DIABETUL ZAHARAT TARDIV

DIABETUL ZAHARAT TARDIV


Este o boala metabolica cronica, care are drept cauza principala deficitul absolut sau relativ de insulina si se caracterizeaza prin perturbarea predominanta a me­tabolismului glucidic, cu hiperglicemie, glicemii pe nemancate ce depasesc 120 mg%, prezenta de glucoza in urina, alaturi de afectarea si a celorlalte metabolisme (lipidic si protidic).

Clinic se deosebesc:
- Diabetul zaharat de tip I (insulinodependent), care se echilibreaza numai prin Tratament cu insulina. Se intalneste la 15 - 20% dintre cazuri. Apare la copil (diabetul juvenil), la adolescent, la adultul tanar, dar, adeseori, si la varstnici peste 60 - 65 ani (diabetul senil).
- Diabetul zaharat de tip II, insulinoindependent, care apare, in genere, dupa 40 de ani, la persoanele obeze. Din aceasta categorie face parte si diabetul care apare dupa 65 - 70 de ani, care se datoreaza aterosclerozei vaselor pancreatice. Este cel mai frecvent intalnit.
La varstnici, diabetul zaharat este relativ frecvent (4 - 10% din populatia de peste 65 de ani), apare in special la femei, este mai rar insulinoindependent si de obicei insulino-independent. Lipseste caracterul ereditar, domina ateroscleroza pancreatica, debutul este insidios, este descoperit cu prilejul unui episod infectios intercurent, evolutia este lenta si se manifesta prin triada clasica: poliurie, polifagie, polidipsie. Se intalneste si un asa zis diabet imbatranit, diabetul de maturitate, cu debut in jurul varstei de 40 de ani, care, tratat corect, evolueaza relativ fara complicatii pana la batranete. Cu inaintarea in varsta, scade toleranta la glucide si se reduc numeric celulele betasecretoare de insulina. Glicemia are valori de peste 130 mg%. Mai recent se admit limite superioare de 150 mg% pe nemancate si 200 mg% post-prandial. Cateva caracteristici ale diabetului la varstnic:
- frecventa mai mare a diabetului latent (40%);
- hipertiroidismul favorizeaza hiperglicemia si glicozuria;
- obezitatea este un factor net predispozant;
- debutul este insidios, iar formele iatrogene (medicamentoase: Nefrix, Corti­zon), sunt relativ frecvente;
- riscul metabolic major este coma hiperosmolara;
- microangiopatia diabetica, adica interesarea arterelor mici, este rara (glome-ruloscleroza, retinopatia diabetica, unele neuropatii). Predomina macroangiopatia, adica interesarea vaselor mari (cerebrale, coronariene, arterele membrelor inferioare) cu accidente: vasculo-cerebrale, infarct miocardic, insuficienta cardiaca, arterite periferice;
- arteriopatia membrelor inferioare, complicatie frecventa, are o simptomatolo­gie mai frusta. Uneori prezenta arteriopatiei periferice evidentiaza un diabet ig­norat.
Dintre complicatiile acute ale diabetului zaharat, cea mai severa este coma hiperosmolara, neacidocetozica. Apare la diabetici insulinoindependenti, tratati insuficient sau ignorati. Poate fi declansata de lipsa insulinei, diuretice tiazidice, cortizon, hipotermie cu scaderea consumului de glucoza, aport exagerat de glucide, infectii, deshidratari, neoglucogeneza exagerata. Coma este vigila. Se descriu doua tipuri de manifestari: - neurologice (hiperreflectivitate, semnul Babinski prezent, tremuraturi, con­vulsii generalizate, incontinenta de urina) si
- semne de deshidratare (piele uscata, limba prajita, deglutitie dificila, globi oculari hipotonici).
La acest tablou se adauga: hipertensiunea arteriala, lipsa mirosului de acetona -prin lipsa corpilor cetonici, si lipsa respiratiei Kiismaul. Hiperglicemia este foarte mare.


Alte complicatii sunt:
- Coma diabetica clasica, hiperglicemica, este mai rara.
- Coma hipoglicemica este frecventa la varstnic. Hipoglicemia este un pericol real pentru batrani, in conditiile abuzului de sulfamide hipoglicemiante.
- Complicatii infectioase, mai frecvent urinare (de obicei la femei), cutanate si pulmonare.


Tratamentul diabetului zaharat senil include dieta si medicatia hipoglicemianta. Dieta trebuie sa asigure glucide 30 - 35% din ratia calorica (150 - 200 g/zi), pro­teine 15 - 20% (1,25 - 1,50 g/kg greutate/zi) si grasimi 30-35% din ratia calorica, (40 - 60 g/zi). Aportul de lichide trebuie sa fie suficient, mai ales vara, iar sarurile minerale si vitaminele administrate in cantitate normala, mesele trebuie sa fie mai frecvente si la ore regulate. Dupa I. Mincu, 40% beneficiaza numai de dieta, iar restul de insulina si Tratament oral. Combaterea obezitatii este obligatorie, iar exercitiul fizic, in sedinte mici, necesar.