Pelagra (scorbutul alpin) deficitul vitaminei PP (acidului nicotinic)

Pelagra (scorbutul alpin) deficitul vitaminei PP (acidului nicotinic)

În 1735, Gaspar Cassal a descris pelagra, depistând această boală în rândul oamenilor care foloseau porumbul în calitate de aliment de bază. Răspândită îndeosebi în Spania, pelagra era înregistrată şi în sudul Franţei, în Italia şi în Balcani.

În America, pelagra se întâlnea mai ales în Vestul Mijlociu, unde populaţia săracă folosea în alimentaţie produse cu o minimă cantitate asimilabilă de acid nicotinic. Deşi toate boabele conţin acid nicotinic, oamenii nu pot asimila această vitamină din bob. În boabe, acidul nicotinic este conţinut sub formă de niacetină, substanţă în care acidul nicotinic se află în alianţă cu alţi compuşi şi care nu este supusă descompunerii în tractul gastrointestinal al omului.

Însă, la prelucrarea grăunţelor cu o soluţie bazică, de exemplu var, din niacetină se disociază vitamina respectivă (PP), care poate fi asimilată în tractul gastrointestinal.

Deficitul acidului nicotinic provoacă nu numai apariţia iritaţiilor solzoase pe piele, inflamarea şi hiperemia limbii, inflamarea mucoasei intestinelor şi diareea, dar şi dereglări grave ale sistemului nervos. Într-adevăr, chiar şi în anii '20 ai secolului trecut, medicii internau în clinicile psihiatrice un număr mare de bolnavi din cauza dereglărilor grave ale sistemului nervos, care puteau fi tratate prin administrarea la timp a acidului nicotinic. Deficitul acidului nicotinic în alimentaţie este înregistrat şi în prezent în unele regiuni ale Asiei şi Americii de Sud, unde porumbul (maisul) constituie alimentul de bază al meniului zilnic.