uscate si friabile), nodozitati subcutanate, manifestari oculare (irite, iridociclite). in perioadele evolutive starea generala este alterata; se consemneaza subfebrilitatea si prezenta semnelor biologice: V.S.H. depaseste la ora 30 - 80 mm; leucocitoza discreta; ragocitein lichidul sinovial; factori antinucleari in ser, dar mai ales pozitivitatea probelor Waaler-Rose si Latex, care evidentiaza prezenta factorului reumatoid. Examenul radiologie pune in evidenta osteoporoza, la inceput limitata, la nivelul oaselor carpului, mai tarziu difuza si insotita de microgeode, iar in formele avansate - disparitia spatiilor articulare, subluxatii, anchiloze osoase. in faza terminala, bolnavul a devenit un invalid total, casectic, cu infirmitati grave. in acest stadiu procesul inflamator de obicei se stinge, desi pot aparea noi puseuri.
Diagnosticul pozitiv se bazeaza in stadiul initial, precoce, pe criteriile enuntate, iar in stadiile tardive, pe tablourile clinic, articular - dominat de artralgii, redoare, tumefactii, deviatii, deformari si anchiloze articulare (osteoporoza si microgeode) -si biologic.
Diagnosticul diferential trebuie sa aiba in vedere lupusul eritematos diseminat (leucopenie, V.S.H. crescuta, eruptie faciala „in fluture", anticorpi antinucleari in ser), guta pseudoreumatoida (tofi gutosi, hiperuricemie, proba la colchicina pozitiva), R.A.A. in special forma subacuta sau reumatismul fibros Jaccoud, spondilita anchilozanta (sexul masculin, Semnele radiologice la nivelul coloanei vertebrale), artrozele active (varsta inaintata, prinderea articulatiilor mari), reumatismul psoriazic (placarde psoriazice), artrita gonococica (mono- sau oligoartrita, mai ales la picior, infectie gonococica), sindromul Reiter (uretrita, conjunctivita, keratodermie, balanita, diaree), reumatismul palindromic (puseu dureros poliarticular reversibil in ore sau zile, cu V.S.H. normala) etc.

Forme clinice:
- Sindromul Felty, foarte grav, la care se asociaza splenomegalia, leucopenia, adenopatia si pigmentatia bruna a fetei si extremitatilor, cu alterarea starii generale, conduce la exitus.
- Boala Chauffard-Still apare intre 2 si 6 ani si se caracterizeaza prin patru semne importante: a) artrite; b) poliadenopatie; c) splenomegalie; d) alterarea starii generale.
- Sindromul Fiessinger-Leroy - caracterizat prin triada: uretrita, conjunctivita, artrita - este determinat de o infectie dizenterica.
- Sindromul Gougerot-Sjogren este o P.R. la care se adauga fenomene oculare (keratoconjunctivita uscata: „bolnavii nu pot plange"); salivare: parotidele, mai rar submaxilarele si sublingualele sunt hipertrofiate si dureroase; saliva este groasa si vascoasa; apare senzatia de uscaciune intensa a gurii, iar glandele salivare sufera un proces de atrofie.
- Forma cu sinovita exsudativa se caracterizeaza prin lichid intraarticular in mare cantitate; forma osteolizanta a falangelor, cu degete telescopate etc.
Evolutie, complicatii,prognostic: boala are o evolutie indelungata, cronica. P.R. se poate opri in evolutie in oricare stadiu, prin Tratament sau spontan, sau poate evolua spre casexie si exitus (prin una dintre complicatiile intercurente). in orice caz, duce la infirmitati care pun probleme importante in legatura cu Tratamentul si recuperarea functionala a bolnavilor.
Prognosticul este rezervat, datorita caracterului invalidant al bolii. Depinde insa de depistarea cat mai precoce a bolii si de instituirea timpurie a Tratamentului.
Tratament: in poliartrita reumatoida, acesta este complex si de lunga durata, in vederea recuperarii functionale a bolnavului, prin aceasta intelegandu-se refacerea capacitatii functionale a bolnavului (O.M.S.) pentru ca acesta:
- sa poata fi incadrat in munca sa anterioara;
- sa poata fi trecut intr-o alta activitate, conforma cu starea sa;
- sa corespunda unei munci asistate sau ajutate;
- sa se autoserveasca.
