Infectiile tractului urinar

Infectiile tractului urinar

Definitie
Infectiile tractului urinar (ITU) se definesc prin prezenta bacteriuriei semnificative cu leziuni ale tractului urinar la diferite nivele, cu sau fara manifestari clinice, în conditiile examinarii urinei imediat dupa colectarea ei.

Bacteriuria este apreciata ca fiind semnificativa în cazul unui litru de l05 microorganisme la l ml de urina.

Criteriile bacteriuriei semnificative dupa Johnson:
- germeni coliformi /ml >102, germeni necoliformi >105 la o femeie simptomatica;
- >103 germeni / ml la un barbat simptomatic;
- >102 germeni/ml în cazul bacteriuriei asimptomatice, dar în care sunt necesare doua probe pozitive cu acelasi germen;
- orice recoltare pozitiva prin punctie suprapubiana a vezicii urinare la un pacient simptomatic.

Conditiile recoltarii probei pentru urocultura: se colecteaza urina în vas steril, dimineata la prima mictiune, din portia medie a jetului urinar, dupa toaleta preventiva a organelor genitale.

Cateterizarea vezicii urinare se efectueaza exceptional si doar în starile, când este imposibila colectarea urinei din portiunea medie a jetului urinar sau la femei cu obezitate de grad înalt. Urina recoltata, daca nu se examineaza în urmatoarele 10-15 min., se va pastra în frigider.

ITU pot evolua în perioade de:
Recadere: ITU determinata de acelasi germen dupa o perioada de doua saptamîni de la întreruperea tratamentului la femei. La barbati aceasta perioada poate fi mai îndelungata.

Reinfectie: ITU provocata de un alt germene

ITU necomplicate - se dezvolta în lipsa anomaliilor functionale si anatomice ale cailor urinare si rinichi, în urma unor manopere urologice recente sau a unor interventii chirurgicale.

ITU complicate - apar pe fonul litiazei urinare, anomaliilor congenitale renale sau a cailor urinare, în contextul disfunctiilor vezicale neurologice, adenomului do prostata sau a altor factori obstructivi, sau dupa efectuarea unor investigatii instrumentale urologice.

Sistemul afectat - urogenital.

Incidenta ITU: se apreciaza la 1-3% din fetele de vârsta scolara. ITU anual sunt cauza la 5 mln. de vizite la medic în SUA.

Predominanta de vârsta si sex: - copii <3 ani, predomina baieteii; - pâna la 50-60 ani predomina femeile; - dupa 60 ani - morbiditatea se egaleaza, cauza fiind bolile de prostata la barbati.

Cauze
- Echerichia coli (80%).
- Proteus, Pseudomonas, Klebsiella, Enterobacter, Staphylococcus (saprophyticus, aureus) -5-15%.
- infectii cu caracter sexual transmisibile, provocate de micoplasme (M.hominis, M.genitalium); Ureaplasma itrealyticum.
- Chlamidia trachomatis, Trichomonas vaginalis, Neisseria gonorrhoeae, care mai frecvent provoaca uretrite, prostatite, mai rar cistite.

Rolul medicului de familie e de a recunoaste aceste afectiuni si a asigura consultatia necesara a specialistilor de profil (dermato-venerolog, urolog).

Alti agenti cauzali:
Candida albicans, Gardnerella vaginalis, Herpes simplex, adenovirusurile, citomegalavirusurile, germeni anaerobi, cum ar fi Corinebacterium genitalis, Hemophilus eguigenitalis.

Factori predispozanti
Sexul feminin: - uretra scurta, deschiderea orificiului uretral în vagin, unde salasluieste o flora abundenta polimorfa, care poate patrunde în uretra în timpul actului sexual sau a unei igiene precare;
- utilizarea mijloacelor contraceptive (diafragme - spermicid, spermicidele, a acelor perorale) sau predispozitie genetica (demonstrata de receptivitatea crescuta a uroepiteliului catre adezinele bacteriene la femeile cu ITU).

Alti factori de risc
- sarcina.
- manopere instrumentale urologice.
- aport insuficient de lichide, care deregleaza ritmicitatea mictiunilor si golirea vezicii urinare.
- diabetul zaharat.
- obstructia cailor urinare. Disfunctia neurogena a vezicii urinare.

Semne si simptome
- polakiurie;
- disurie;
- mictiuni imperioase;
- jet urinar fortat, întrerupt, lent;
- usturime postmictionala;
- hematurie;
- disconfort suprapubian, durere suprapubiana în cistite;
- durere suprapubiana, perineala, lumbo-sacrala în prostatite (e necesar tuseu rectal);
- dureri uretrale la mictiune, inflamatia meatului uretral, eliminari uretrale în uretrite;
- aparitia simptomelor sistemice (afectarea starii generale, febra), dureri lombare, puncte costo-vertebrale dureroase - semne caracteristice pielonefritei.

Diagnostic paraclinic
- urograma (leucociturie, hematurie, bacteriurie).
- urocultura + antibiograma.
- examen microscopic si bacteriologic al secretului prostatic, uretral, frotiu vaginal uretral cu examinarea inclusiv la bolile sexualtransmisibile.
- aprecierea esterazei leucocitare în urina (sensibilitate în 75-96%).
- testul NBI (nitroblue tetrazoliu) în urina pozitiv.

Investigatii instrumentale
- cistoscopie;
- cistografie pre-si postmictionala;
- examen ecografic al vezicii urinare, prostatei, rinichilor;
- urografia intravenoasa;
- creatinina, ureea serica;

Aceste investigatii speciale se efectueaza în cazul:
- ITU recurente >3-4 ori/an;
- dureri lombare în punctele costo-vertebrale;
- ITU recenta la un barbat;
- hematurie persistenta;
- febra persistenta.

Diagnostic diferential - tumor; - calculi; - malformatii congenitale; - refluxuri urinare; - polipi; - pielonefrita.

Regim - nu sunt necesare restrictii.

Dieta - limitarea produselor picante, aport abundent de lichide (câte l litru/în 2-3 ore) pentru urinari frecvente.

Educatia pacientului
- asigurarea igienei personale, inclusiv a regiunii perineale.
- asanarea focarelor infectioasc ginecologice sau altor focare cronice infectioase.
- tratamentul bolilor intestinale, combaterea coprostazei.
- cunoasterea importantei fluxului urinar adecvat si golirea ritmica a vezicii urinare în eradicarea infectiei.
- în caz de ITU acuta pacientul poate singur initia tratamentul pe 3 zile. În caz de esec se va adresa la medic.
- sistarea contraceptivelor în ITU recidivante.

Complicatii posibile - pielonefrite acute sau cronice, septicemii, artrite reactive, dereglari sexuale, incontinenta de urina.

Prognostic evolutiv
- excelent;
- la barbati ITU se considera complicate;
- ITU comunitare (extraspitalicesti) au o evolutie mai usoara;
- ITU intraspitalicesti (se dezvolta dupa 48 ore de tratament în stationar), infectiile nozocomiale au evolutie mai grava, sunt provocate de specii bacteriene rezistente la multe dintre preparatele antibacteriene. La nou-nascuti ITU pot avea evolutie asimptomatica.
- la batrâni ITU sunt oligosimptomatice.