Fibrilatie atriala

Fibrilatie atriala

Fibrilatia atriala este o tahiaritmie supraventriculara caracterizata prin activitate electrica cardiaca dezorganizata si deteriorare progresiva a functiei electromecanice atriale.

Fibrilatia atriala este cea mai frecventa aritmie intilnita in practica clinica. Aceasta afecteaza peste 5% dintre populatia peste 69 de ani. Prevalenta fibrilatiei atriale creste cu virsta si este asociata cu factori de risc cardiovasculari cum ar fi hipertensiunea, boala arteriala coronariana si valvulara si diabet.


Datele studiilor de caz arata ca fibrilatia atriala este asociata cu un risc crescut de deces, mai ales datorita asocierii cu afectiuni tromboembolice. Multi pacienti pot fi asimptomatici. Cei care prezinta manifestari clinice datorita fibrilatiei atriale experimenteaza: palpitatii, dispnee, fatigabilitate, ameteli, angina si insuficienta cardiaca decompensata. In plus fibrilatia atriala poate fi acompaniata de disfunctie hemodinamica, tahicardie si tromboembolism sistemic.

Aproximativ 15-25% dintre atacurile de cord pot fi atribuite fibrilatiei atriale. Factorii de risc cunoscuti cuprind sexul masculin, boala cardiaca valvulara, istoric pozitiv de infarct miocardic, diabet si hipertensiune. Factorii de risc aditionali cum ar fi virsta inaintata si istoricul de infarct miocardic in antecedente plaseaza pacientii cu fibrilatie atriala preexistenta la un risc mai mare de deces decit infarctul miocardic.

In timpul fibrilatiei atriale, contractiile atriilor sunt atit de rapide incit peretii atriali nu reusesc sa tina ritmul si prezinta o activitate electromecanica dezorganizata. Drept rezultat singele nu mai este pompat normal spre ventriculi. In timpul fibrilatiei atriale ritmul atrial este neregulat influentindu-l pe cel ventricular. Activitatea dezorganizata a atriilor si secundar a ventriculilor determina golirea inadecvata a atriilor in ventriculi si acumularea progresiva de singe in acestea. In timp singele acumulat in atrii va stagna si forma cheaguri. Cheagurile se pot rupe si elibera in circulatie emboli care vor bloca anumite artere. Daca un trombus va bloca o artera cerebrala rezultatul va fi un atac cerebral.

Simptomele fibrilatiei atriale depind de cit de repede se contracta atriile. Daca ritmul atrial este sub 120 de batai pe minut bolnavul nu va prezenta simptome. Daca ritmul creste peste 120 batai pe minut pacientul va resimti palpitatii si discomfort precordial.

Tratamentul pentru fibrilatia atriala include controlul ritmului atrial. Medicamente care incetinesc ritmul cardiac includ: beta-blocantii, diltiazem, verapamil si digoxina. Netratata fibrilatia atriala poate ajunge la 180 de batai pe minut. Scopul medicatiei este de a aduce ritmul cardiac la mormal, adica mai putin de 90 de batai pe minut in repaus.

Cardioversia este o forma de control a ritmului cardiac prin stimulare electrica a inimii sau prin administrare de medicamente antiaritmice: amiodarona, flecainida, propafenona sau sotalol. Cardioversia electrica este mult mai eficienta decit cea medicamentoasa.
In cazuri rare cind alte terapii sunt ineficiente se opteaza pentru distrugerea nodului atrioventricular prin ablatie cu radiofrecventa printrun electrod introdus in inima.

Atunci cind fibrilatia atriala este transformata in ritm normal exista riscul ca un trombus deja format din atrii sa se rupa si sa formeze emboli care vor pleca in circulatia sistemica si vor bloca diferite artere. Majoritatea bolnavilor la care ritmul cardiac normal a fost restabilit sunt pusi pe terapie anticoagulanta pentru a preveni formarea de trombusi.

Fibrilatia atriala se caracterizeaza prin:
-batai cardiace neregulate
-mult mai rapide decit normalul
-variabile in intensitate.

Clasificarea fibrilatiei atriale

Fibrilatia atriala paroxistica este caracterizata de episoade recurenta de fibrilatie atriala care dureaza sub 7 zile. Fiecare episod se succeda rapid si dispar fara nici o interventie terapeutica, inima revenind la ritmul normal. Perioada de liniste dintre fiecare episod variaza de la persoana la persoana.

Fibrilatia atriala persistenta se caracterizeaza prin ritm atrial neregulat peste 7 zile consecutive care nu dispare fara tratament. Ritmul cardiac poate fi convertit in unul normal prin cardioversie. Fibrilatia atriala persistenta tinde sa fie recurenta si va reveni la un moment dat dupa cardioversie.

Fibrilatia atriala permanenta se carecterizeaza prin ritm cardiac neregulat pentru o perioada neprecizata, peste 7 zile. Bolnavii sunt tratati prin cardioversie dar ritmul acestora ramine neregulat.