Deci, nu se poate vorbi despre Tratament in P.R., fara recuperare. Obiectivele recuperarii sunt: 1) stabilizarea bolii; 2) prevenirea devierilor, deformarilor si an-chilozelor; 3) combaterea retractiilor si redorilor; 4) refacerea partiala sau completa a capacitatii functionale motorii a bolnavilor.
in vederea acestui scop, Tratamentul trebuie sa indeplineasca urmatoarele condi-tii generale: sa fie precoce, continuu (adica in etape, cu pauze) si complex (medi-camentos, balneofizical, kineziterapie etc).
Desi poate urma o oarecare schema, Tratamentul nu va fi uniform; el trebuie
adaptat fiecarui bolnav, care-si „face boala lui", cu alte cuvinte Tratamentul trebuie
individualizat.
Tratamentul profilactic consta in asanarea focarelor infectioase, desi nu s-au
observat legaturi intre acestea si ameliorarea bolii. Se pare totusi ca acest Tratament
prezinta un avantaj care consta in evitarea complicatiilor si toleranta mai buna a
celorlalti factori terapeutici.
Tratamentul curativ face apel la:
- Tratamentul igieno-dietetic: repaus la pat (uneori chiar aparat gipsat - 7 - 8 zile), in pozitie relaxata, decontracturata, sub supravegherea permanenta a asistentei medicale.
in ceea ce priveste dieta, bolnavilor li se recomanda un regim alimentar bogat in proteine, vitamine, saruri minerale, grasimi. Mediul ambiant trebuie sa fie cald si uscat.
- Tratamentul medicamentos: utilizeaza 5 tipuri de medicamente:
-Aspirina este cea mai putin periculoasa, dar si cea mai putin activa. Actioneaza antipiretic, antalgic si antiinflamator, in doza de 3 - 4/zi. Aspirina efervescenta, cea asociata cu un antiacid sau cea micronizata sunt de preferat. Efectul redus si reactiile adverse (hemoragii digestive) ii restrang utilitatea.
- Fenamatii (acidul mefenamic, niflumic) sunt greu tolerati; Soripalul, la fel. Brufenul, antiinflamator nesteroid, administrat oral (3 - 6 drajeuri de 200 mg/zi)
sau in supozitoare, are efect asupra durerilor si redorii articulare.
Fenilbutazona da rezultate mai bune in spondilita. Produsul este comercializat sub forma de comprimate de 200 mg sau supozitoare de 250 mg; oxifenilbutazona (Tanderil) - 2 - 3 drajeuri de 100 mg/zi si Voltarenul -1 - 3 tablete/zi - sunt mai bine tolerate. Deoarece reactiile adverse sunt numeroase si grave (digestive, retentie hidrosalina etc), fenilbutazona si derivatii sai nu reprezinta o medicatie de cursa lunga, ci numai de atac (7-10 zile). Indometacinul, in doza de 50 - 100 mg/zi, este foarte util, dar toleranta sa ramane redusa. Antimalaricele de sinteza (clorochina, 300 mg/zi si hidroxiclorochin, 600 mg/zi) sunt mult intrebuintate. Retinopatia, tulburarile digestive si nervoase le scad toleranta.
- Sarurilede aur(crizoterapia), introduse in Tratamentul P.R. inca din 1929 (Fores­tier), isi pastreaza inca indicatiile. Se utilizeaza Alocrizina, Solganal B oleosum i.m., Mioral, Aurol etc Reactiile adverse sunt frecvente: prurit, eritrodermie, stomatita, diaree, nefroza, mieloza aplastica. Fiecare serie totalizeaza 0,5 - 1 g aur metilic saptamanal, doza nedepasind 3 - 5 cg. intre serii pauza este de 2 luni. Daca prima serie este ineficienta, nu se continua Tratamentul. Este bine ca bolnavul sa aiba seringa personala de 1 ml. Primele injectii se fac in doze progresive (1 - 2 - 3 cg). 50% dintre bolnavi beneficiaza de ameliorari. Este bine sa nu se inceapa Tratamentul cu saruri de aur, ci cu antireumatice.
