Cum actioneaza vitaminele

Cum actioneaza vitaminele

Energia de care avem nevoie ca să clipim din ochi, să mişcăm degetele, să respirăm, precum şi necesitatea de a respira, mânca, dormi, toate acestea depind de o serie de interacţiuni chimice importante, care au loc în organismul omului.

Fiecare dintre aceste reacţii chimice, care ne prezintă pe noi drept o minune a naturii, este condiţionată de substanţe auxiliare, numite enzime; enzimele accelerează (catalizează) reacţiile. Fiecare enzimă are nevoie, la rândul său, de anumiţi cofactori sau coenzime pentru a fi activă. Prin coenzime înţelegem vitamine sau substanţe minerale, sau şi vitamine şi substanţe minerale, concomitent.

Organismul nostru este compus în întregime din proteine, grăsimi, hidrati de carbon, vitamine, substanţe minerale etc. Reacţiile chimice, accelerate de enzime şi coenzime, vitamine şi substanţe minerale, de obicei vizează diferite structuri chimice, transformând o moleculă în alta sau deplasând atomii de hidrogen de la unele molecule la altele (în cadrul reacţiilor de oxidare-reducere). Principalele vitamine care participă la aceste reacţii, în calitate de coenzime, sunt: biotina, vitamina B12, acidul folic, acidul nicotinic, pantotenatul, vitamina B6, riboflavina (vitamina B2) şi tiamina. Reacţiile de oxidare-reducere sunt importante pentru noi, deoarece au un rol esenţial în procesul de îmbătrânire.

Oxidarea şi reducerea
Dacă ne-am descompune corpul în cele mai mici elemente componente, s-ar dovedi că suntem o colecţie mare de atomi. Fiecare organ, fiecare ţesut, fiecare proteină, enzimă sau celulă este compusă din această garnitură. Atomii corpului nostru se află în stare de echilibru sau sunt electroneutri; toţi electronii lor sunt cuplaţi. Electronii sunt particulele cu sarcină negativă, care se rotesc în perechi în jurul nucleului sau centrului atomic, format din particule cu sarcină pozitivă sau fără sarcină, adică neutre.

In mod normal, cantitatea particulelor pozitive din nucleu coincide cu numărul particulelor negative, care se rotesc pe orbite în jurul nucleului, atomul fiind în stare de echilibru electric. Totuşi, dacă toţi atomii din organismul nostru ar fi în permanenţă în stare de echilibru electric, nu am putea trăi. Viaţa noastră depinde de producerea energiei în urma mişcării electronilor şi atomilor de la o moleculă la alta.

Astfel de reacţii se numesc reacţii de oxidare-reducere şi au loc în fiecare celulă, în structurile ei interne, numite mitocondrii. Ne putem imagina mitocondriile ca pe nişte mici centrale electrice.
Denumirea de ,,redox" provine de la numele celor două faze ale acestui tip de reacţii: reducere (reduction) - procesul în urma căruia molecula obţine de la o altă moleculă un electron - şi oxidare (oxidation) - procesul invers, de pierdere sau cedare altei molecule a unui electron.

In urma procesului de oxidare, electronul cedat sau pierdut încalcă echilibrul electric al moleculei şi, astfel, transformă molecula în aşa-numitul radical liber. Odată apărut, radicalul liber devine foarte activ din punct de vedere chimic, încercând să îşi cupleze electronul liber cu unul dintre electronii altor molecule. Apariţia unui radical liber declanşează un lanţ de reacţii biochimice: atomul A ia un electron de la atomul B, B ia de la C, C de la D etc. Totul este în ordine atâta timp cât reacţiile în lanţ se află sub control.