Masuri sanitaroigienice de aclimatizare

Masuri sanitaroigienice de aclimatizare

Un rol esenţial în facilitatea procesului de aclimatizare pentru populaţia supusă acestui proces îl au măsurile sanitaro-igienice referitoare la îmbrăcăminte, locuinţă, planificare şi sistematizare a centrelor populate, alimentaţie, organizarea muncii şi odihnei etc.

La elaborarea măsurilor de igienă pentru sistematizarea localităţilor trebuie să se ţină cont de particularităţile climatice. Pentru zonele sudice se ia In considerare gradul de aerisire, amplasarea spaţiilor verzi, aprovizionarea cu apă; pentru zonele nordice - protecţia împotriva vânturilor.

La construcţia de locuinţe din regiunile de sud trebuie să se excludă orientarea spre Vest şi Sud-Vest, aerisirea prin curenţii de aer, construcţia galeriilor deschise şi spaţiile verzi, să se reducă excesul de lumină, mărirea căldurii specifice a materialelor de construcţie.

La Extremul Nord orientarea locuinţelor nu are importanţă deosebită, pe prim plan fiind doar măsurile de protecţie împotriva vânturilor, amplasarea încăperilor auxiliare în partea expusă la vânt, iar cele de locuit - în partea ferită de vânt.

Temperatura optimă în locuinţele de la Sud este mai ridicată decât în cele aflate la latitudinile medii, variind între 21-23°C, fără diferenţe pe verticală mai mari de 3-4°C. La Sud rolul cel mai important îl are aerul condiţionat.

La o temperatură a aerului de minus 30°C şi mai mult, în încăperi trebuie să se menţină o temperatură de cel puţin 24°C, pentru a evita senzaţiile neplăcute de frig în încăperi. În privinţa iluminatului artificial, în special la Nord, se recomandă ca sursele de lumină să fie dotate (completate) cu componente ultraviolete.

Experienţa popoarelor de la Sud dictează acceptarea unui anumit tip de îmbrăcăminte. În zona climatică tropicală şi uscată se poartă halate căptuşite cu vată; în zonele subtropicale umede - îmbrăcăminte largă din ţesături fine. Cerinţa principală faţă de îmbrăcăminte este capacitatea de aerisire a stratului de aer subvestimentar şi de protecţie împotriva excesului de însorire. O atenţie deosebită trebuie să se acorde acoperământului pentru cap.

în zonele de Nord îmbrăcămintea trebuie să satisfacă trei cerinţe: să fie suficient de caldă, să protejeze împotriva vântului, având o greutate minimă şi să aibă o elasticitate maximă. Cea mai potrivită în acest sens este blana de reni. Protecţia cea mai bună împotriva vânturilor se obţine dacă blana se îmbracă cu răzătura pielii în exterior, iar părul în interior. Îmbrăcămintea căptuşită cu vată se potriveşte numai dacă intensitatea vântului nu depăşeşte 5 m/sec.

Alimentaţia joacă de asemenea un rol foarte mare în procesul de aclimatizare. În primul rând, trebuie să se ia în considerare necesitatea organismului în calorii şi proporţia de substanţe nutritive, distribuţia alimentaţiei în timpul unei zile, necesitatea în vitamine şi săruri minerale.

La Nord necesarul caloric al raţiei alimentare trebuie să fie cu 15-24% mai ridicat decât în zonele climaterice temperate. Cantitatea de proteine trebuie să constituie cel puţin 13-14% din raţia calorică şi cel puţin 60% din ele trebuie să fie de natură animală. Lipidele ating 30% (şi mai mult) din raţia calorică, 90% din ele urmând să fie de natură animală.

Glucidele trebuie să reprezinte 55% din raţia calorică şi să conţină, în cantităţi corespunzătoare, zaharuri simple (circa 8-10% din raţia calorică). Necesităţile în vitamine la Nord sunt mai accentuate. O serie de cercetări au demonstrat că la oamenii sănătoşi ce depun un efort fizic se întâlneşte frecvent un conţinut scăzut de vitamina C în urină şi sânge, precum şi în laptele matern.

S-a observat de asemenea reducerea eliminării prin urină a vitaminei B1 şi a riboflavinei, creşterea conţinutului de acid piruvic în sânge şi intensificarea eliminării acestuia prin urină.

S-a mai constatat creşterea activităţii fosfatazei alcaline In sângele copiilor şi adolescenţilor, ceea ce indică o carenţă de vitamina D. Carenţa vitaminei D este determinată şi de deficitul de radiaţii ultraviolete, fapt ce argumentează o dată în plus necesitatea îmbogăţirii surselor de iluminat artificial cu componente ultraviolete.

Regimul de activitate şi odihnă are o semnificaţie deosebită în procesul de aclimatizare, în special în condiţiile nopţilor şi zilelor polare, când devine neobişnuită alternanţa ritmică a zilelor şi nopţilor. Acest fenomen favorizează şi unele tulburări în bioritmul uman, provocând o stare generală alterată şi scăderea capacităţii de lucru, insomnii etc.

De aceea regimul de activitate şi odihnă cuprinde nu numai măsuri individuale de igienă personală, ci mai ales elaborarea unor norme igienice pentru viaţa colectivităţii. Este important să se creeze o ambianţă spirituală şi culturală corespunzătoare, precum şi condiţiile unei "aclimatizări active" prin educaţie fizică, sport, turism.