Arterioscleroza

Arterioscleroza

Arterioscleroza cuprinde un grup de boli caracterizate prin ingrosarea si indurarea peretelui arterial, cu reducerea progresiva a lumenului si aparitia unor tablouri clinice ischemice in teritoriul arterial interesat.

Ateroscleroza, cea mai raspandita afectiune din acest grup, intereseaza arterele mari si medii de tip elastic si muscular si se caracterizeaza prin depunerea focala, diseminata, de diverse lipide, hidrocarbonate, componente sanguine, tesut fibros si calciu in intima arterelor, care isi pierd elasticitatea si isi ingusteaza lumenul.

Simptome
Ateroscleroza, desi prezenta morfopatologic si banuita din existenta unor modificari metabolice(hiperlipoproteinemie, hipercolesterolemie, modificari enzimatice si trombocitare etc.), nu se manifesta clinic decat atunci cand se realizeaza o obstructie limita sau critica, de aproximativ 60-70% a lumenului arterial. Exista, deci, o faza preclinica, asimptomatica si o faza clinica manifestata prin tabloul clinic al ischemiei realizat pe diversele teritorii arteriale. Este de inteles ca faza preclinica a bolii cuprinde un foarte mare numar de persoane la care diagnosticul bolii poate fi doar banuit din context etiopatogenic sau din descoperirea intamplatoare a unor modificari EKG sau radiologie.

In evolutia stadiala a bolii pot fi evidentiate cateva etape:
1. Predispozitia locala, reprezentata prin depistarea persoanelor cu unul sau mai multi factori de risc, cu antecedente heredocolaterale si personale semnificative; analiza modului de viata si munca este deosebit de utila in acest sens;

2. Stadiul biochimic, preclinic al bolii, caracterizat prin procese metabolice generale (metabolismul lipoproteinelor modificat) si procese biochimice la nivelul peretelui arterial (acumularea de lipoproteine in perete), cu aparitia unor leziuni aterosclerotice Ť mute ť, fara corespondent clinic.

3. Stadiul clinic al bolii poate fi:
a) - latent, cuprinzand modificari arteriale evidentiabile doar prin mijloace speciale de investigatie (angiografie, angioscopie, retinografie, substante trasor marcate radioactiv) sau cuprinzand manifestari clinice validate doar in conditii de solicitare circulatorie prin teste de efort sau de incarcare;

b)- manifest, caracterizat, fie prin tulburari functionale datorate scaderii debitului circulator : ameteli, palpitatii, tulburari de vedere, acufene, vertij sistematizat sau nesistematizat, ischemie cerebrala tranzitorie, modificari comportamentale (agitatie, neliniste, irascibilitate), fie prin manifestari de ischemie si necroza, prin deficit circulator major, in teritoriul vascular interesat (infarct miocardic acut, accident vascular cerebral, ischemie cronica sau acuta periferica, infarct intestino-mezenteric).

Diagnostic
Cardiopatia ischemica este cel mai evident si, deseori, cel mai raspandit indicator al existentei aterosclerozei in evolutie. Practic, toti pacientii cu infarct miocardic, demonstrat prin modificari electrocardiografice si biochimice, au ateroscleroza coronariana. O serie de date din examenul clinic pot fi sugestive pentru prezenta aterosclerozei: palparea unei mase abdominale pulsatile, sugestiva pentru un anevrism abdominal, prezenta unor sufluri pe carotida, femurala, iliaca, renala etc.

Sunt necesare mijloace complementare de investigare paraclinica pentru a argumenta sau preciza stadiul bolii, acolo unde este suspectata.

1. Vizualizarea angiografica a deformarilor sau ingustarilor lumenului unui vas ramane cel mai bun test prezumtiv- desi invaziv- pentru demonstrarea unei ateroscleroze latente. Astfel angiografia coronariana permite vizualizarea si evaluarea arterelor pana la un diametru de 0,5mm.

2. Ultrasonografia Doppler permite, neinvaziv, sa se aprecieze viteza si uniformitatea fluxului sanguin arterial, ca si conturul si linearitatea vasului. Ea pune in evidenta si prezenta de placi ateromatoase in diverse teritorii : artera aorta, carotida si ramurile ei, vertebrale. Ecografia, insa, este putin utila, in practica clinica, pentru vizualizarea placilor aterosclerotice.

3. Tehnicile scintigrafice, utilizand radionuclizi, pot furniza date asupra fluxului circulator coronarian si al reducerii acestuia, vizualizand defectele de perfuzie ale miocardului; la fel vizualizarea fluxului circulator cerebral cu tehnici izotopice si tomografie cu emisie de pozitroni.

4. Demonstrarea radiologica a prezentei calcifierilor la nivelul vaselor este sugestiva pentru prezenta aterosclerozei; desi coronarele calcificate demonstrate radiologic indica ateroscleroza, obstructia completa a lumenului coronarian se poate produce si in absenta calcifierilor. La fel, vizualizarea arterelor vertebrale pe o radiografie in plan frontal a coloanei cervicale indica prezenta de modificari aterosclerotice. Modificari ale arterelor retiniene la examenul oftalmologic nu sunt intotdeauna corelate cu modificari corespunzatoare in alte teritorii arteriale.

Desi, exista o multitudine de teste pentru depistarea precoce a aterosclerozei, de multe ori prezenta ei poate fi stabilita doar la apartia manifestarilor clinice de organ, datorata scaderii critice a fluxului sanguin in vasul afectat.

Diagnostic diferential
Diagnosticul diferential al aterosclerozei presupune diagnosticul diverselor ei localizari. El trebuie facut cu procesele inflamatoare care duc la arterite de diverse etiologii- reumatismala, rickettsiana, trombangeita obliteranta, din diversele procese vasculitice (o mentiune speciala merita boala Takayashu), poliarterita nodoasa; de asemenea, afectiuni sau anomalii congenitale ca hiperplazia intimei sau modificari de forma, traiect, calibru, ale vaselor, precum si, nu in ultimul rand, afectiuni care, prin compresiune, pot realiza sindromul de ischemie (formatiuni tumorale, bride).

Diagnosticul diferential al bolii este, deci, in directa dependenta de cadrul si teritoriul manifestarilor clinice, fiind mai judicios tratat in contextul organului afectat; cardiopatie ischemica, accident vascular cerebral, arteriopatie periferica.