-Imunosupresoarele sunt din ce in ce mai utilizate, pe baza conceptului cu privire la patogenia imunologica a P.R. Eficacitatea este neindoielnica. Cele mai folosite sunt: clorambucilul (6 comprimate de 2 mg/zi), ciclofosfamida (Endoxanul) (50 -150 mg/zi), azatioprina (Imuran), metotrexatul, Natulanul si in ultimul timp, D-Penicilamina - un antibiotic care poate scinda molecula de IgM. Terapia imunosupresiva ramane totusi o metoda de exceptie, datorita numeroaselor accidente si incidente.
- Corticoterapia este intrebuintata cand medicatiile precedente, izolate sau in asociere, nu mai dau rezultate. in mod curent se utilizeaza prednison (Supercortil), in tablete de 5 mg si Superprednol, in tablete de 0,5 mg si, in situatii speciale, Medrol (metilprednison), Triamcinolon, Decadron, Volon etc. Calea de administrare este generala sau locala (intraarticular - injectii cu hidrocortizon, Volon etc). Corticoterapia nu este un Tratament de fond, ci se administreaza numai in circumstante speciale: pe cale generala, in caz de febra mare, anemie severa, deficit ponderal, forme hiperalgice etc; pe cale locala - intraarticular -, in formele severe, ce au contraindicatii pentru calea generala, ca adjuvant in terapia de fond, in procedurile ortopedice sau in reabilitarea si prevenirea deformarilor articulare si in articulatiile dureroase, cand alte medicatii raman fara efect. Dozele se scad progresiv (20 ,15, 10 mg), pentru a nu induce cortizonodependenta. Se folosesc doze minime eficiente (7-15 mg prednison). Evaluarea rezultatelor se face dupa 4 - 8 saptamani de Tratament. Terapia indelungata induce reactii adverse: osteoporoza, retentie de sare, diabet, hipertensiune arteriala, tromboflebite, tuberculoza, ulcer gastric, complicatii psihice. Pe timpul Tratamentului cortizonic se recomanda urmatoarele masuri de precautie: antiacide, anabolizante, restrictie de sare. Cortizonodependenta este un accident care apare frecvent dupa Tratament indelungat, intunecand prognosticul.
Tratamentul chirurgical: consta in sinovectomie (curatirea articulatiei de mu­gurii sinoviali) si sinoviorteza, care consta in distrugerea sinovialei articulare infla­mate, prin injectarea in articulatie a unei substante radioactive sau neradioactive.
Tratamentul ortopedic: este mai mult un Tratament corectiv si aduce reale servicii, mai ales prin corectarea pozitiilor vicioase.
Recuperarea: poliartrita reumatoida este una dintre afectiunile reumatice cu cel mai puternic caracter invalidam, care determina infirmitati uneori destul de grave, facand din bolnavi, adevarati dependenti sociali. Din aceasta cauza se impun masuri terapeutice eficiente, care sa poata conduce fie la prevenirea acestor invaliditati, fie la refacerea - pe cat este posibil - a capacitatii fizice atat de lezate a acestor bolnavi. Aceasta se realizeaza prin recuperare si presupune perseverenta, rabdare si, mai ales, cooperarea intre bolnav si medic. Daca bolnavul nu este cooperant, totul este ratat.
Evaluarea deficitului motor. inainte de aceasta insa trebuie sa ne dam seama in ce consta de fapt deficitul motor, cu alte cuvinte trebuie sa testam, sa evaluam functiile musculara si articulara - sa facem bilantul articular si muscular. Bilantul articular consta in testarea mobilitatii articulare. Avand in vedere ca miscarea dintr-o articulatie se face in jurul unei axe si sub un anumit unghi (articulatia este o parghie), deducem de aici ca bilantul articular se va exprima, referindu-se la miscarea articulatiei respective, in grade (de exemplu: 20°, 45° etc). Bilantul muscular se apreciaza clinic, dinamometric si electromiografic. Clinic, se foloseste metoda celor trei teste (elaborata de Ch. Rocher); A, B si C. Testul,4 se apreciaza cand muschii nu au nici un fel de contractie posibila si se noteaza cu 0. Testul B se refera la posibilitatea muschilor de a efectua miscari contra gravitatiei. Testul C se refera la muschii ce inving gravitatia, plus o rezistenta supraadaugata.
O alta metoda, foarte interesanta si folosita in bilantul muscular, este cea a lui Lovett, care face urmatoarele notatii: N = normal; B = bun; P = acceptabil; M = mediocru; T = „trace" (urme de contractie musculara); 0 = fara contractii.
Dinamometria foloseste dinamometrul, iar electromiografia, curentul electric.
Pentru marii deficienti motori se poate folosi, in plus, metoda Flechter, care cuprinde 72 de teste referitoare la diferite acte motorii pe care bolnavul este chemat sa le execute (pieptanat, spalat, imbracat, mers in casa, mers pe strada,, pe scara etc).
Metodele de Tratament folosite in recuperarea bolnavilor suferinzi de P.R. pot fi introduse simultan sau succesiv, avand in vedere obligativitatea individualizarii terapiei. in orice caz, astazi nu este de conceput un Tratament singular in P.R. (adica numai Tratament medicamentos); acestuia trebuie sa i se adauge, obligatoriu, si celelalte metode folosite in vederea recuperarii functionale a bolnavului. Desigur, se va incepe cu Tratamentul medicamentos: crizoterapia, corticoterapia generala sau locala - dupa caz - antimalaricele de sinteza. Scopul este stabilizarea bolii, adica impiedicarea evolutiei progresive. Numai in faza exsudativa, algica, acuta, imobilizarea de scurta durata (pe timpul noptii, de exemplu), prin aparate gipsate „de postura", este binevenita, ea avand un efect relaxant, decontracturant si antalgic. Repausul articular se face pe plan tare, in pozitia functionala a articulatiei respective. Imobilizarea trebuie alternata cu repetate contractii musculare, chiar pe planul patului, sub aparatul gipsat, deci statice - asa-numitele miscari izometrice. in acest fel se combate chiar de la inceput tendinta la atrofii musculare, mentinandu-se sau refacandu-se tonusul musculaturii respective. Astfel tendinta la anchiloza, la redoare in flexie a genunchiului trebuie combatuta prin aplicarea unor saci mici de nisip deasupra, iar sub calcai a unor pernite. Medicul fixeaza articulatia in aceste pozitii functionale, si nu antalgice, care sunt vicioase, asistentei revenindu-i sarcina de a le verifica si supraveghea. Balneofizioterapia este un complex de metode terapeutice care cuprinde elec-troterapia, hidroterapia, hidro-kinetoterapia, termoterapia, masajul, balneoterapia si cura balneara.
Electroterapia este un pretios adjuvant terapeutic. Se aplica bolnavului chiar la pat (diadinamice, ionizari, ultraviolete etc). Progresiv se pot adauga si alte pro­ceduri: solux, masaj cu miscari active facute la pat. Pe masura ce bolnavul va putea fi mobilizat, Tratamentul va fi imbogatit cu celelalte proceduri balneofizicale, si anume: hidro-kinetoterapie (miscarea in apa este mult mai usoara, inotul in bazin fiind o excelenta procedura de recuperare); baile medicamentoase (cu sare sau plante) au efect relaxant, antalgic si neurosedativ. in faza stabilizata se pot indica cure balneare adecvate (Felix, Govora, Herculane, Bazna etc).
Kineziterapia inseamna terapie „prin miscare" (de la grecescul kinesis = mis­care). Este o metoda fara de care nu se poate concepe recuperarea in poliartrita reumatoida. Miscarile indicate sunt active, activ-pasiv (miscari ajutate sau asistate) si cu opunerea unei rezistente. intotdeauna se incepe cu miscarile active, si nu cu cele pasive, care forteaza articulatia si favorizeaza sau „aprind" inflamatia.
Miscarile active fac apel la posibilitatile si starea reala a articulatiilor; la fel si hidrokinetoterapia (miscarile in apa), mult mai usor de efectuat si cu un cert efect psihic. De asemenea pot fi utilizate unele aparate - scripeti, bicicleta ergometrica, planseta cu rotile, inele pentru maini, claviatura, talpa cu arc etc.
Miscarile cu rezistenta se indica mai tarziu, intr-o faza stabilizata, folosindu-se contragreutati care redau si cresc forta musculara. Este absolut necesara „incalzirea musculara" inaintea acestor excercitii. incalzirea musculara se poate realiza si prin termoterapie (solux, parafina etc).
Miscarile pasive nu sunt indicate in reumatismul inflamator.
Daca miscarea izometrica intretine forta musculara si creste tonusul, cea izotona dezvolta amplitudinea de contractie, mobilitatea si finetea.
Ergoterapia (ergon = munca) mai poarta si denumirea de terapie ocupationala si constituie „anticamera reintegrarii bolnavului in munca". in poliartita reumatoida se indica diverse profesii, meserii etc. - de exemplu: legatul cartilor, cartonajul,
tesutul de covoare, impletitul (cosuri sau textile,) munca de artizanat etc. Tot in aceasta perioada se realizeaza si readaptarea la deprinderile si gesturile uzuale si profesionale (toaleta zilnica, mersul, scrisul, desenul).
Reintegrarea in munca este ultima etapa - scopul in sine al recuperarii. Aceasta se face, dupa cum am mai amintit, fie redand bolnavului munca sa anterioara, fie oferindu-i o alta munca mai usoara, adecvata stadiului in care boala a putut fi sta­bilizata.
Tratamentul stadial al P.R. in stadiul I, se administreaza ca Tratament de fond antimalarice si ca adjuvant acidul acetilsalicilic (2 - 3 g/zi) sau antalgice minore; in stadiul II, se face Tratament de fond cu antimalarice sau crizoterapie (daca prima cura este negativa, se renunta); se adauga Brufen, fenamati, fenilbutanoza, Indocid, corticoterapie locala; in stadiul III, corticoterapie locala, sinovectomie, sinoviorteza, antireumatice etc; in stadiul IV, se administreaza, pe langa celelalte medicatii, citostatice si penicilamina D.
Antiinflamatoarele nesteroidiene, utilizate in Tratamentul poliartritei reumatoide si a celorlalte reumatisme degenerative sau inflamatorii sunt urmatoarele:
- Aspirina si medicamentele inrudite: benorilat (Benoral)
- Indometacinul si medicamentele inrudite. Indometacinul se administreaza in capsule de 25 mg si in supozitoare de 50 mg, in doze de 50 - 150 mg, dupa mese (preparate similare: Indocid, Tolmetin, Tolectin, Clinoril.
- derivatii acidului propionic: ibuprofenul (Brufen, Padudeh), sub forma de drajeuri de 200 mg, in doze de 1600 mg/zi, in 4 prize, dupa mese; naproxen (Naprosyn), fenoprofen (Fenopron), ketoprofen (Profenid) capsule de 50 mg, 3 - 6 pe zi, flurbiprofen (Froben, Cebutid, Flugalin) in doze de 150 - 300 mg, 3 - 6 drajeuri pe zi in 3 prize. Efectul antiinflamator este superior precedentelor.
- fenamatii: acid mefenamic (Ponsyl), acid flufenamic (Arlef), acid niflumic (Nifluril).
- derivatii pirazolonici: fenilbutazona in drajeuri de 200 mg si supozitoare de 250 mg, 400 - 600 mg, in 2 - 3 prize, timp de 7 zile, apoi doza de intretinere 16 - 20 de zile, 200 - 300 mg/zi; Oxifenbutazona (Tanderil), cu efect superior si cu tul­burari mai reduse, administrat in doze de 300 - 400 mg/zi; clofezona (Perclusone), cu efect superior (capsule de 200 mg si supozitoare de 400 mg), in doze de 600 -1200 mg/zi.
- derivatii acidului fenilacetic: alclofenac (Mervan), diclofenac (Voltaren), in drajeuri de 50 mg (sau supozitoare), 150 - 300 mg/zi, in doza de atac si in continuare Tratament de intretinere 50 - 100 mg/zi. Se poate folosi si Voltaren Retard (drajeuri de 100 mg), un drajeu seara la culcare.